Maria Cuțarida - pionieră a medicinei și sociologiei românești. Care sunt meritele celebrului medic și om de știință român?

Maria Cuțarida - pionieră a medicinei și sociologiei românești. Care sunt meritele celebrului medic și om de știință român?

Maria Cuțarida-Crătunescu s-a născut în Călărași, la 10 februarie 1857. Familia sa i-a oferit șansa de a studia în leveția la Zurich. La vârsta de 20 de ani, în 1877, anul independenței României, Maria Cuțarida a început studiul la Facultatea de Medicină. Totuși, având dificultăți legate de limba germană, vorbită la Zurich și știind că România punea preț pe diplomele emise de universitățile franceze, Maria Cuțarida a primit dreptul de a se transfera la Montpellier în Franța, unde a terminat facultatea și s-a înscris la doctorat, în cadrul Facultății de Medicină din Paris.

În 1884, ea susținea doctoratul în domeniul bolilor femeilor și copiilor. Teza sa se intitula L hydrorrhee et sa valeur semiologique dans le cancer du corps de l uters( Despre hidroreea şi valoarea ei semiologică în cancerul corpului uterin). A obținut echivalarea în România, primind calificativul ”magna cum laude”.

Maria Cuțarida - medic pasionat și înzestrat cu mari calități umane și profesionale

Ea  solicitat să lucreze ca medic secundar la Spitalul Brâncovenesc, deschis de Safta Brâncoveanu pe locul unde ființase azilul Domniței Bălașa Brâncoveanu însă a primit doar un post de profesor la disciplina ”Igienă”.

În 1885, după ce acordase asistență gratuită timp de un an femeilor suferinde, a fost numită medic secundar la Spitalul Filantropia. Nu a reușit să devină medic primar ginecolog la acest spital și, în 1886, a fost numită șefă a Catedrei de Igienă de la Azilul ”Elena Doamna”. În 1891, a ajuns șefă a Secției de Ginecologie a Spitalului Filantropia. În 1894, a început o confruntare cu Eforia Spitalelor, care dorea să restrângă specificul Secției de Ginecologie de la Spitalul Filantropia limitându-l doar la intervenții chirurgicale, fapt care a determinat-o să demisioneze.

Astfel, în 1894, ea s-a angajat ca medic la Fabrica de Tutun, deschisă de fratele Mariei Rosetti. Ea a activat în domeniul profilaxiei și tratării bolilor femeilor care munceau la Fabrica de Tutun (cifra era de circa 2 000 de muncitoare).

În anul 1897, la inițiativa sa, au luat naștere asociațiile ”Leagănul”, ”Societatea Maternă”, lucrând în paralel și în propriul său cabinet de medicină deschis în 1884. Un an mai târziu, a devenit vicepreședinte al organizației ”Cultura și ajutorul femeii”. În 1899, ea a înființat prima creșă din cadrul unei fabrici românești în care lucrau femei, permițând femeilor muncitoare cu copii să îi lase acolo sub supraveghere specializată pe timpul orelor de lucru.

Între 1900 și 1910, a participat la numeroase congrese feministe din Europa: Paris (1900), Bruxelles (1907), Copenhaga (1910).

Maria Cuțarida, pionieră a sociologiei, o feministă de excepție

Pe lângă munca de medic, Maria Cuțarida rămâne un reper pentru cercetarea sociologică. Ea a adunat date care azi au o valoare de izvor istoric,   relevante pentru studierea nivelului de educație și al numărului de femei din România, care se impuseseră drept profesioniste într-o lume dominată de bărbați. Rămâne în conștiința specialiștilor români lucrarea prezentată de către medicul Maria Cuțarida intitulată Le Travail de la femme en Roumanie, (Munca femeii în România), prezentată la Paris, în anul 1900:

„Numărul ce rezultă din titlurile academice acordate celor 825 de fete în decurs de 26 de ani vorbeşte îndeajuns în favoarea activităţii noastre intelectuale. Într-adevăr, din 1875, de la promovarea primei fete cu bacalaureat în România, numărul lor s-a ridicat până la 432 bacalaureate, 40 licenţiate în Litere şi 21 licenţiate în Ştiinţe, 12 doctorese în Medicină…, o doctoreasă în Drept de la Facultatea din Paris, şi o licenţiată în Drept, 319 profesoare de şcoală secundară de fete şi 2 licenţiate în Farmacie. Dacă la acest număr se adaugă cel al artistelor noastre şi al femeilor de litere fără titlu, acesta va fi destul de elocvent pentru a arăta cât de mare este la românce elanul entuziasmului pentru munca intelectuală”.

În 1904, ea s-a dedicat în totalitate muncii de medic al statului, închizând cabinetul. În anii primei conflagrații mondiale a lucrat ca medic primar la Institutul Evanghelic, unde funcționa un spital militar temporar (acesta avea numărul 134).

Munca neobosită și faptul că nu și-a menajat sănătatea și-au pus amprenta ireversibil asupra vieții Mariei Cuțarida, aceasta, după 1918 retrăgându-se din activitate.

A decedat la 16 noiembrie 1919, la un an de la sfârșitul Primului Război Mondial, în București.