Românca Maria Ruican, care va împlini 100 de ani săptămâna aceasta, a mărturisit pentru EVZ că este fericită în Canada, alături de familia ei.

"Eu nu vin în Canada. Mă descurc singură", spunea, la vârsta de 87 de ani, Maria Ruican, care pe 26 iunie a obţinut rezidenţă permanentă şi locuieşte cu familia în capitala Ottawa. Evenimentul de acum aproape două luni a adus cazul româncei în atenţia presei canadiene, care a admirat curajul bătrânei de a-şi părăsi ţara natală la o vârstă înaintată.

Născută pe 20 august 1910, în Drobeta-Turnu-Severin, croitoreasa Maria Ruican a trăit în Bucureşti de la 21 de ani şi a fost nevoită, de multe ori, să se descurce singură. Soţul, croitor şi el, i-a murit la 49 de ani, aproape întreaga familie a emigrat în Canada după evenimentele din decembrie ’89 şi, cu toate acestea, femeia nu a vrut multă vreme să plece din România.

"E bine în Canada pentru că sunt lângă copii" Maria nu e surdă, cum a scris publicaţia canadiană "The Ottawa Citizen", şi nici nu a ajuns în Canada anul acesta, cum au scris unele ziare din România. Maria are însă ceva deficienţe de auz, acesta fiind şi unul dintre motivele pentru care familia a decis să o aducă în Canada, la sfârşitul anului 2006.

A plecat din apartamentul din Bucureşti pentru că se săturase de singurătate, nu din cauza sărăciei sau "din cauza lui Băsescu", ne zice, prin telefon, Denisa Georgescu, nepoata Mariei Ruican.

"Nu mai auzea bine şi vedea că îi este din ce în ce mai greu. Am convins-o, în cele din urmă, să vină la noi", adaugă Denisa Georgescu. Maria aşteaptă lângă receptor să ne spună cât de fericită este lângă ai săi. "Bursuc", cum o alintă nepoata, şi-a regăsit bucuria de trăi şi asta se simte în vocea ei.

"E bine în Canada că sunt lângă copii. Dincolo nu mai am pe nimeni", spune bătrâna.

O cititoare avidă

În casa din Ottawa, Mariei îi ţin companie fiica Georgeta şi ginerele George Georgescu, Denisa şi soţul ei, Scott Meis, precum şi cele două strănepoate, Ruxandra şi Yvonne.

Femeia care vineri va împlini 100 de ani rămâne rareori singură. De obicei se trezeşte la 6.30-7.00 dimineaţa pentru a le ura o zi bună celor dragi, care pleacă la serviciu şi, dacă strănepoatele nu sunt la cursuri, petrec împreună câteva ore.

La prânz, fiica şi ginerele au grijă ca Mariei să nu-i lipsească nimic. După masă, aceasta se odihneşte sau citeşte. "Este o cititoare avidă. Citeşte fără ochelari", ne povesteşte, plină de admiraţie, Denisa Georgescu.

Recent a terminat de citit romanul "Viaţa la ţară", de Duiliu Zamfirescu, şi un volum de basme de Petre Ispirescu, printre care şi "Tinereţe fără bătrâneţe şi viaţă fără de moarte".

"Tata, ca om de litere şi publicist, are două biblioteci pline de cărţi, iar noi căutăm mereu să-i dăm ceva să citească din colecţia lui. Zilele acestea citeşte un volum de poezii de Mihai Eminescu şi «Moara cu noroc», de Ioan Slavici", o laudă nepoata Denisa.

Felicitată de Regina Elisabeta a II-a a Marii Britanii

Însoţită de fiică, ginere, nepoată şi soţul acesteia, Maria Ruican s-a prezentat la biroul pentru imigrare din Cornwall şi a obţinut statutul de rezident permanent pe 26 iunie 2010, la aproape 100 de ani.

Agentul canadian care i-a înmânat documentele a rămas impresionat şi s-a fotografiat cu femeia. Ulterior, românca a primit scrisori de felicitare din partea Reginei Elisabeta a II-a a Marii Britanii, din partea guvernatoarei generale a Canadei, Michaëlle Jean, şi a premierului canadian, Stephen Harper.

Familia româncei născute în Drobeta-Turnu- Severin intenţionează acum să depună actele necesare pentru ca Maria să devină cetăţean canadian.

2006 este anul în care Maria Ruican a venit în Canada, pentru a locui cu cei dragi

ADMIRATĂ ÎN OTTAWA

"Bunica Maria i-a cucerit pe toţi"

Cea mai mare bucurie a Denisei Georgescu este că bunica Maria e sănătoasă şi se simte bine în Canada. "Când venim noi de la serviciu, ieşim cu bunica şi cu câinele Max la plimbare sau în grădina din spatele casei, depinde de vreme. Bunica ne deschide uşa de la intrare, ne zâmbeşte şi ne urează bun venit acasă. Este nemaipomenită. Nu numai că citeşte şi îşi menţine mintea clară, dar urcă şi coboară scările de câteva ori pe zi, ca să fie în formă", povesteşte, pentru EVZ, nepoata femeii.

Bătrâna merge câteodată cu fiica şi ginerele la biserica comunităţii româneşti din Ottawa, dar şi la cumpărături.

"Îi place să meargă cu noi peste tot. De aceea o luăm şi îi explicăm unde este, ce facem. Vecinii o iubesc, colegii noştri de serviciu întreabă de ea, iar femeia de la care cumpărăm plante şi flori îi face, de fiecare dată, cadou câte o floare, o îmbrăţişează şi o sărută cu drag. Bunica le face cu mâna şi le zâmbeşte, i-a cucerit pe toţi", se entuziasmează Denisa Georgescu.

Nepoata Mariei a plecat prima în Canada, în decembrie 1990, când şi-a dat seama că locul ei nu mai este în România. Asta nu înseamnă că a uitat de ţara natală sau că nu s-ar mai întoarce aici.

"Noi vizităm România. Soţului meu îi place România, la noi în casă vorbim româneşte. Nu îmi place să arunc, din Canada, cu noroi în România", insistă Denisa, preocupată ca nu cumva să rămânem cu impresia că îşi urăşte ţara din care a plecat. "Bunica a acceptat să vină în Canada nu din cauza problemelor financiare, ci din cauza singurătăţii, a vârstei şi a faptului că noi, toată familia, eram aici în Canada din anii ’90. Bunica este fericită, vecinii o iubesc." DENISA GEORGESCU, nepoata Mariei Ruican ÎMPREUNĂ. Maria Ruican (a treia din dreapta) a sărbătorit la restaurant, alături de familie, dobândirea statutului de rezident permanent