Articolul "România: mâinile jos de pe cultură" a apărut în revista Colegiului Internaţional de Filosofie, "Rue Descartes".
Materialul semnat de Pierre-Philippe Jandin menţionează abuzurile comise de noul preşedinte al ICR: "Scriu acest articol fiind determinat de evenimentele grave care privesc Institutul Cultural Român şi care, în general, angajează la nivel european o concepţie funestă a raporturilor dintre politic, naţionalism şi cultură. În luna septembrie a acestui an, Katia Dănilă, director al Institutului Cultural Român de la Paris, a aflat prin consultarea site-ului Institutului Cultural Român din Bucureşti că a fost demisă din postul său. A doua zi, a fost rândul doamnei Simona Rădulescu, director adjunct al aceluiaşi institut. Nu le fusese adresată nicio corespondenţă personală despre acest subiect şi nu fusese publicat niciun motiv pentru concediere. Aceleaşi proceduri brutale şi grosiere au lovit şi echipele directoare la Varşovia şi Budapesta: şi putem avea temerea că lista nu este închisă", se arată în articol. O viziune săracă despre cultură Jandin mai consideră că "Aceasta nu este, în mod evident, o punere sub semnul întrebării a competenţei echipei Institutului Cultural Român de la Paris; există numeroase media franceze care au lăudat calitatea, varietatea, originalitatea şi curajul evenimentelor organizate de acest Institut. Însăşi comisia de evaluare din România a considerat activitatea acestei echipe ca "excepţională" la raportul pe anul trecut. Prin urmare, este vorba despre, o spun răspicat, o "epurare". Intenţia noastră nu este aceea de a reveni la tensiunile vieţii politice din România care au apărut recent în media internaţională. Este evident că această democraţie europeană se confruntă cu o criză economică şi o memorie post-comunistă dureroasă, o situaţie pe care Franţa a cunoscut-o după regimul colaboraţionist de la Vichy şi războiul din Algeria. Dar viziunea despre cultură a noului preşedinte al Institutului Cultural Român din Bucureşti, dl. Andrei Marga, nu ne poate lăsa indiferenţi: aceasta ni se pare periculoasă punct de vedere politic şi săracă din punct de vedere intelectual (două aspecte aflate desigur în strânsă legatură). Misiunea institutelor culturale româneşti din lume ar trebui să fie revizuită (să spunem mai degrabă "reluată sub control"): a produce distracţii pentru diaspora şi a-i reaminti acesteia valorile naţionale într-o lupta împotriva globalizării. Concepţia de "identitate naţională" şi aceea de "popor" pe care le implică acest proiect de schimbare a Institutului Cultural Român nu au nicio ţinută din punct de vedere conceptual. Un popor nu există decat atunci când se arată, atunci când se manifestă creînd liber noi forme de cultură, nu conferind folclorului său (un cuvânt care trimite la "popor") ritmul unui cult al moaştelor. Conştientizarea acestor cerinţe obligatorii este urgentă atâta timp cât România va avea statutul de ţară invitată de onoare la Salonul Cărţii de la Paris în luna martie 2013", concluzionează Jandin.
Recomandările noastre
