La cursele organizate cu ocazia primei ediţii a Maratonului Internaţional, pe străzile Capitalei au alergat atleţi profesionişti, kenyeni şi pensionari.
Primul maraton profesionist din România s-a desfăşurat, ieri dimineaţă, în centrul Capitalei. Evenimentul, ce va figura din 2009 în calendarul Federaţiei Internaţionale de Atletism, a fost însoţit de un maraton pentru amatori, ce a adunat la start aproximativ 150 de alergători, din toate categoriile sociale sau de vârstă.
Dacă, la profesionişti, primele trei locuri au fost ocupate de kenyenii Francis Muendo Maundo şi Nixon Kipkoech şi italianul de origine marocană Mostafa Errebah, maratonul amatorilor a marcat o suită de îmbrânceli şi gâfâieli, reunite generic pe tot traseul concursului: de jur împrejurul Casei Poporului.
Tricouri galbene şi miros de farmacie Ora 9.20. Se pregăteşte startul atât pentru probele de maraton, de semimaraton sau ştafetă, cât şi pentru cursa populară, unde peste 150 de alergători amatori se agită amuzaţi pe lângă sportivii de performanţă. Locul de unde se va da startul pentru cursa populară e uşor de găsit: toţi alergătorii sunt îmbrăcaţi în tricouri galbene, iar în aer miroase a Ben Gay mai ceva ca într-o farmacie. Startul este dat de primarul Capitalei, Sorin Oprescu. „Auzi, tu vrei să câştigi?“, îşi întreabă un bărbat colega de cursă. „Păi, hai atunci mai în spate, să nu ne calce ăştia în picioare“, o sfătuieşte atletul, cu câteva secunde înainte ca plutonul s-o ia de-a valma către unul dintre colţurile Casei Poporului.
Ne puteți urmări și pe Google News
Mostafa Errebah, alergător de maraton, locul III: "Trebuie să fii foarte pregătit psihologic. Dacă nu ai mintea puternică, nu termini maratonul; te opreşti. " Cros fără o grabă deosebită Poate că niciodată n-a părut Casa Poporului chiar atât de mare pentru cei câţiva alergători de la cursa populară care, după nici un kilometru, se ţin de splină şi se opresc, gâfâind. Cei mai antrenaţi urcă prima pantă, de-a lungul Parcului Izvor, respirând cadenţat. „Valentineeee, hai, mă, ce faci?“, îşi strigă unul dintre alergători un coleg rămas în urmă. „Stai, mă, că-mi cad blugii!“, vine de undeva din spate răspunsul. Maratoniştii de ocazie ajung aproape de Hotelul Marriott când o femeie dă să le taie calea, cu un prunc în braţe. „Stai acolo, că te calcă în picioare!“, urlă la ea, de pe margine, o arbitră.
Urmează valea şi încep să se dea bice pentru ultima sută de metri. La final aşteaptă, cu aplauze, curioşii sau familia, mama, tata, soţia, nepoţii, prietena sau oricine n-a avut treabă duminică dimineaţa. Măcar vreme de 15 minute, cât durează să dai o tură de Casa Poporului în fugă.
Cursă la vârsta a treia Cursa populară, de patru kilometri, a fost câştigată de sportivul Ion Luchianov, din Republica Moldova, născut în 1981. Printre participanţi, pensionarii Bucur şi Stan, ce exersează de zor indiferenţa faţă de marele moment ce a trecut pe lângă ei. Bucur (70 de ani) zice că el a mai participat în viaţa lui la vreo şase maratoane adevărate, iar Stan arată la cei 73 de ani ai săi ca la 45. Tot de la alergătură. Domnul Bucur e necăjit că, deşi a bătut o mare parte dintre tinerii de la cursa populară, nu există o categorie de vârstă şi pentru pensionari, ca să dea el clasă. Că doar nu degeaba se antrenează în Parcul Titan, la el în sector. „Dacă făceau ceva special pentru vârsta a treia, vă spun eu, ajungeam şi la Olimpiadă“, zice, necăjit, fostul lucrător la fabrică.
DIN „CULISE“ „A fost o cursă foarte grea. Te deruta să te învârţi în cerc“ „A fost o cursă foarte grea pentru că te poate deruta să te tot învârţi în cerc pe traseul de aici. Nu panta a fost problema, ci toate curbele astea. A fost greu, dar frumos!“, a spus, după cursă, câştigătorul din Kenya, Francis Muendo Maundo. Atletul în vârstă de 31 de ani şi-a depăşit ieri la Bucureşti recordul personal de 2h19’41 „ , câştigând cursa în 2h15’48 „ . Pe locul doi s-a clasat conaţionalul său, Nixon Kipkoech Machichim, în vârstă de 25 de ani. Mostafa Errebah (37 de ani), sportivul din Italia care a ieşit pe locul al III-lea, a condus detaşat cursa până spre final, când a încetinit. Errebah a terminat cursa cu dureri, prăbuşinduse la finish. „Pe la kilometrul 38, am simţit o crampă musculară foarte dureroasă“, a explicat italianul. Cu două zile înainte de cursă, Errebah a povestit pentru EVZ încercările prin care un alergător de maraton trebuie să treacă. „Pe la kilometrul 33-34, începi să te gândeşti să renunţi. Şi la kilometrul 38 e un moment teribil, când corpul nu te mai ascultă. Dacă nu ai mintea puternică, te opreşti“, spunea Mostafa Errebah.
Recomandările noastre
