Nu contest dreptul comentatorilor, sub semnătură sau scriind protejaţi de anonimat, asemeni turnătorilor Securităţii, de a mă ataca. Că o fac benevol sau pe bani, îi priveşte — Dumnezeu cu mila. În ultimii ani, un săptămânal de cultură mai viguros în vigilenţă ideologică decât în performanţă intelectuală, pare să se fi specializat însă tocmai în demersuri sulfuroase care necesită măcar o măruntă punere la punct. Îndeosebi pentru că între cei care agită flamura intoleranţei, agresivităţii, pasiunii ideologice oarbe — însuşiri demne de komisăresele de tristă amintire — se află întâia stătătoare a publicaţiei, d-na Carmen Muşat.
N-aş fi dat nicio importanţă aserţiunilor sale — cum n-am dat niciodată de când mă onorează cu atenţie de politruc fanatic — dacă n-ar fi sărit din zona opiniilor (fie ele şi atacuri la persoană, la profesie, la creaţie, la poziţiile politice) în cea a dezinformării şi minciunii. Pe scurt, d-na Muşat mă acuză că, scriind săptămâna trecută despre numirea unui oarecare Muraru în fruntea IICCMER, aş fi comis, "halucinant şi caraghios", un act "de mistificare cu bunăştiinţă" şi un "fals intelectual". Pentru d-na Muşat, citatul incriminat ar fi o fabricaţie murdară, un "mixaj" odios, un exemplu de "retorică apocaliptică". Ei bine, nu: n-am inventat, n-am trucat şi n-am "apocaliptizat" nimic. Am preluat, pur şi simplu, fragmente "nemixate" din "Regulamentul de organizare şi de funcţionare al IICCMER" (http://www.crimelecomunismului.ro/ro/despre_iiccr/cadrul_legal/rof/), mai precis din Capitolul 2, articolul 7, alineatul (1), ajungând la concluzia limpedissimă că numirea d-lui Muraru (în locul lui Ioan Stanomir) s-a făcut prin abuz de putere: domnia sa n-a fost propus, aşa cum stipulează cadrul legal instituţional, de către preşedintele Consiliului Ştiinţific, ci a fost numit direct — deci prin încălcarea procedurilor — de către primul ministru. Acesta este, ca s-o citez pe d-na Muşat, un "adevăr factual". Restul e doar venin uslăşesc — sau găsiţi dumneavoastră un cuvânt potrivit pentru minciunile şi manipulările domniei sale.

Mai mult, cu dezinvoltura semidoctului, d-na Muşat se afundă până în gât în delir conspiraţionist, contrapunând argumentelor mele un inexistent "Regulament de funcţionare al IICCMER", titulatură pur imaginară, care dă măsura incompetenţei juridice (dar şi morale) a înfocatei partizane. Pe scurt, d-na Muşat nici măcar nu ştie din ce act citează! Aştept, prin urmare, scuzele publice pentru "sfânta şi neruşinata" calomnie — acuzaţiile de "mistificare" şi de "fals intelectual".

Cât despre bietul Marius Oprea, aproape îmbălsămat în cuprinsul aceluiaşi articol delirant, ce decepţie: după ce-a fost "marketat" ani de zile drept mare ctitor, teoretician, vizionar iramplasabil, factotum infailibil într-ale condamnării securiştilor (din cele patru sute de sesizări penale cu care se lăuda, niciuna n-a ajuns în faza de judecată: câte opinteli, atâtea eşecuri!), iată-l mulţumindu-se cu un oscior zvârlit, cam pe sub masă, de potentaţii zilei. Ruşinoasă victorie: ca şi cum Hercule ar fi sfârşit în postura de vânzător de bilete la Coloanele lui Hercule…