Ea continua: „Când îmi amintesc de paşnica mea ţară, şi încerc să o compar cu modul de a trăi al americanilor,  nu ştiu de ce întotdeauna îmi este dor să trăesc o zi ca la noi acasă, fără o atât de nebunească încordare”.

Ana Almajean era în ianuarie 1931 studentă la The Centenary Junior College Hackettstoron din New Jersey şi îşi publica impresiile în suplimentul Din Duminică în Duminică al Universului sub titlul “Impresiile unei studente române în America”:

Am văzut viața acelora cu miliarde de dolari şi originalităţi atât de fanteziste, dar am văzut şi viaţa milioanelor de suflete omeneşti muncind greu, luptând aprig pentru existenţă, viaţa furnicilor din “subways”, alergând cu trenurile de sub pământ pentru a învinge îngrozitoare concurenţe şi pentru a trăi”.

Să nu uităm că Ana relata din anii Marii Crize.

“Munca  este în America cea dintâi şi cea mai sfântă datorie. Tinerele de aci visează mai puţin la Hollywood şi toalete şi admiratori decât cele din Europa.

Tinerimea americană este sănătoasă şi moralmente.  Plină de speranţe, cu o educaţie solidă şi pactică, ea va face să progreseze America…. America trece printr-o criză tot atât de mare cum trece Europa”, le explica Ana românilor, care nici ei nu prea trăiau în huzur.

“Compania de telefon locală primeşte în general 100 de cereri pe secundă… New York este oraşul  la care geniul diferitelor rase a conlucrat, este oraşul strivitor de activ, oraşul în care în fiecare zi se încep 23 de noi clădiri, se ard 21 milioane tone de cărbuni într-un an, are mai mult de 1580 de biserici, 130 spitale, 12000 doctori, în care sunt arestaţi anual circa 500.000 de delicvenţi”, îi mai lămurea Ana pe cei de acasă.

Citește toată POVESTEA pe Evenimentul Istoric