Îmbrățișând elucubrații ideologice, precum identitatea de gen, Biserica Anglicană își seamănă singură semințele propriei distrugeri.

Luna trecută, Biserica Angliei a început să formuleze o revoluție religioasă. Regulile sale canonice cer ca bisericile britanice să oficieze serviciul religios în fiecare duminică. Criza prin care trece creștinismul în Marea Britanie obligă totuși bisericile să rescrie aceste reguli, pentru a nu oficia în lăcașuri goale sau abandonate, se arată într-o analiză a Gatestone Institute.

O pătrime din parohiile rurale britanice au astăzi mai puțin de 10 membri prezenți la slujba de duminică. În 25% dintre congregațiile anglicane nu mai există nici un copil, ptrivit statisticilor citate de BBC. În medie, în 2016, la o biserică au mers duminica nouă copii.

„Ar trebui să ne temem că britanicii își pierd religia?”, se întreabă David Finkelstein în The Times. Da. El sugerează că naționalismul ar putea să-i ia locul, dar ce ar fi dacă o altă religie ar înlocui creștinismul?

Nu își trebuie cine știe ce spirit de observație pentru înțelege importanța afilierii culturale a unei țări. Dacă nu ar exista imigrația în masă din țări opuse valorilor occidentale, decăderea creștinismului nu ar fi poate un dezastru atât de mare: societatea ar putea deveni una atee și seculară.

Însă în prezent Europa trece printr-un declin provocat de două cauze legate între ele: imigrația în masă coroborată cu prăbușirea încrederii în propria sa legitimitate și propriile sale credințe.

Occidentul se rușinează de vechile sale colonizări, însă nu stă să judece cine erau adevărații coloniști: cruciadele au fost o reacție la colonizarea musulmană a Imperiului Bizantin, Africii de Nord, Orientul Mijlociu, mare parte din Europa de Est, Nordul Ciprului și Spania.

În Europa, Marea Britanie se află în fruntea unui proces similar: trece prin „cea mai mare tranziție religioasă de la Reforma din secolul XVI”, potrivit Lindei Woodhead, profesoară de sociologia religiilor la Universitatea Lancaster.

În 2000, anglicanii reprezentau 30% din populație. Jumătate dintre ei au dispărut în numai 17 ani. Numărul celor care aparțin de Biserica Angliei a căzut sub 15%; numărul tinerilor anglicani cu vârste de 18-24 de ani este de numai 3%. Numărul celor care merg efectiv la biserică a scăzut și în Scoția cu 50%.  Iar o altă statistică relevă că jumătate dintre britanici nu au nici o religie.

Potrivit documentelor interne ale Bisericii Anglicane, creștinismul moare în Marea Britanie într-un asemenea ritm încât în trei decenii congregațiile anglicane se vor înjumătăți din nou.

La jumătatea secolului, creștinii din Marea Britanie vor deveni minoritari.

Ceea ce definește Europa sunt frontierele sale – nu fizice, ci culturale. Fără cultura sa, Europa nu se va putea distinge de restul lumii. Iar pilonul culturii sale este moștenirea creștină cu valorile sale.

Jurnalista Melanie Philips scrie că, adoptând extravaganțe ideologice precum ideologia de gen, Biserica Anglicană își seamănă semințele propriei distrugeri. Scopul acestei întregi „inclusivități”, potrivit lui Phlilips, este „de a arunca peste bord bazele creștine din Occident”.