În orice perioadă de criză, în orice moment tensionat economic și social, discursul lui Florin Cîțu ar fi putut avea sens. Ideea de nu mări pensiile, pentru că bugetul nu suportă o astfel de măsură, sună a raționament de bun simț, în perioada crizei economice. Doar că, problema lui Cîțu este că a uitat că, orice ministru pe timp de criză, trebuie să cânte aria austerității în toate domeniile și în toate formele sale în mod unitar.
De la Ministerul de Finanțe, se aude, mai degrabă, o manea multicoloră, decât o arie de economii de criză. Pe de-o parte, Cîțu ne spune că dușmănoasa situație bugetară nu-i permite mărirea pensiilor cu 40%, așa cum este legal și hotărât de Parlament. Pe de altă parte, dă cu bani, fără număr, în toate direcțiile pe care le consideră importante pentru palmaresul domniei sale. De la datorii guvernamentale plătite mult în avans și până la tot felul de alte galanterii de cârciumă, Cîțu se ocupă judicios de cheltuirea banilor publici. Și pentru ca metafora manelei multicolore să fie deplină, domnia sa nu se sinchisește să cheltuie din banii pe care îi are. Tancurile pe care Cîțu le aruncă, pe te miri ce, provin din împrumuturi record înregistrate de România în ultimele 8 luni.
Ca orice meloman respectabil, Florin Cîțu a văzut că stilul său extravagant de a gestiona domeniul finanțelor nu este susținut de banii pe care îi are. Așa că s-a împrumutat, în doar 8 luni, de 102.3 miliarde de euro, un record pe care toți nuntașii de guvern îl privesc cu pălăria în mână. În tot acest timp, asemeni posesorului de BMW care nu-și poate permite să achite rata aferentă mașinii, Cîțu vinde tot felul de gogoși despre revenirea în V și despre starea exemplară a indicatorilor economici.
În aceste condiții, este cu adevărat greu să ne facem o imagine cu privire la ce dorește, de fapt, Florin Cîțu să ne comunice. Pe de-o parte, spune că revenirea economică va fi fulminantă, doar că, nu suficient de fulminantă pentru a plăti pensii stabilite legal. Pe de altă parte, se împrumută la cote alarmante, dar niciun leu nu se duce într-o zonă în care să fie satisfăcută agenda economică a pensionarilor sau a sutelor de mii de familii care s-au trezit fără bani, fără loc de muncă, fără perspective.
Sigur că, orice nuntaș de profesie, care sparge banii pe lăutari, este victima propriului său comportament. La un moment dat, banca va bate la ușă și va cere banii înapoi, cu dobândă. Cîțu este însă pus la adăpost de acest risc. El este în situația ideală de a împrumuta frenetic, pentru orice, mai puțin pentru pensii, pentru că, mai apoi, la plecare, proverbiala bancă va bate fix la ușa șomerilor și pensionarilor, victimele care vor plăti factura crizei economice actuale.
A sugera că actualul Ministru de Finanțe este victima situației economice actuale sau posesorul unei inspirații manageriale slabe ar fi o nedreptate comisă față de Florin Cîțu. Domnia sa este, mai degrabă, o expresie clară a risipirii banilor publici pe orice, mai puțin pe nevoile reale ale oamenilor. Cei 30% mărire pe care pensionarii îi vor pierde, sunt doar prima declinare a acestei conduite, la limita dintre șmecherie de colț de stradă și lăutărie tipic balcanică. Spre finalul programului, când până și teancul de bani împrumutați se va fi epuizat, iar Cîțu va fi amețit definitiv de aburii puteri sale ministeriale, vom auzi, cu certitudine, dinspre finanțe, o ultimă solicitare de dedicație, la închidere: Maestre, zi-o p-aia cu tăiatu’de salarii!
Recomandările noastre
