Deputatul PNL considera ca fostii colegi de la PSD sunt "niste mitocani".

Cei 17 ani de existenta si de realizari ai Teatrului Masca, infiintat si condus de actorul si regizorul Mihai Malaimare, se vad, la editia din acest an a Festivalului National de Teatru, recunoscuti si apreciati printr-un modul special intitulat „Fenomenul Teatrul Masca”.

La 57 de ani, Mihai Malaimare, deputat PNL de Botosani, care-si lanseaza azi cartea „Sansa”, editata de Polirom,  considera ca experienta de la PSD i-a lasat un gust amar si ca PSD-istii au fost niste mitocani.

EVZ: „Am jucat aiurea, toata cariera mea este anapoda”, spuneti in „Sansa”. Chiar asa? Mihai Malaimare: Ma refer la cariera de actor. Am inceput, ca orice actor, cu entuziasmul varstei si cu nestramutata convingere ca sunt cel mai bun. Am apucat cateva roluri interesante, mi-am croit un spatiu vital, dar au trecut pe langa mine o sumedenie de alte roluri.

De ce teatru neconventional? A fost in firea lucrurilor. Mie nu mi-a placut teatrul de vorbe, m-au agasat intotdeauna, le-am considerat mincinoase si nejustificate. Nu am un glas de teatru, o forta si penetranta de Cozorici. Am avut si sansa sa ma intalnesc cu oameni din zona gestului, a pantomimei: Marcel Marceau, Jean-Louis Barrault, Jacques Lecoq, intalniri pe care le descriu in cartea mea. Ceea ce era o pornire instinctuala s-a transformat intr-un crez.

Teatru in Militari

De ce un teatru de cartier? Intalnirea cu publicul de strada si, mai tarziu, de cartier s-a petrecut dintr-o intamplare, atunci cand oameni „bine” intentionati din Ministerul Culturii au vrut sa distruga Teatrul Masca. In octombrie 1992, m-au dat afara din sediu talhareste si mi-am dus actorii in strada pentru a juca, gest pentru care unii colegi au considerat ca fac breasla de ras. Timp de doua saptamani am stat in fata guvernului, in frig, si in timpul acestei greve nici un om de teatru nu a trecut pe acolo. Atunci, intre mine si lumea teatrului s-a cascat o prapastie.

Separarea mea de lumea teatrala a putut fi depasita fiindca ambele tabere au dorit asta. Noi am construit o experienta care, pe buna dreptate, se numeste in Festival „Fenomenul Masca”.

Ce mai e nou in politica? Stiu ca ati schimbat partidul, in 2005, de la PSD la PNL. Am facut-o pentru ca nu admit sa fiu degradat din drepturile mele de intelectual de catre niste mitocani. Oricate acuze se aduc PNL-ului actual, cred ca Tariceanu a crescut mult ca lider si a reusit sa ia, la un moment dat, haturile in mana. Legea „actorilor” intra in curand in plen si va trece.

Consider ca, in prezent, avem un Cod al (Ne)Muncii si Lenei, pe care Ceausescu l-ar fi premiat in Cantarea Romaniei. Conform noului proiect de lege, grila de salarizare urca, si un actor poate ajunge si la 45 de milioane pe luna.

Cum ati primit succesul fiului dv., operatorul Mihai Malaimare jr., datorat filmului lui Coppola? Este un copil fabulos de talentat si sunt foarte fericit. Singurul regret este, ceea ce nu intelegeam cand eram de varsta lui, distanta care s-a creat intre noi: vine acasa o data pe an, cate o zi, doua.

CRITIC

„Romania, stat politienesc” Mihai Malaimare isi lanseaza astazi, la Teatrul Act, la ora 11.00, cartea „Sansa”, o noua culegere de eseuri.

Joi, la ora 18.30, Mihai Malaimare va relua spectacolul „Actorul”, dupa Mircea Dinescu, la Sala Amfiteatru a Teatrului National. „Romania nu a avansat prea mult. Cred ca Romania este in continuare un stat politienesc, am scris-o si in caietul de presa”, declara el.