Din nou suntem amenințați cu Europa, cu încălcarea unor directive europene care protejează urșii etc, etc.

Și, vai, România va fi iar pusă la colț din cauză că ministrul Mediului Tanczos Barna a reușit să treacă prin guvern o Ordonanță de Urgență prin care urșii agresivi și care pun în pericol viața oamenilor și a comunității pot fi împușcați sau tranchilizați și relocați.

Nu sunt vânător, n-am legături cu nicio asociație de vânători, iubesc animalele, mă înduioșează ursuleții care se țin scai după mama-ursoaică. Dar sunt mult mai oripilată când văd fotografii cu oameni sfâșiați de urs, când îi aud ce povestesc pe cei care au avut norocul să scape cu viață din ghearele animalului. Le înțeleg disperarea crescătorilor de oi, vite și porci care se trezesc cu leșurile animalelor devorate sau fără urmă din ele fiindcă ursul și-a luat prada cu el în pădure. Pentru mine, ca și pentru mulți alți români, viața omului este mai presus decât a ursului.

S-a încercat, în ultima perioadă, să se găsească soluții la această problemă. Atacurile urșilor erau nepermis de multe, numărul victimelor a crescut. Iar ministrul a reacționat. A adunat la aceeași masă reprezentanții cei mai importanți ai unor instituții direct implicate și a produs o Ordonanță de Urgență. OUG care a și fost aprobată, în ședința de miercuri, de premierul Florin Câțu.

Reprezentanții unei asociații au considerat abuzivă această ordonanță și, într-un lung comunicat, și-au făcut cunoscută poziția. Așa cum am scris mai sus, după amenințările că asupra României planează norii negri ai supărării Uniunii Europene, Asociația Alianța pentru Combaterea Abuzurilor încearcă să arate marile erori comise prin acest act guvernamental. Sunt câteva lucruri frapante, care am considerat că merită știute și de marele public, dincolo de vehiculatul mesaj că aceste ONG-uri s-au aruncat în luptă ca să-și justifice activitatea și fondurile obținute din apărarea urșilor. În opinia mea, construcția motivației Asociației Alianța pentru Combaterea Abuzurilor este și proastă și tendențioasă. Dar mai ales neconvingătoare.

Cum să dai gir unui ONG care îți spune că „sub pretextul demagogic al ”apărării vieții și integrității corporale a cetățenilor” și după o campanie elucubrantă de demonizare a unui animal strict protejat de legislația comunitară”, Ministerul Mediului a găsit o cale să protejeze și omul care trăiește în apropierea pădurilor cu urși?”.

Ni se spune că ministrul Tanczos Barna a „orchestrat o campanie absolut grotească de linșaj mediatic al ursului brun”. Totul s-a petrecut „în uralele și aplauzele  unor ”potere” alcătuite din aleși locali indolenți sau din vânători deghizați în victime ale urșilor”.

Adică cum? Noi, idioții, nu ne-am prins că oamenii ăia cu gambele și mâinile sfâșiate, cu scalpul tras peste ochi erau doar niște vânători-actori care jucau în piesa regizată de ministrul Mediului? Și primarii, niște mincinoși care arătau pagubele suferite de comunitate, după același „scenariu propagandistic”?! Mda, în opinia asociației care luptă și pentru abuzurile asupra urșilor acesta este adevărul. Desigur, pentru cei dispuși să-l creadă.

Ordonanța stabilește cine va face intervenția în cazul ursului agresiv. Sunt reprezentați ai administrației locale și ai unor instituții competente, adunați într-o echipă. Primar sau viceprimar, jandarm, medic veterinar, paznic de vânătoare sau angajat al Gărzii forestiere sunt cei care răspund la primul apel făcut la 112 de vreun om aflat în pericol.

Asociația spune că nu e bine, că această echipă de intervenție  „nu poate fi asimilată în nici un caz cu o autoritate națională competentă” și invocă faptul că va dura zeci de minute până când acești oameni se adună ca să o ia pe urmele ursului. Reclamă că din „schema” deciziei de aprobare a împușcării sau relocării urșilor sunt eliminați reprezentanții ONG-urilor pentru protecția mediului, Garda de Mediu și Ministerul Mediului.

În toată lupta asta cu urșii și pentru urși e vorba de bani. De aceea redau acuzațiile acestei asociații, care se regăsesc în multe proteste oengiste, intens propagate pe rețelele sociale. Iar apoi voi explica.

O altă nemulțumire semnalată de asociație se referă la faptul că „OUG elimină actul administrativ (Ordinul de ministru) sub forma căruia trebuie să fie emisă Decizia de derogare (de către Decidentul firesc, Ministerul), înlocuindu-l cu o operațiune administrativă efectuată direct în baza prevederilor OUG de către membrii echipei de intervenție și dispusă de primar/viceprimar”.

Pentru publicul larg, neobișnuit cu regulile și legile vânătorii, trebuie să spun că ministrul Mediului a luat cea mai bună decizie. Ca să fie relocat un urs sau să fie împușcat (ca ultimă soluție, dacă e agresiv și prăduiește) era necesar un Ordin de ministru. Acest Ordin sosea în teritoriu la cei îndreptățiți să acționeze și după două luni de la atacul ursului sau urșilor. Desigur că nici nu se mai  știa atunci care e animalul periculos. A fost un asemenea caz în trecut, când un om a fost omorât de urs și s-a cerut ordin de ministru pentru împușcarea lui. Acesta a ajuns la autoritățile locale după două luni, timp în care a mai fost omorât un om.

Ce garanții să ai că vânătorii ar fi găsit și împușcat ursul vinovat?! Animalul trebuie urmărit în pădure imediat după ce părăsește gospodăria devastată sau locul în care și-a sfâșiat prada. Pădurarii și vânătorii din zonă știu foarte bine ce fond cingetic au, știu locurile în care trăiesc familiile de urși, căpriori, cerbi, mistreți. Fiecare fond de vânătoare știe cam ce efectiv de urși are. Doar că la nivel național, Ministerul Mediului nu a făcut un recensământ din 2016. Se știe, însă, că numărul urșilor a crescut mult. Știu și reprezentanții statului și cei ai marilor ONG-uri de protecție a animalelor. Iar acum, prin responsabilizarea primarului din localitățile montane, posibilele victime ale urșilor au împotriva cui să se îndrepte pentru despăgubiri. Era mult mai dificil să te lupți în justiție cu Ministerul Mediului decât cu echipa coordonată de primar.

O altă nemulțumire expusă de Asociația Alianța pentru Combaterea Abuzurilor este faptul că în OUG se consemnează că acțiunile noilor echipe locale vor putea începe după 60 de zile. „Modelul de contract de prestări servicii încheiat cu medicul veterinar de liberă practică se stabilește prin ordin al ministrului mediului, apelor și pădurilor, care se emite în termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență”. Așadar, cel puțin 60 de zile de la intrarea in vigoare a OUG, NU VOR exista medici veterinari care să tranchilizeze animalele ce umează a fi relocate ceea ce înseamnă că nu vor exista relocări”.

De fapt, s-a ales această perioadă de 60 de zile pentru că legislația prevede că vânătoarea de urși poate avea loc de la 1 septembrie până la jumătatea lunii noiembrie.

Ajungem, deci, la capitolul bani. Trebuie să o spunem clar: De pe urma urșilor câștigă și statul, câștigă și asociațiile de protecție a animalelor. Statul încasează mii de euro de la pasionații de vânătoare, fie străini, fie români, pentru un singur exemplar de urs vânat, valorifică carnea la fabricile de mezeluri, iar blana se vinde și ea.

Când se pune problema relocării urșilor, din această activitate câștigă ONG-urile. Relocarea unui singur exemplar  costă statul circa 20.000 de euro, bani ce sunt primiți de două-trei ONG-uri. De aceea și Asociația ACA se arată nemulțumită că timp de 60 de zile de la emiterea OUG nu se vor putea face relocări.

Este adevărat, Ordonanța nu este perfectă. Dar măcar acest ministru de la UDMR a găsit niște soluții, a desemnat niște responsabilități și dă speranță unor populații din zonele montane că se va face ceva mai mult pentru siguranța oamenilor și a animalelor pe care aceștia le cresc în gospodării.

Cât despre protestele anunțate, ele se pot produce după rețeta românească. Dar încetați să credeți că urșii vor fi masacrați că așa vrea ministrul Tanczos Barna, vânătorii lui Adrian Năstase sau prințișori de prin străinătățuri. Folosirea armelor letale este ultima soluție prevăzută în OUG și, în niciun caz, jandarmii nu vor trage cu glonț după urs în gospodăria unui om sau pe străzile din localitate. Nu le permite nici legea și nici nu sunt nebuni ca să le ricoșeze vreun glonte, producând o victimă colaterală.

Apoi, dacă o fi să terminăm cu urșii, n-ar fi bine să cerem guvernanților și primarilor aleși să facă ceva și cu șobolanii și țânțarii care ne-au invadat Capitala? Poate minstrul Mediului vine și aici cu o soluție-două.