Numerosi politologi cred ca Ahmadinejad este un lider capabil sa schimbe lumea in care traim, mai ales daca va avea acces la butonul nuclear.

Pozitia sa inflexibila a adus Iranul in pragul razboiului cu Statele Unite.

Anul trecut, la prima sa calatorie in America, prilejuita de o reuniune a Adunarii Generale a Natiunilor Unite, Mahmud Ahmadinejad era doar o curiozitate politica, un personaj venit de nicaieri si ajuns presedinte al Iranului.

Astazi este insa o figura bine-cunoscuta la New York; declaratiile sale razboinice, deseori ofensatoare, la adresa Occidentului si a Israelului l-au consacrat ca un lider ambitios si foarte periculos.

Ahmadinejad considera ca Holocaustul este un „mit”, a spus ca Israelul ar trebui sters de pe harta si se intrece cu Osama bin Laden in amenintari la adresa Americii.

Intr-un singur an, acest om a schimbat perceptia intregii lumi despre el si tara sa, inclusa de presedintele SUA, George W. Bush, in celebra „axa a raului”.

Ambitii nucleare

Sub conducerea lui Ahmadinejad, Iranul si-a consolidat influenta in Liban si in Irak si emite pretentii de lider in zona Golfului, acolo unde productia de petrol are valoare strategica.

Nu doar declaratiile sale provoaca frisoane in cancelariile occidentale, ci si ambitia tot mai evidenta de a face din Iran o putere nucleara. Ahmadinejad a accelerat dezvoltarea programului nuclear, despre care Washingtonul si Parisul sustin ca e menit sa produca bomba nucleara.

Desi ultimele luari de pozitie au fost mai ponderate, actiunile lui Ahmadinejad par sa conduca spre un razboi inevitabil. Statele Unite suporta cu greu implicarea Iranului in finantarea gherilelor Hezbollah din Liban, dar si a insurgentilor din Irak si Afganistan.

Mai presus de orice, America nu este insa pregatita sa convietuiasca alaturi de o noua putere nucleara in regiune, astfel ca optiunea unui atac armat impotriva Teheranului devine tot mai plauzibila.

Deocamdata, secretarul de stat Condoleezza Rice si consilierii de la Casa Alba lucreaza pentru a detensiona situatia pe cale diplomatica, incercand sa evite o interventie directa in acest viespar, dar analistii politici afirma ca, de fapt, Ahmadinejad da inapoi doar aparent, incercand sa castige timp.

Provocare la duel

Pentru toti criticii sai, Mahmud Ahmadinejad ramane un personaj enigmatic. Puterea lui este limitata de structura politica din Iran, unde autoritatea finala apartine liderului spiritual, Ayatollahul Ali Khamenei.

In ultima perioada, Ahmadinejad a renuntat la declaratiile belicoase si a adoptat un ton mai conciliant, trimitand chiar si o scrisoare deschisa lui George W. Bush si invitandu-l pe liderul de la Casa Alba la un duel televizat „pentru a gasi o cale de rezolvare a problemelor comunitatii internationale”.

Cum era de asteptat, Bush a respins ferm ideea. „Nu ma intalnesc cu el”, a fost replica liderului de la Casa Alba, potrivit unei surse contactate de „Time”.

Declarandu-si acum disponibilitatea pentru negocieri, dupa ce a propus anul trecut Adunarii Generale a ONU dezarmarea tuturor puterilor nucleare, Ahmadinejad incearca sa speculeze pozitia inflexibila a presedintelui american, pentru a demonstra comunitatii internationale ca nu are intentii beligerante. Ii va fi insa greu sa izbandeasca, atat timp cat se opune inspectarii instalatiilor nucleare iraniene.

Evolutie

Nasterea unui politician dur

Pana in mai 2003, cand a devenit primarul Teheranului, presedintele iranian a fost o figura obscura.

Mahmud Ahmadinejad s-a nascut pe 28 octombrie 1956 la Garmsar, o localitate situata la 90 de kilometri de capitala Iranului, si provine dintr-o familie modesta. A devenit guvernatorul provinciei Ardabil in 1993, functie pe care a detinut-o pana in octombrie 1997.

In 2003 se prezinta drept „candidatul poporului” la alegerile pentru Primaria Teheranului. Sprijinit de conservatori, Ahmadinejad nu a avut nevoie de fonduri in campania electorala, fiind ales dupa un scrutin la care participa doar 13% din populatia cu drept de vot si se remarca prin schimbarile radicale de decizie si de personal pe care le aplica, ceea ce ii atrage antipatia presedintelui statului, Mohammad Khatami, care ii interzice participarea la sedintele Consiliului de ministri.

In 2005, intra in campania electorala pentru functia de presedinte, cu promisiunea unei campanii impotriva coruptiei - „Putem reusi”. Pe 17 iunie 2005, Ahmadinejad trece de primul tur  clasandu-se pe locul doi, dupa fostul presedinte Ali Akbar Hachemi Rafsandjani, pe care il zdrobeste in turul secund, cu o diferenta de 26,7 procente.

Eliberatorul femeilor Noul sef al statului adopta o orientare conservatoare. In decembrie 2005 interzice difuzarea la televiziune a muzicii occidentale, considerata „indecenta”. In timp ce multi dintre opozantii sai il caracterizeaza drept fascist, Ahmadinejad propovaduieste totusi un islamism in afara rigorilor, ceea ce-i irita pe liderii religiosi.

Pe 24 aprilie 2006, el a anuntat abolirea legii care din 1979 le interzicea femeilor sa priveasca barbatii care participa la competitiile sportive organizate pe stadioane. Cu doua zile mai devreme, el se opusese si pedepsei impuse femeilor care intrau pe stadioane fara sa poarte valul islamic, conform traditiei.

Ahmadinejad a recastigat increderea liderilor religiosi printr-o politica externa agresiva. In octombrie 2005, presedintele iranian adera public la pozitia exprimata de Ayatollahul Khomeini, care sustine ca Israelul trebuie ras de pe harta, iar declaratiile sale virulente la adresa Americii si Israelului se intetesc.

Casa Alba cere imperativ Teheranului sa abandoneze programul nuclear, sub amenintarea sanctiunilor economice si militare, iar liderul de la Teheran si-a mai indulcit tonul. Nimeni nu stie insa ce are de gand cu adevarat. Agresiv si imprevizibil, Mahmud Ahmadinejad ramane un adversar incomod si greu de anticipat pentru Occident.

INTERVIU

Complimente poporului american de la dusmanul SUA

> Asa cum il descrie reporterul Scott MacLeod de la revista americana „Time”, care l-a intalnit recent la Havana, Ahmadinejad e un politician innascut si un veritabil expert in arta rastalmacirii si a schimbarilor de directie. Timp de 45 de minute, cat a durat interviul acordat revistei „Time”, Ahmadinejad a fost serios, a zambit si a fost amabil, afisand o siguranta de sine „vecina cu aroganta”.

> El a respins cererea formulata de ONU pentru stoparea programului („Ne opunem dezvoltarii armelor nucleare. Credem ca ele sunt impotriva intereselor natiunii”), si-a aratat generozitatea („Impresia mea generala este ca americanii sunt un popor bun.

Oamenii din Statele Unite isi doresc pace, dragoste, prietenie si justitie”) si s-a declarat inca o data disponibil pentru o intrevedere cu Bush: „I-am facut cateva recomandari presedintelui Bush in scrisoarea mea si sper sa tina cont de ele. L-as intreba de ce e nevoie de alte conflicte? De ce sa ne confruntam? De ce trebuie sa dezvoltam arme  de distrugere in masa?

Problemele nu se pot rezolva cu bombe. Avem nevoie de logica. Noi ne vedem de viata noastra. Guvernul american nu ar trebui sa se amestece in treburile noastre. Ar trebui sa serveasca interesele poporului american si nu ar mai fi probleme”, a spus el.

> In privinta situatiei din Orientul Mijlociu, Ahmadinejad s-a pronuntat inca o data in favoarea palestinienilor si a explicat declaratiile prin care a negat Holocaustul: „Doar am ridicat niste intrebari si nu am primit vreun raspuns.

Am spus ca in  cel  de-al Doilea Razboi Mondial au fost ucisi aproximativ 60 de milioane de oameni. De ce vorbim numai de sase milioane? Iar daca asa s-a intamplat, atunci a fost un eveniment istoric. Atunci de ce nu sunt permise cercetarile independente?”

ACUZE

Banuit de acte teroriste

>  Inca de la intrarea in Universitatea de Stiinte si Tehnologie, s-a inscris in sindicatul studentilor islamisti intitulat „Biroul de intarire a unitatii”, aflat la originea luarii celor 53 de ostatici de la Ambasada SUA din Teheran, in 1979.

> Potrivit unor fotografii controversate si unor marturii ale fostilor diplomati  americani, el a participat activ la acest eveniment. CIA nu a confirmat informatiile, negate vehement de guvernul iranian, care le interpreteaza ca pe o tentativa de destabilizare.

>  In anii '80, Ahmadinejad a luptat in razboiul dintre Iran si Irak ca simplu soldat, apoi ca ofiter al Garzilor Revolutionare si ca inginer militar.

>  Potrivit CIA, Ahmadinejad a facut parte ulterior din comandoul care a ucis la Viena doi disidenti kurzi originari din Iran. Neoficial, serviciile secrete americane si israeliene ii imputa si responsabilitatea pentru atentatul de la centrul cultural evreiesc din Buenos Aires, in 1994.

ACUZATII

> octombrie 2005: „Tirania Estului si a Vestului asupra lumii trebuie sa ia sfarsit, dar oamenii slabi care nu vad mai departe de nasul lor nu pot sa creada ca asa ceva e posibil”.

> 14 decembrie 2005: „Ei (occidentalii - n.r.) au inventat mitul masacrului evreilor si il plaseaza deasupra lui Dumnezeu, religiilor si profetilor. Daca cineva din tarile lor il pune la indoiala pe Dumnezeu nu-i spun nimic, dar daca cineva neaga mitul masacrului evreilor, inaltele cercuri sioniste si guvernele finantate de sionisti incep sa vocifereze”.

> 6 ianuarie 2006: Dupa stirile despre starea grava a sanatatii premierului israelian Ariel Sharon, presedintele iranian a declarat: „Sa speram ca informatia potrivit careia criminalul de la Sabra si Chatila a ajuns langa inaintasii sai este definitiva”.

>  1 februarie 2006: „Intr-un viitor apropiat va vom judeca in fata tribunalului poporului”, a spus Ahmadinejad despre George W. Bush si echipa sa de la Casa Alba, acuzandu-i pe „cei care au mainile patate pana la coate de sange, care sunt implicati peste tot in razboaie si oprimare, care pornesc razboaie in Asia si in Africa, care ucid milioane de oameni”.

>  20 octombrie 2006: Ahmadinejad se adreseaza tarilor europene care sustin Israelul: „Americanii sunt departe. Dar voi sunteti vecinii natiunilor din aceasta regiune. Furia popoarelor din regiune clocoteste, iar daca se porneste uraganul, efectele sale nu se vor opri la frontierele Palestinei si va vor face sa suferiti”.

>  12 decembrie 2006: „Asa cum URSS a disparut, regimul sionist va disparea si el”.

>  18 august 2007: „Statul evreu este purtatorul de drapel al Satanei”.

>  18 septembrie 2007: „Peste tot in lume oamenii sunt buni”.