Morții și răniții așteaptă de 30 de ani să li se facă dreptate. „Dosarul Sibiu” este clasat de Secția Parchetelor Militare, în ciuda deciziilor CEDO și a înfăptuirii actului de justiție.

Pe 22 decembrie, ca particularitate pentru Sibiu, imediat după anunțul morții geralului Milea, armata a tras, a ucis și a rănit revoluționari și nu numai.

Dosarul Sibiu, cu peste 700 de victime, morți, răniți și lipsiți de libertate, zace din 2010, când a fost clasat de fostul șef al secțiilor Parchetelor Militare, generalul Ion Vasilache. Drept urmare, vinovații nu au fost pedepsiți potrivit legii pentru crime împotriva umanității, victimelor nu li s-a făcut dreptate, iar procurorii dinadins continuă să protejeze criminalii din decembrie 1989.

În rechizitoriul Dosarului Revoluție trimis în aprilie la Înalta Curte, care are doar trei inculpați, Ion Iliescu, Gelu Voican Voiculescu și Iosif Rus, procurorii militari au introdus, complet nelegal, doar o parte din victimele de la Sibiu, respectiv cele care au fost reaudiate la secțiile de poliție. Conform deciziei CEDO din anul 2011, pronunțată în cauza Asociația 21 Decembrie s.a. vs. Romania, toate dosarele privind evenimentele din decembrie 1989 clasate pe motiv ca ar fi intervenit prescripția răspunderii penale trebuiau redeschise.

În 2014, procurorii militari au fost acuzați de CEDO că au manipulat cu bună știință dosarele privind evenimentele din decembrie 1989, inclusiv Dosarul Sibiu, schimbând de mai multe ori încadrările juridice pentru a putea prescrie faptele.

Atunci când organele de anchetă, respectiv procurorii, manipulează încadrările juridice și astfel favorizează infractorii cu bună știință devin suspecți de comiterea infracțiunii de favorizare a infractorului prevazută în Codul penal.

Menționăm că documentele pe care ne bazăm noile dezvăluiri provin din arhiva Asociatiei „21 Decembrie” 1989 primite de la Parchetul General în urma unei Adrese CEDO.

Armata trece la butoane

În ziua de 22.12.1989 ora 12:06, de pe sediul Comitetului Central, cuplul Ceaușescu fuge cu un elicopter, abandonând puterea. Armata fusese retrasă în cazărmi. Fuga soților Ceaușescu însă nu a însemnat că Administrația Comunistă era pregătită să predea și Puterea. Cu ajutorul Armatei, care după 22.12.1989 își arogă statutul de apărătoare a populației împotriva teroriștilor, aceeași Armată, cu aceeași conducători, care au tras în propriul popor în orașe ca: Timișoara, Cluj, Târgu Mureș, Sibiu, Reșița, Cugir, Caransebeș, această Administrație Comunistă își conservă puterea. După acestă dată, acțiunea criminală a Administrației Comuniste își continuă represiunea, astfel că numărul victimelor a crescut considerabil.

Schimbarea la față a Lt. Col. Dragomir Aurel

În ziua de 22.12.1989, după orele 12:00, un grup mare de manifestanți s-au strâns în fața sediului Inspectoratului de Miliție al Județului Sibiu. Fiind instigați împotriva cadrelor Ministerului de Interne, manifestanții pătrund în forță în sediu, și recurg la acte de violență împotriva acestora, fapt ce îi determină pe lucrătorii MI să fugă din calea lor, singura lor scăpare fiind unitatea militară 01512 Sibiu condusă de Lt. Col. Dragomir Aurel. Deoarece punctul de control al unității era ocupat de manifestanți, care erau violenți cu lucrătorii MI prinși în acea zonă, alte două grupuri de colegi ei acestora au escaladat gardul din sârmă al unității militare, moment în care se deschide focul asupra lor, iar în urma acestui atac sângeros au rezultat morți și răniți. De precizat faptul că între șefii celor două instituții, respectiv Lt. Col. Dragomir Aurel și Col. Rotariu Iulian, exista o foarte bună colaborare.

,,Schimbarea atitudinii Lt. Col. Dragomir față de noi de la Interne a avut loc în momentul în care a fost anunțat despre moartea Gral. Vasile Milea.” (Declarație martor Nicu Silvestru - Dos. 95/P/1990 al TMTB, Ședință publică din data de 29.05.1990, f. 51).

,,În data de 22.12.1989 mă aflam în fața sediului Miliției. În jurul orelor 12 s-a deschis focul asupra demonstranților, mai întâi prin focuri de avertizare, în aer, apoi s-a tras direct. Primele victime au fost dintre cei care au pătruns în curtea Miliției. După aceea s-a tras și asupra celor din stradă. Eu m-am adăpostit după gardul casei, de pe colțul străzii Ștefan cel Mare cu strada Armata Roșie. Când militarii din UM 01512 au ripostat, deschizând focul asupra clădirii Miliției, demonstranții s-au retras spre capătul străzii Moscova.” (Declarație olografă Păștean Dan din 10.04.1990, Dosar 95/P/1990 al TMTB, f. 538)

,,Precizez că am văzut personal momentul când aceste persoane au sărit gardul, eu veneam de la sala de mese, eu luasem rația de alimente. Nu am sesizat dacă aceste persoane au executat foc, pentru că văzându-i m-am deplasat în fugă pentru a mă pune la adăpost. Nu am sesizat în ce măsură sau din ce direcție s-a tras împotriva grupului de 20 de persoane, dar aceasta s-a întâmplat când cineva din unitate a strigat: ,,SUNTEM ATACAȚI!”.

Ulterior acestor câtorva momente din curiozitate m-am uitat în zonă și am observat că toate cele 20 de persoane erau întinse la pământ. Nu pot să apreciez și nici nu m-am interesat ulterior câți au murit dintre aceștia. De altfel nici nu-mi intră în atribuții să fac astfel de anchete.” (Declarație martor Vancea Radu Horia, Dosar 95/P/1990 al TMTB, Ședință publică din 17 iulie 1990, f. 409)

,,Nu trageți! Am venit să ne predăm!”

Victima Popa Vasile povestește acest eveniment: ,,După ce am trecut gardul în curtea unității militare, fără somație, s-a tras înspre inspectorat și în noi. Ne-am aruncat la pământ în fața clădirii Comandamentului considerând că suntem feriți. Precizez că încă de la gard am strigat că venim să ne predăm, că sunt Colonel Popa Vasile, Șeful Miliției Municipiului. Din poziția cu fața la pământ am continuat să strig cele de mai sus cerând să nu se mai tragă asupra noastră. Au strigat și cei doi locțiitori, Mr. Lodromănean Ion și Cpt. Voicu Nicolae: ,,Nu trageți! Am venit să ne predăm!”, dar focul a continuat. În aceste împrejurări au murit cei nominalizați mai sus și alte cadre, iar altele fiind grav rănite. La un moment dat focurile din zonă au încetat și din nou am început să strig cine suntem și pentru ce-am venit. Un ofițer al Armatei a dat ordin să ne dezbrăcăm de haine, lucru care am început să-l facem. Lt. Cârstea Gelu, promoție 1989, s-a dezbrăcat mai repede rămânând în cămasă și în indispensabili, desculț. I s-a cerut să înainteze spre curtea interioară, ofițerul făcând câțiva pași în acel moment s-au auzit împușcături, ofițerul căzând mort între noi. În această situație am cerut celor care mai eram vii să rămână la pământ și să nu mai miște că altfel vom fi împușcați...În această poziție am stat timp de 3-4 ore..,,

,,...Am văzut morți pe gard, pe aleea între comandament și primul pavilion, la intrarea în centrala telefonică și la drapel, la 10-20 cm...” (Declarație martor Lt. Col Dragomir Aurel - Dos. 95/P/1990 al TMTB, Ședință publică din data de 28.05.1990, f. 34).

Îngropat a doua oară

Generalul magistrat Gheorghe Cosneanu, șeful Secției Parchetelor Militare din cadrul Parchetului General, a respins pe 25 septembrie, la 30 de ani de la revoluție, redeschiderea cercetării evenimentelor din decembrie 1989 de la Sibiu, unde s-au înregistrat 99 de morți, aproape 200 de răniți și sute de cazuri de tortură și lipsire de libertate.