M-am dus elev, am iesit degeaba
Editura Evenimentul si Capital

M-am dus elev, am iesit degeaba

Autor: | | 1 Comentarii | 355 Vizualizari



Autor: Anthony Schally

Mai am un an si jumatate de studiu liceal in Bucuresti. De ce spun Bucuresti si nu Romania? Calatorind in lungul si-n latul tarii mele natale am observat ca avem de-a face cu o discrepanta uriasa intre urban si rural. Bineinteles ca este o mare diferenta intre cele doua, ar spune orice individ obisnuit cu Romania, intotdeauna a fost. Ei bine, eu nu sunt obisnuit si nici nu imi doresc sa fiu astfel. Eu nu vreau sa ma obisnuiesc cu tara in care fetitele si baietii sunt nevoiti sa iasa pe -15 grade afara, in fundul curtii, ca sa poata folosi toaleta si apoi sa se intoarca in clase unde trebuie sa fie constant facut focul, asta, daca se oboseste cineva, si daca sunt lemne pentru acesta. Nu vreau sa ma obisnuiesc cu tara in care, fara sa fie vreo problema, elevii sunt abuzati in diferite feluri de catre profesori. Si totusi, eu nu traiesc in Romania, traiesc in Bucuresti. Care ar putea fi motivele pentru care as putea sa ma plang? Fac parte dintr-un liceu „bun” din sectorul 1 al unei capitale europene. Cu toate acestea insa, mi-am dat seama ca nu am dreptate, eu nu fac parte din Europa intr-un alt mod decat geografic. Sunt un tip care este cat de cat constient de cursul lumii, politica externa si stirile internationale. Pe langa acestea sunt la curent, tot cat de cat, cu stirile si problemele interne ale Romaniei, in special in legatura cu educatia. Tot felul de insi pe la TV care isi dau cu parerea despre cum ar trebui sa fie educatia, cum Finlanda are cel mai bun sistem de invatamant, cum Bulgaria da alocatii duble elevilor in comparatie cu Romania...etc. Dragi comentatori de profesie, Romania nu va fi niciodata Finlanda, nici Bulgaria sau orice alta tara, for that matter. Romania va fi intotdeauna Romania, problema pe care si-o pun foarte putini. Adica, ce vreau sa spun este ca nu reusim sa ne ghidam dupa nevoile culturii noastre moderne si ne cream tot felul de iluzii despre cum occidentalizarea totala a Romaniei este cumva un „scop” pe care trebuie sa-l urmarim cu tot interesul. Surpriza este de fapt foarte departe de orice adevar, Romania nefiind de nicio parte a stereotipurilor europene. De cand imi aduc aminte citesc tot felul de articole „cool” pline de sarcasm si satira care prezinta problemele Educatiei din Romania, tot felul de specialisti, ca doar suntem o natie de specialisti, care apar pe peste tot si fac acelasi lucru, comenteaza, comenteaza, comenteaza. Ce le lipseste insa? Care este marele lor handicap? Pe langa faptul ca de la Caragiale si pana astazi avem un umor extraordinar si radem de noi in fiecare zi, astfel fiind si noi complicii auto-ironizarii contiune (ce se dovedeste astazi o mare problema), nu ati venit niciodata cu o solutie. In afara faptului ca ocupati scaune degeaba pe la toate posturile de televiziune ca sa nu va uite lumea chipul, nu faceti nimic, nici macar rating. Dar acum, lasand toate aceste rautati de pustan la o parte, si nevoind sa ajung si eu la fel, voi prezenta cu adevarat, prin ochii mei de beneficiar primar al educatiei, lacunele acesteia si eventuale solutionari „utopice”, naive si puerile – of course.

Jumatate dintre elevi incep cursurile la orele 12:00 sau 13:00 si se incheie la 18:00 sau 19:00. Acest aspect pare normal pentru noi. Nu se dezbate in fiecare zi si mai mult decat atat, ce sa facem? „Nu sunt clase, dom’ne.” „Unde sa ii punem pe toti dimineata daca nu sunt clase?” Pai si de ce nu sunt clase? De ce nu s-a gandit nimeni la spatiu atunci cand ati pus clasa 0 in scoli? Cu ce ne confruntam din cauza acestor decizii minutios luate in calcul de catre specialistii din invatamant?

Ce mananc azi. Cursurile de dupa-amiaza priveaza elevul, printre altele, de un meniu rational nutritiv. Putem sa luam masa dimineata, excelent. Apoi cu pranzul ce facem? Trebuie sa ne gateasca parintii in fiecare zi, desi sunt la serviciu de dimineata pana seara? Nu putem sa ne luam mancare nici de la chioscul scolii, deoarece se pot gasi doar sandwich-uri cu paine si foarte multa paine sau acadele, chips-uri, ciocolata, pufuleti, cola, sprite si alte delicatese de care avem nevoie in fiecare zi... Nu putem sa iesim nici afara din scoli ca sa ne cumparam ceva. Ce ne ramane este sa ne facem cat casa si sa fim judecati ca suntem grasi. Sau putem pune problema altfel. Sunt atatea firme mici, de antreprenoriat romanesc care dezvolta produse autentice, sanatoase si la un pret decent. De ce sa nu le aducem pe acestea in fiecare dintre scoli, ca doar tot noi platim, nu statul. Iar in plus, matematica mea imi spune ca, intru catva ajutam si economia noastra si promovam ca institut educational produsele romanesti. Asta da plus, as spune. Pana sa ajungem sa aducem produse mai sanatoase in scoli si elevii ajung intr-adevar sa se ingrase, aceasta este intrebarea pe care o primim: „Pai si de ce nu faceti mamica sport?” Asa ajungem la a doua problema.

Sportul si alte activitati. Am fost sportiv de perfomanta pana in clasa a 9a inclusiv. In a 10a insa, am constientizat ca, vrand sa ajung la o facultate buna nu puteam sa ma dedic integral atat sportului cat si educatiei mele intelectuale, daca o putem numi asa. Rezultatul a fost ca m-am lasat de sportul preferat prin simplul fapt ca nu aveam timp sa il strecor in program. Pe langa sport, o facultate cat de cat decenta apreciaza efortul unor activitati extra scolare ale elevilor pentru admitere. In acest caz, orarul loveste din nou cu piedicile sale celebre. Un orar ce ne conduce spre handicap odata cu tot viitorul natiei. Prea vehement? Vorbim in 30 de ani daca urmam cursul celor 30 de pana acum.

Pagina 1 din 2
Tag-uri:



Stirile zilei

Alte articole din categoria: Scrie istorie! RO-MANDRIA!

Alte articole din categorie

capital.ro
libertatea.ro
rtv.net
fanatik.ro
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
playtech.ro
unica.ro
dcnews.ro
stiridiaspora.ro

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE ŞI

Articole salvate