Într-un interviu acordat EVZ, vicepremierul şi ministrul de externe al Luxemburgului, Jean Asselborn, spune că România ar trebui să se gândească la soluţia de compromis propusă de Germania pentru aderarea la Schengen.

Vicepremierul şi ministrul de externe al Marelui Ducat de Luxemburg, Jean Asselborn, spune într-un interviu acordat EVZ că susţine aderarea României la Schengen, dar apreciază că putem lua în considerare şi propunerea de compromis lansată de Germania - aderarea în etape, care a fost respinsă de preşedintele Traian Băsescu. Şeful diplomaţiei luxemburgheze crede că această propunere ar putea reprezenta o alternativă interesantă pentru ieşirea din impas.

Oficialul împărtăşeşte îngrijorarea cetăţenilor UE privind criza de la Fukushima, Japonia, şi apreciază că energia nucleară nu este sigură.

EVZ: România a îndeplinit criteriile pentru aderarea la Schengen, iar Bucureştiul e nemulţumit că aderarea e condiţionată de progresele din justiţie. Care e poziţia Luxemburgului? Jean Asselborn: Am afirmat că în UE suntem 27 de ţări, nu 25 de ţări plus 2, care avem aceleaşi datorii şi drepturi. Dacă ţările îndeplinesc condiţiile de aderare la Schengen - apropo, Schengen e un oraş luxemburghez -, atunci au dreptul să adere. România a făcut progrese enorme, eforturile în lupta împotriva corupţiei şi reformarea sistemului judiciar trebuie însă continuate. Acum suntem în curs de a evalua şi Bulgaria. Suntem convinşi că raportul pe care Comisia Europeană îl va prezenta la mijlocul lunii iunie va fi punctul de plecare pentru acordul pentru aderarea celor două state.

Ştiţi că suntem în acelaşi timp pragmatici, există o propunere a Germaniei în JAI (Consiliul Justiţie şi Afaceri Interne - n.r.) de aderare în etape, în primul rând pe frontiera aeriană, după aceea pe cea terestră. Cred că este o discuţie pe care Guvernul României trebuie să o aibă cu guvernul bulgar, această propunere ar putea reprezenta o alternativă interesantă pentru ieşirea din impas. Vreau să subliniez că în UE marile state membre, dacă vor să fie elita Europei, ar trebui să aibă o responsabilitate mai mare decât celelalte. Pentru că nu putem avea în acelaşi timp responsabilitatea de a conduce Europa şi responsabilitatea de a frâna Europa. Dacă frânăm Europa trebuie să ne întrebăm, mai ales statele mari, dacă nu cumva dăm mai multă importanţă politicii naţionale decât celei europene.

Propunerea Germaniei e un compromis acceptabil? Preşedintele României a spus deja "nu". Am vorbit cu ministrul de externe (Teodor Baconschi - n.r.) care a spus că dacă trebuie să ieşim din impas printr-un compromis bazat pe propunerea Germaniei, atunci trebuie să reflectăm dacă spunem da sau nu. Voi trebuie să apreciaţi. Din punctul meu de vedere, dacă Comisia va face un raport pozitiv nu mai e necesar să discutăm o alternativă. Dar dacă va trebui să alegeţi între a avea totul sau nimic, sau a avea o parte ce duce în direcţia bună, trebuie să reflectaţi.

Politica de coeziune trebuie respectată

Comisarul Dacian Cioloş a avertizat că am putea pierde o parte din fondurile UE. E posibil să ne vedem fondurile reduse în următoarea perspectivă bugetară, ţinând cont de criza financiară şi de gradul redus de absorbţie? Trebuie ca Europa să rămână deschisă în a oferi mijloace pentru ca politicile europene pentru sud sau est, politici agricole şi de coeziune să fie respectate şi dezvoltate. O discuţie ce revine la fiecare cinci, şase ani e cea despre perspectivele financiare. Anul acesta şi anul viitor discutăm despre următorul buget, din 2013. Sunt două probleme. Prima e anvelopa financiară. Ţările mari vor să păstreze acelaşi volum de perspectivă care a fost stabilit în 2005. Eu sunt pentru majorarea acestei anvelope deoarece cred că dacă Europa vrea să fie la fel de implicată internaţional trebuie să-i dăm mijloace. Există o dezbatere privind noile resurse proprii - dacă Europa poate avea resurse care nu trec prin bugetele naţionale. Putem evita dezbaterea nefericită între contributorii neţi şi beneficiarii neţi. E o falsă problemă, politica europeană are mai multe implicaţii. Poate că procentul pentru politica agricolă comună, de 40% din buget, e enorm.

România e o ţară dezvoltată din punct de vedere agricol, dar poate agricultura românească nu e suficient de structurată. Poate că trebuie să creşteţi eficacitatea productivităţii, va fi în interesul întregii Europe, nu doar al României. Sperăm că veţi creşte capacitatea de absorbţie. Nu vreau să fac aprecieri asupra politicii dv. interne, cred că fiecare ţară ştie cât poate să absoarbă.

CRIZA DE LA FUKUSHIMA

"Dacă japonezilor li s-a întâmplat..."

Uniunea Europeană este divizată în privinţa unei intervenţii militare în Libia, pentru protejarea populaţiei civile. Ce se întâmplă dacă trupele lui Muammar Gaddafi preiau controlul în întreaga ţară? UE va aştepta câţiva ani după care va anunţa "business as usual" cu regimul de la Tripoli? Cred că UE a fost foarte solidară şi eficientă în multe privinţe, în privinţa sancţiunilor, a embargoului, a blocării conturilor, ajutorului dat muncitorilor străini care au fost repatriaţi. Am avut o poziţie a Ligii Arabe, acum există o discuţie în Consiliul de Securitate al ONU, propunerea mea vizează poziţia comună a celor patru state (din UE - n.r.) Portugalia şi Germania, Franţa şi Marea Britanie în Consiliul de Securitate. Care va fi rezultatul nu pot să vă spun, mai sunt poziţiile Rusiei şi ale Chinei, mai ezitante, poziţii mai avansate şi mai puţin avansate în UE (Consiliul de Securitate a votat azi-noapte pentru instituirea zonei de excludere aeriană - n.r.).

Sunt de acord cu dumneavoastră, dacă regimul Gaddafi va continua asediul şi atrocităţile, lumea nu poate accepta doar să asiste. Fără viitor cu regimul Gaddafi, aceasta cred că este o poziţie clară şi importantă. În al doilea rând, nu trebuie ridicate sancţiunile, ci, dimpotrivă, înăsprite, în aşa fel încât regimul Gaddafi să nu aibă nicio şansă de supra vie ţuire.

Ceea ce e important de remarcat este că în niciuna dintre ţările din lumea arabă n-au fost arse drapele americane sau europene, nu e vina americanilor şi a europenilor, e ceva ce priveşte Libia şi lumea arabă. Dacă "no- fly zone" va fi decisă, atunci statele arabe trebuie implicate în supraveghere şi control. Cred că nu e imposibil. Masacrul comis de Gaddafi trebuie oprit, dar cred că o intervenţie militară în Libia fără mandatul ONU ar fi o catastrofă care ar putea să ne arunce înapoi în 2003.

Toată lumea asistă cu îngrijorare la criza nucleară japoneză. În cadrul UE a început deja o dezbatere pe această problemă. Consideraţi că energia nucleară este sigură aici, în Europa? Nu e sigură deloc. Japonezii sunt prusacii Asiei, oameni foarte competenţi, foarte meticuloşi. Dacă lor li s-a întâmplat asta, trebuie să ştim că nu există garanţii nici din punct de vedere tehnic, nici legislativ în ceea ce priveşte centralele nucleare.

Sper că această discuţie care a mers într-o direcţie greşită din punctul meu de vedere în UE - că e o soluţie de a facilita, de a evita discuţia despre gaz-carbon, că energia nucleară este o energie care se regenerează - e o pistă falsă. Acum trebuie să ştim că în Germania, de exemplu, sunt dezbateri enorme asupra prelungirii duratei de viaţă a reactoarelor, Merkel a spus deja că va reevalua situaţia centralelor. Sper că această poziţie va fi înţeleasă în toată Europa şi că în privinţa nuclearizării, despre care francezii au spus că este o energie sigură, experienţa din Japonia a demonstrat că nu e cazul.

ECHILIBRU

Fondurile UE, şi la est, şi la sud

Unele state membre UE au cerut reducerea fondurilor pentru Parteneriatul Estic (care include Republica Moldova - n.r.) şi mărirea celor alocate vecinilor UE de la Mediterana. Care este poziţia Luxemburgului? Nu trebuie să discutăm cât alocăm sudului, cât alocăm estului, e greşit. Dacă vrem să dezvoltăm relaţiile cu estul, dacă vrem să dezvoltăm relaţiile noastre cu sudul, atunci trebuie să o facem, este politica noastră de vecinătate, trebuie să oferim mijloacele. Nu trebuie să facem calcule câţi bani dăm pentru unii, câţi bani îmi rămân pentru ceilalţi, e o falsă dezbatere. Luxemburgul este în centrul UE, ar fi o catastrofă dacă ar fi o teamă că aceia care sunt mai la est ca voi să spună "acum totul merge în est", iar cei din sud să spună "de ce să meargă în est, ar trebui să se concentreze pe sud".