Luna Amară - viaţa de rocker e amară în România

Adam Popescu
6 noiembrie 2010, 02:43

După 10 ani şi trei albume foarte apreciate de specialişti, Luna Amară rămâne o formaţie de 200 de spectatori pe spectacol. Nu-i difuzează nici MTV, că nu-s comerciali, nici Rock FM, că nu-s clasici.

Concertul începe din scurt, la 22.25, cu cinci minute înainte de ora anunţată. Subsolul clubului Mojo e chiar ceea ce trebuia să fie de când a fost construit - un Purgatoriu "underground", sălăşluit nu de oameni, ci de umbre. Deasupra, unde intră lumina deafară, se face karaoke pe muzică italiană, iar o tânără îşi serbează ziua. Ard lumânări decorative, băieţii au tunsori trendy, iar fetele poartă fuste mulate şi balerini şic.

Dedesubt, trupuri cu solzi şi cozi de şopârlă se înghesuie unele peste altele, lipindu- se de scenă. Pielea lor absoarbe fumul de ţigară, iar transpiraţia are o culoare albastră. Luna Amară e a doua oară luna aceasta la Bucureşti şi e al 57-lea concert pe 2010.

Prestaţie de 1.000 de euro

Jaful secolului la Călărași, în 40 de secunde. „Tâlharul gentilom”, prins de o florăreasă

Vestea așteptată de românii care au panouri fotovoltaice. S-a schimbat legea

Am numărat o sută de plătitori la concertul din subsol, dar, cu câţi s-au mai strâns după primele două-trei piese, am rotunjit la 150. La 15 lei biletul, ar ieşi fix 526 de euro încasările clubului, poate 1.000 de euro cu tot cu berea vândută. E toată reţeta uneia dintre cele mai valoroase trupe româneşti ale acestui moment, în care s-au gândit să amintească public faptul că există de 10 ani. "250 de oameni e numărul mediu de spectatori pe care îi avem la un concert", spune Mihnea Blidariu, care e în acelaşi timp vocalist, chitarist, trompetist, impresar şi producător al formaţiei.

Trec în fiecare an cam prin 25-30 de oraşe, deci tot publicul lor nu depăşeşte 6.000-7.000 de oameni. Atât e piaţa de rock a României sau atâţia consumatori merită Luna Amară? "Nu ne deranjează că nu cântăm în faţa a 10.000 de oameni. Astă vară am cântat în faţa a 16 oameni la Piteşti, într-un club. Era vară, toţi erau plecaţi din oraş, am ratat şi promovarea. Am prestat capcoadă, două ore; pentru noi, 10 oameni sau 10.000 sunt tot una", explică Mihnea cel mare, pentru că mai este şi un Mihnea cel mic, chitaristul solo.

Nici pe Kiss, nici pe Rock FM

După 10 ani de concerte, cu un minim de 50 de spectacole pe an, cu trei albume şi vreo 10-15 hituri pe care publicul avizat le consideră de nivel occidental, Luna Amară rămâne totuşi o trupă "underground". Rămân la subsol.

La TV n-apar niciodată, la radiouri o dată pe an, dacă s-a îmbătat DJ-ul. "I-am trimis un mail lui Huidu, că are proiectul ăsta... Rock FM, dar nu mi-a răspuns", ridică din umeri vocalistul Lunii Amare. Nu-i va răspunde. Şerban Huidu explică, e cârcotaş: "Vor rămâne în underground. Noi dăm doar rock clasic, făcut maxim până la mijlocul anilor '90. Şi Iron Maiden au fost undreground primii 10 ani, şi Motorhead erau cei mai răi vreo 15 ani şi au devenit clasici abia după 35 de ani. Nu ştiu decât vreo două piese de la Luna Amară, dar erau tare mişto. Dar n-am ce le face, asta e, ciao...".

Huidu poartă tricouri negre, de rocker, şi, prin urmare, conduce proiectul Rock FM. A explicat că au făcut un studiu de piaţă înainte şi a reieşit că rockul alternativ n-aduce niciun ban, practic nu există. "A reieşit că are un potenţial de 3% din total public pe Bucureşti. Aşa e şi-n Vest. La o piaţă radio de 2 miliarde de dolari, un post de rock poate spera să ia 1 milion. La o piaţa de 200 milioane, cât e România, un radio de alternativ ia zero lei", concluzionează Şerban Huidu.

Un cerc vicios

Luna Amară a scos în 2008 un album care a avut o singură recenzie profesionistă: Matei Florian - "Dilema veche". Dar "Don't let your dreams fall asleep" e printre cele mai bune producţii din ultimul deceniu. L-au produs singuri, într-un studio închiriat.

Tot singuri îşi programează concertele, pe baza relaţiilor cu patronii de cluburi din toată ţara şi tot singuri îşi vând albumele în turnee. Aşa-i în underground. În Marea Britanie, o formaţie în vogă, care stă 4-5 ani bine înfiptă pe piaţă, vinde în prezent cam 300.000 de exemplare dintr-un album bun. La o populaţie de 56 milioane locuitori, înseamnă că 1 din 200 de oameni ascultă acea muzică. În România, proporţia este de 1 la 5.000.

Prin nedifuzare pe canale media, muzica bună rămâne necunoscută. Şi atunci nu vinde. Dacă nu vinde, nu e difuzată. Din acest cerc vicios n-ai cum să ieşi.

PRIMII BANI, 30 DE LEI DE CĂCIULĂ

Un aşa-zis star rock în România câştigă o mie de euro lunar

Luna Amară s-a înfiinţat în 1999, când Mihnea şi Nic s-au întâlnit la un chef în campusul din Cluj. Aveau 19 ani, dar amândoi compuneau şi cântau la mai multe instrumente. Au găsit repede încă trei instrumentişti printre prieteni şi au format Tanagra Noise. I-au schimbat numele, pentru că era greu de ţinut minte de către public. Până în 2003, aproape 5 ani, au cântat pe gratis.

"Primeam doar bani de transport şi cazare. Am făcut vreo 70 de concerte pe an, era enorm, ne-am antrenat foarte bine", spune Mihnea Blidariu. Au ieşit cu albumul de debut târziu, când deja se ştia de "Folclor" sau "Egon nr. 4".

Au ieşit din underground la Zilele Clujului, când au protestat faţă de "Adi, premierul minune". TVR a oprit transmisia şi au devenit eroi naţionali. "Doi ani n-am mai cântat piesa Â«FolclorÂ» pentru că n-am vrut să fim văzuţi ca trupă de revoltă. Avem un mesaj complex, cântăm despre fericire, angoase, dragoste, dar şi despre abuzurile autorităţilor", precizează Mihnea. Au schimbat doi chitarişti de-atunci, dar până în 2007 au continuat să cânte de două ori pe săptămână. "Primii bani i-am luat în 2003, 30 de lei de fiecare. Prin 2007 cântam cam pe 400 de euro/concert, iar acum luăm între 500 şi 800 de euro. Împărţim banii egal", explică liderul trupei. Între 1.000 şi 2.000 de euro e câştigul lunar al fiecărui membru. Bani care le-ajung doar de la un concert la altul.

PASIVITATE

Liderii trupei Viţa de Vie cred că românii nu sunt o naţie de manelişti, ci doar una pasivă în faţa prostului-gust, cu care nu rezonează, dar împotriva căruia nu se manifestă energic

Viţa de Vie e genul de trupă între două ape, la mezaninul dintre underground şi mainstream. Fac compromisuri în faţa casei de producţie, atunci când au de promovat o piesă "cu adresabilitate mai largă" - cum se exprimă cu diplomaţie Adi Despot -, cântă în pieţe publice la diferite sărbători municipale, dar au acelaşi sound hardcore cu care s-au lansat şi acelaşi mesaj acid la adresa vulgarităţii şi ignoranţei.

"Facem muzică liberă şi sinceră", enunţă crezul trupei Adi Despot. Cântă cam la fel de des ca şi Luna Amară, dar au onorarii mai mari. "Avem între 60 şi 90 de cântări pe an. Nu suntem în Viţa de Vie pentru bani, trăim decent şi atât. Avem luni în care câştigăm mai puţin, în altele mai mult, nu ne permitem extravaganţe", spune Sorin Dănescu, clăparul trupei.

Fără să critice condiţiile pieţei, atenţi la PR, cei de la Viţa de Vie sunt optimişti: "Piaţa de muzică va creşte, iar noi suntem poziţionaţi perfect între publicul larg şi cel dedicat". Comparând cu Ungaria - despre care Mihnea Blidariu de la Luna Amară spune că e ţară de rockeri - Sorin Dănescu spune că există diferenţe culturale: "Muzică tradiţională are mare succes şi în Polonia sau Serbia. În Bulgaria şi Ungaria, aceasta nu e căutată. Succesul e relativ, de cele mai multe ori n-are legătură cu calitatea muzicii".

"Nu suntem o ţară de manelişti", e convingerea celor de la Viţa de Vie. La marile concert rock, Rolling Stones, ACDC, s-a cântat cu casa închisă, au venit 60.000-70.000 de oameni. E o medie comparabilă cu orice ţară din vestul Europei.

"Public există, e o direcţionare greşită din partea promotorilor muzicali", crede Mihnea (Luna Amară). "N-aş spune" - e de altă părere Sorin (Viţa de Vie) - "există un potenţial latent pentru ascultatul muzicii de calitate, dar depinde mai mult de artişti să mobilizeze masele largi de public. Promotorii doar încearcă să influenţeze arbitrar clasamentele muzicale, dar nu cred că reuşesc până la urmă. Românii sunt maleabili, acceptă uşor tendinţele invazive, aşa cum acceptă impoliteţea din magazine, agresivitatea din trafic, porcăriile de la TV... Nu rezonează cu prostul-gust, dar nu se manifestă împotriva acestuia".

Şerban Huidu, proaspăt manager de FM Rock, spune că lucrurile sunt mai simple: "Peste tot în lume, trupele de nişă nu atrag mase mari de oameni. Însă efectul benefic este altul: puţinii oameni care îi apreciază sunt de fapt cei care contează, cei care până la urmă stabilesc tendinţele şi influenţează progresul. Deci există o compensare".

OPINIA SPECIALISTULUI

Avem geniu, n-avem noroc

Doru Ionescu produce una dintre rarisimile emisiuni de muzică rock din România şi la care se cântă live: "Timpul chitarelor", duminica pe TVR2. "Luna Amară şi Viţa de vie sunt la nivel occidental", e convingerea acestuia. El spune că veteranii erau mai populari în anii 70-80 pentru că rockul avea rol subversiv, ceea ce nu e cazul acum.

"Luna Amară a făcut marele salt tot de la un caz de cenzurare a muzicii lor. Cred că ar fi fost mult mai cunoscuţi dacă se mutau în Bucureşti", consideră Doru Ionescu. "Timpul chitarelor" va continua să promoveze trupele importante (Luna Amară sunt programaţi să apară în decembrie).

"E coadă la propuneri, însă nu vom primi decât pe cei care merită", afirmă producătorul TV. El consideră că rockului românesc îi lipsesc producătorii de clasă şi experţii în promovare. "Părerea mea, ca jurnalist muzical de 20 de ani, că românii au geniu în pop, rock şi jazz. Dacă promovarea ar fi mai inteligentă, consumul muzical autohton ar fi mult mai mare, cum e în Ungaria".

La Sziget, cel mai mare festival rock din Europa, zeci de trupe locale cântă pe scena mare.