Evenimentul Zilei > International > Lumea spre care ne indreptam
Lumea spre care ne indreptam

Lumea spre care ne indreptam

In timp ce SUA se chinuiesc sa-si refaca prestigiul sifonat in Irak, China si Rusia lupta pentru sfarsitul lumii unipolare.

Ce a adus nou anul 2007 in politica mondiala? Marcheaza el inceputul unei modificari a raportului de forte in arena  internationala? Se intrevede oare sfarsitul lumii unipolare conturate dupa incheierea Razboiului Rece? Suntem martorii unui declin al Americii sau e doar o impresie? Si care sunt tarile ce beneficiaza de pe urma aparentului declin?

Realitatea este ca America ramane cea mai mare putere militara, economica, tehnologica si chiar institutionala a lumii. Cheltuieste cu apararea mai mult decat urmatoarele 14 tari din clasamentul bugetelor militare.

Are cel mai mare PIB. A fortat portile revolutiei tehnologice in domeniul IT si are cele mai bune universitati. Influenta ei nu se opreste aici: cultura populara americana, filmele, muzica, Pepsi si Coca-cola, tot ce e legat de fast-food au patruns si unde n-au ajuns puscasii marinei americane. In fine, oferta ideatica a Americii – capitalismul si democratia – nu si-au gasit inca o alternativa credibila.

Raspunsuri in linia intai

Atunci, de unde impresia unui declin? Raspunsul trebuie cautat in Irak. S-a vazut ca forta militara nu e neaparat decisiva. Sondajele arata ca prestigiul Americii a scazut, iar capacitatea SUA de a inspira sufera in consecinta.

In timp ce militarii americani sunt impotmoliti in nisipurile Mesopotamiei, China si Rusia afiseaza siguranta imbogatitului peste noapte; China, de pe urma deceniului de crestere economica cu o medie anuala de 10a, Rusia din exportul nesofisticat, dar masiv de hidrocarburi.

Ambele rivale ale Americii s-au despris de comunism. Se inteleg bine si se calauzesc dupa retete ideologice apropiate. Ambele au regimuri autoritare, predica doctrina respectului absolut al suveranitatii nationale, tolereaza sau incurajeaza curente nationaliste si au imbratisat un capitalism ru-dimentar, partial de stat, neinteresat de costurile sociale si ecologice.

S-a presupus ca raspandirea economiei de piata va crea in China si Rusia o clasa de mijloc care va fi atrasa de mirajul libertatii si participarii la viata cetatii. S-a dovedit, deocamdata, a fi mai interesata de plasme, jeepuri si termopane, decat de libertatea cuvantului, domnia legii sau doctrine politice.

Picatura chinezeasca

China, cu peste 1,3 miliarde de locuitori, reprezinta cea mai mare piata a lumii si principala rivala economica a Americii. Economia ei este a patra ca marime in lume si se estimeaza ca o va depasi pe cea a Statelor Unite in jurul anului 2030. Gabaritul economic nu are cum sa nu se reflecte in ponderea politica. China cheltuieste deja cu inarmarea suficient pentru a-si putea permite sa contracareze su-prematia americana in Extremul Orient.

In trei ani, China va deveni campioana mondiala la consum energetic. Goana dupa petrol a determinat Beijingul sa incheie acorduri comerciale cu o serie de state africane ocolite de America, printre care Sudanul si Zimbabwe. In pas cu politica interna, partenerii externi cei mai frecventati sunt Birmania, Coreea de Nord, Rusia, autocratiile din Asia centrala si Pakistanul.

China, care descurajeaza aprecierea monedei sale, are un urias excedent in balanta schimburilor comerciale cu SUA. In acest fel, a acumulat mari rezerve de dolari cu care finanteaza prima economie a lumii, cumparand bonuri de tezaur americane. Nu e plasamentul cel mai rentabil, din cauza pronuntatei scaderi a paritatii dolarului. O eventuala decizie a Beijingului de a reduce rezervele de dolari ar putea slabi si mai mult moneda americana si destabiliza economia Statelor Unite. S-a creat astfel o interdependenta

POLITICI DISTRUCTIVE

Rusia si strategia opozitiei

De partea sa, Rusia incearca sa recupereze terenul pierdut sub presedintii Gorbaciov si Eltan si sa se erijeze din nou ca principala rivala politica a Americii. Vladimir Putin isi arata muschii la propriu si la figurat. Acuza Statele Unite ca vor sa devina singurul pol de autoritate si centru decizional.

Moscova se afla in dezacord cu Washingtonul in mai multe chestiuni: extinderea NATO, Kosovo, sanctionarea Iranului, dependenta Uniunii Europene de livrarile de gaz rusesc, limitarea arsenalelor si propusul scut antiracheta din Europa rasariteana.

Planul Statelor Unite de a amplasa o statie de radar in Cehia si cateva interceptoare in Polonia este poate cel mai acru mar al discordiei. Rusia nu accepta explicatia oficiala ca scutul este menit sa protejeze teritoriul european de rachete cu raza medie de actiune lansate de state imprevizibile, precum Iranul.

Moscova si-a suspendat participarea la Tratatul privind armele conventionale in Europa; va putea deplasa spre apus fortele aflate acum la rasarit de Urali. Motivul invocat este dublu: neparticiparea statelor baltice la tratatul negociat initial pe vremea URSS si neratificarea lui in parlamentele tarilor NATO. Tratatul nu este ratificat deoarece Rusia refuza sa-si retraga fortele din provincia separatista georgiana Abhazia si din Transnistria.

Reteta sovietica

Americanii calculeaza ca Moscova afiseaza o agresivitate care nu poate fi sustinuta de actuala stare a fortelor sale armate. Ceea ce nu inseamna ca nesocotesc potentialul economic al Rusiei. De la situatia falimentara din 1998, PIB-ul Rusiei a facut salturi impresionante in ultimii ani datorita veniturilor obtinute din petrol si gaz, desi – dupa standardele europene – Rusia ramane inca o tara relativ saraca, PIB-ul pe cap de locuitor situandu-se intre cel al Romaniei si cel al Poloniei. Chiar si asa, Moscova intentioneaza sa investeasca un trilion de dolari in infrastructura sociala, industriala si din domeniul transporturilor.

Rusia cu care se confrunta astazi Occidentul este o tara care-si foloseste uriasele rezerve energetice ca pe un instrument politic si ar vrea sa fie tratata din nou ca o supraputere.

O alternativa neatragatoare

Raportul de forte se schimba. Suprematia Americii e contestata, chiar daca principalii contestatari sunt inca departe de a ajunge la paritate militara cu Statele Unite. Dar, intaietatea militara nu se transforma automat in suprematie politica. America functioneaza in limitele impuse de liberalism si democratie. Irakul si Guantanamo au patat imaginea Americii. Dar rivalii sai nu constituie o alternativa atragatoare. Ei nu cunosc constrangerile democratice care induc impresia de slabiciune a Americii. Lumea unipolara se clatina, dar nu va disparea peste noapte.

JUSTIFICARI PSEUDOISTORICE

Putin si fascinatia dictaturii

Avantul economic se regaseste in aspiratiile presedintelui Putin de a croi Rusiei un rol international pe masura. Se contureaza o noua ideologie din rescrierea istoriei recente, cu accentul pus pe paginile glorioase ale dictaturii staliniste.  Dictatura – se argumenteaza in manualul recomandat de Putin profesorilor de istorie – a fost o riposta justificata la declansarea Razboiului Rece de catre americani, iar in conditii de mobilizare nationala, nu era loc de democratie.

Reiese ca si declinul Rusiei din anii ‘90 impune o mobilizarea a tuturor resurselor si o concentrarea a puterii in mainile unui lider puternic. Noii ideologi de la Kremlin prescriu Rusiei „un sistem politic corespunzator psihicului national si tendintei instictive a populatiei de a-si dori un conducator puternic”. 

Publicat in categoriile: International
Ne puteți urmări și pe pagina noastră de Facebook sau pe Google News
Accesează: