Campionul mondial la categoria supermijlocie în versiunea IBF pregăteşte intens meciul cu Brian Magee, de pe 19 martie. Gălăţeanul ne-a dezvăluit caznele la care s-a supus înaintea disputei cu pugilistul nord-irlandez, dar şi durerea că în România sunt destui care îl critică, fiind mai iubit în Canada.

Aflat în cantonament la Miami, Lucian Bute se antrenează ca în "Legiunea Străină" pentru meciul în care îşi va apăra, pentru a şaptea oară, titlul mondial IBF al "supermijlociilor", sâmbătă, 19 martie, la "Bell Center" din Montreal.

Cel mai titrat pugilist român din istorie la profesionişti încrucişează mănuşile cu nord-irlandezul Brian Magee, într-un meci în care gălăţeanul va putea fi admirat pe toate meridianele globului, dar, cel mai important, şi în România, prin intermediul postului B1 TV. Invincibil, Bute i-a impresionat şi pe americani, care fac eforturi să pună mâna pe drepturile de televizare ale meciurilor sale.

Partida Bute - Mage e va fi difuzată inclusiv de platforma de televiziune "Showtime ", cea care organizează celebrul turneu "Super Six", rezervat celor mai buni pugilişti la categoria supermijlocie. "Evenimentul zilei" a stat de vorbă cu Lucian Bute despre modul cum pregăteşte meciul cu Magee. Pugilistul nostru şi-a dezvăluit programul de antrenament şi aspiraţiile care-l menţin conectat la performanţă şi îi asigură un loc fruntaş în clasamentul categoriei.

Un tip modest şi cu capul pe umeri, el transmite, ori de câte ori vorbeşte, mesaje pozitive, chiar dacă are propriile nemulţumiri legate de faptul că nu toate partidele pe care le-a disputat au putut fi văzute în România, dar şi de faptul că anumiţi oameni din branşă (unul dintre aceştia este Leonard Doroftei) îi minimalizează rezultatele.

Are câteva kilograme în plus

Bute a acceptat să ne ofere un interviu pe larg, după o perioadă în care a evitat apariţiile publice. Supărat că nicio televiziune nu s-a sinchisit să cumpere drepturile de transmisie ale ultimului său meci, boxerul s-a închis în el şi a refuzat un timp să mai acorde declaraţii. EVZ a reuşit să intre în universul lui Bute cu aproximativ o săptămână înaintea confruntării cu Magee.

"Mai am câteva kilograme în plus, de care însă voi scăpa. Nu m-am plâns niciodată de cântar, chiar dacă nu mi-a fost uşor. A fost aici, la Miami, o nutriţionistă, care m-a măsurat de sus până jos, m-a controlat. După toate analizele, a ajuns la concluzia că mi-a crescut masa musculară cu două kilograme, ceea ce mă îngrijorează în vederea slăbitului. Masa asta musculară în creştere e ca urmare a schimbării programului de pregătire fizică", dezvăluie al treilea campion mondial la profesionişti dat de România, după hunedoreanul Mihai Leu şi ploieşteanul Leonard Doroftei.

CONFESIUNI

EVZ: Lucian, cum este la Miami? Lucian Bute: Sunt cu pregătirea pe ultima sută de metri. La sfârşitul săptămânii, mă voi întoarce în Canada, unde mă aşteaptă o altă săptămână grea, plină de evenimente: o conferinţă de presă, cântarul oficial şi meciul cu Magee.

Ce înseamnă "ultima sută de metri"? În primul rând, am redus din volumul pregătirii. Pregătirea fizică am făcut-o. Am terminat cu ea. Acum, antrenamentele sunt mai scurte, bazate pe viteză, pe strategie. Pregătim deja planul de meci. Lucrăm la detalii.

Cum arată o zi de antrenament de-a ta? Cinci ore de muncă! Două dimineaţă, restul - după-amiază. În prima parte a zilei fac box, sparring. Şi nu este uşor. 12-14 reprize cu doi adversari diferiţi, care urcă în ring să se bată, nu să se distreze. Sunt şi ei profesionişti, şi, crede-mă, chiar dau! Apoi, după-amiaza lucrez la musculatură. Sală de forţe, un sprint...

Au existat momente în care ai simţit că nu mai poţi? Au fost şi astfel de momente foarte grele. Nu atât de dificile încât să mă determine să mă las, dar n-a fost uşor. Gândeşte-te numai la reprizele de sparring. Fac cel puţin şase reprize cu unul şi, când sunt deja obosit, în ring urcă altul, proaspăt.

Următorul tău meci va fi difuzat în România. Aşteptam acest moment, al transmiterii în România a unei gale în care se bate Lucian Bute. Mă bucur enorm şi îi felicit pe cei de la B1 TV că au achiziţionat drepturile de transmisie pentru gala din 19 martie, de la Montreal. Ştiu că asta îi bucură pe acei români, mulţi la număr, care se trezeau la celelalte partide ale mele cu noaptea-n cap şi căutau pe toate site-urile din lume să mă vadă boxând. Le mulţumesc şi lor. Acum au posibilitatea să mă vadă pe un post de televiziune românesc.

Astă-toamnă ai fost însă extrem de supărat... Aşa este, am fost dezamăgit. Mulţi au înjurat televiziunea publică pentru că nu s-au găsit bani pentru o gală de box în care iubitorii acestui sport chiar aveau ce vedea. Din păcate, şi mă doare asta, ştiu că sunt acasă oameni care nu apreciază ceea ce am făcut eu aici, peste Ocean. Eu am însă cariera mea şi îmi văd liniştit de treabă. Să vedeţi ce va fi la Montreal, pe 19 martie! O atmosferă extraordinară, ca la toate meciurile mele importante susţinute aici. Lumea mă iubeşte şi, să nu uităm, nu sunt decât un emigrant! Nu mă laud, dar oamenii de acolo, de la Montreal, canadienii, chiar apreciază munca şi realizările mele.

Te-ai gândit vreodată că o să ajungi atât de departe? În 2003-2004, când am ales să boxez la profesionisti, mi-am pus în gând ca, într-o bună zi, să mă bat în America. Şi mă voi bate, o să vedeţi! Am făcut paşi mici, încet, încet am ajuns aici. Prin muncă. O să ajung şi la Madison Square Garden şi la Las Vegas, în toate marile locuri ale boxului profesionist. Mereu am avut ambiţia asta. Chiar şi atunci când boxam la amatori. Deşi este aceeaşi disciplină, boxul amator şi cel profesionist nu se pot compara.

Cât de mare este diferenţa? Când am venit în Canada, nu ştiam mare lucru despre ceea ce înseamnă boxul profesionist. Când am realizat de fapt ce este cu adevarat, toate detaliile, atunci mi-am propus să ajung sus. Prin stăruinţă, prin ambiţie, prin modestie, prin muncă, prin lucrul în echipă. Pentru că, trebuie să ştiţi, nu poţi realiza nimic de unul singur. Antrenori, maseur, psiholog, manager, toţi, dar absolut toţi, au aportul lor. Toţi am crezut în acest succes. E adevărat, eu urc în ring, eu mă bat, dar n-aş putea fără echipă. Sunt mândru de echipa pe care o am în spate.

Cum e să te pregăteşti în sala legendarului Angelo Dundee? Mă antrenez aici, la Miami, în sala lui Angelo Dundee, aşa e. E o sală nouă, însă a fost renovată din temelii anul trecut, aşa că nu mai păstrează foarte multe urme ale trecutului. Ştiu însă că aici s-au antrenat mari campioni, precum Muhammad Ali, ceea ce mă face să mă simt foarte bine. Faptul că am ajuns în această sală e o chestiune de onoare. Când am sosit la Miami, acum şase săptămâni, m-am întâlnit cu David Haye (n.r. - campionul mondial WBA la categoria grea) şi cu Yuriorkis Gamboa (n.r. - campionul mondiat WBA şi IBF la "pană"). "Salut! Salut!", dar atât. Nu ne cunoşteam. Cineva, de la sală, ne-a făcut cunoştinţă. Băieţi buni! Oricum, aveam program diferit la sală, aşa că nu ne prea întâlneam.

Cum te relaxezi? Relaxare? Nu prea e timp. Am muncit şi muncesc în continuare şase zile pe săptămână. Liber avem duminica, atunci când încerc să fac ceea ce îmi place, ceea ce mi-a lipsit în cele şase zile de muncă. Sunt la Miami, dar nu în vacanţă! Programul e unul realmente spartan. Duminica, atunci când am liber, mergem la Miami Beach, pentru plajă, nu mult, câteva ore, apoi la un film, la cinema. E aici şi o biserică românească pe care o frecventez. Citesc, ascult muzică! Ascult orice fel de muzică.

Îţi este dor de Canada? Îmi e dor, cum să nu îmi fie. Îmi trece însă atunci când mă gândesc totuşi ce temperatură e acolo, minus 20 de grade Celsius! Aici sunt peste 25 de grade. Mă simt foarte bine în Canada. M-am adaptat. Am câţiva prieteni, oamenii mă iubesc.

De România nu îţi e dor? Şi de România îmi este dor. După meci mă voi întoarce acasă. Nu e un ritual, dar îmi lipseşte România. N-am mai fost din noiembrie anul trecut. Cu ai mei, acasă, la Pechea, vorbesc aproape în fiecare zi.

Săptămâna trecută, boxrec.com te-a desemnat cel mai bun pugilist din lume. Ştiu. Nu doar boxrec.com, dar şi alte site-uri şi reviste mă situează pe această poziţie. E măgulitor. Înseamnă că specialiştii în box apreciază ceea ce am făcut până acum la profesionişti, şi nu e puţin lucru. Când vezi asta, înseamnă că eşti cineva, că însemni ceva în lumea asta, că munca ta nu a fost în zadar. Oamenii ştiu că sunt mai bun decât adversarii mei, pe care nu îi aleg şi pe care nici nu pot să-i învăţ eu box. Nu pot să-i fac boxeri!

Pe când un meci contra unui "greu" de la supermijlocie? Şi eu aştept meciurile mari. Îi aştept pe cei din "Super Six", care încheie socotelile la sfârşitul acestui an. E posibil ca la începutul anului viitor să boxez cu cel care îşi adjudecă "Super Six". E posibil, de asemenea, să mă bat cu danezul Mikel Kessler, cel care s-a retras din "Super Six" din pricina unei accidentări. Din câte ştiu, din discuţiile care au avut loc între stafful meu şi cel al lui Kessler, e posibil ca un meci Bute - Kessler să se dispute chiar anul acesta!

În ţară sunt voci care contestă performanţele tale. Mă dor orice fel de afirmaţii pe seama acestui subiect. Citesc şi eu anumite articole, anumite păreri, răutăcioase, dar îmi văd de treabă. Dumnezeu m-a ajutat să ajung aici unde sunt şi mă va ajuta să ajung şi unde mi-am propus. Am mare frică de Dumnezeu, şi tocmai de aceea ştiu că trebuie să fiu serios şi muncitor ca să răzbesc.

Ce zici despre Viorel Simion, care se va bate şi el în aceeaşi gală? Viorel Simion e un pugilist foarte bun, extrem de talentat, foarte spectaculos. O să le placă celor de aici, canadienilor, dar şi americanilor, care vor fi cu ochii pe el. Îl ştiu bine pe Viorel. Am fost colegi de cameră la lot, suntem chiar prieteni. Are o şansă mare, aici, la Montreal. Depinde numai de el. Păcat că Viorel n-a putut boxa mai des. A avut perioade lungi în care n-a luptat, iar inactivitatea te ţine pe loc în box. Mi-ar fi plăcut să vină cu o lună mai devreme în Canada, să vadă ce înseamnă cu adevărat boxul profesionist.

COLECŢIONAR. Lucian Bute adună centuri valoroase

STRATEGIE

"Pe Magee trebuie să-l iau tare, ca să-l liniştesc!"

Adrian Diaconu? Adrian Diaconu e bine. Mă aşteaptă în Canada. Vorbim în fiecare seară. Ne cunoaştem de mult şi ţinem unul la celălalt foarte mult. Se pregăteşte, se antrenează tare.

Ce rol are psihologul? E foarte important. Dacă simt că presiunea e prea mare înainte de meci, că nu îmi mai pot stapâni emoţiile, că nu dorm noaptea şi că mă gândesc doar la meci, atunci stau de vorba cu psihologul. Îi spun tot. Îi zic că mă ia cu tremurici la stomac, cum se spune, iar el mă relaxează şi îmi dă încredere. E foarte important rolul unui psiholog. Sunt situaţii în care un pugilist e pregătit fizic pentru meci, dar clachează psihic. Sincer, atât la amatori, cât şi la profesionişti, am dat dovada unei tării de caracter extraordinare. Uneori, arbitrii mă dezavantajau, dar nu încercam să caut acolo scuza unei înfrângeri, a unui eşec. Dimpotrivă, mă montau astfel de situaţii. Însemna că n-am dat totul, că am greşit undeva, că trebuie să remediez. Niciodată n-am căutat cauzele în altă parte, doar la mine.

Cum îl caracterizezi pe Magee? L-am studiat foarte mult. Am vizionat mai multe casete cu meciurile lui. E stângaci, ca şi mine. În toată cariera de profesionist nu am boxat decât cu doi stângaci, la al doilea meci şi la meciul cu numărul 14. De atunci, nu am mai întâlnit stângaci. Sunt alte mişcări, altă strategie. Un stângaci are un stil aparte, mult diferit decât cel al unui dreptaci.

Cum ai pregătit acest joc? A fost foarte dificil să-mi schimb modul de a boxa. Uşor, uşor, însă, mi-am intrat în mână. Mi-am definitivat stilul. A trebuit să mă adaptez, să schimb loviturile. Magee e, ca orice britanic, extrem de bătăios, de agresiv, vine peste adversar şi încasează, dar nu se lasă. Are condiţie fizică foarte bună, un upercut şi un croşeu de dreapta foarte periculoase. E activ, cade pe lovitură, cum se spune. Când e aproape de adversar, loveşte întruna. Nu se mai opreşte. Trebuie să-l iau tare de la început, ca să-l liniştesc! Eu am viteză de execuţie superioară, alonjă… Nu trebuie să intru în lupta lui, pentru că îmi voi face viaţa grea, voi lungi meciul. Pentru Magee, acesta e meciul vieţii şi, tocmai de aceea, va da totul. Cât e de greu să faci greutatea? Intrarea în categorie e unul dintre cele mai dificile examene la care e supus un pugilist. E bine că m-ai întrebat ca să înţeleagă şi cei mai putţin familiarizaţi cu boxul şi care cred că asta e o meserie uşoară. Cu câteva zile înainte de cântar, manânci din ce în ce mai puţin, bei din ce în ce mai puţine lichide. Le elimini. Practic eşti supus la o deshidratare forţată. Pierzi multă apă. Faci cântarul, după care te hidratezi, obligatoriu. Într-o partidă, pierzi 200-300 de mililitri de apă pe repriză. Dacă nu ai făcut pregătirea, slăbirea şi hidratarea cu cap, vei avea probleme. Vezi un boxer că după 5-6 reprize îşi pierde suflul. Nu e vorba de condiţia fizică aici, de pregătire. E o problemă de hidratare. Aşa că nu doar pregătirea contează, ci şi alimentaţia.   Deci e normal sa te pregăteşti având mai multe kilograme în plus. Nu e bine să te pregăteşti având greutatea categoriei sau 1-2 kilograme peste. Asta duce la oboseală, la deshidratare, nu mai ai vlagă, puterile de părăsesc după câteva reprize. Eu vreau să-i mulţumesc bunului Dumnezeu că sunt sănătos. E cumplit să ai şi cea mai mică accidentare în pregatirea unui meci, pentru că nu te poţi antrena la capacitate maximă. Din acest motiv poţi avea probleme psihice. Te gândeşti tot timpul la chestia asta.

"Sper să ajung să mă bat într-o gală în România, pentru România. Am avut mereu acest gând, iar România să devină capitala boxului mondial.", LUCIAN BUTE, campion mondial IBF la box profesionist

GALĂ

Diaconu, întâlnire cu Chad Dawson

Adrian Diaconu, fostul campion mondial WBC la semigrea, se va lupta în luna mai cu americanul Chad Dawson (28 de ani). Meciul Diaconu - Dawson va fi "semifinala" galei în care se va disputa revanşa dintre Bernard Hopkins şi Jean Pascal, un meci în care miza va fi reprezentată de centurile IBO, WBC şi WBC Diamond la "semigrea". Americanul l-a evitat acum trei ani pe Diaconu, pe când ploieşteanul era neînvins.

DECIZIE

FRB, suspendată

Federaţia Română de Box (FR Box) a fost suspendată de Federaţia Internaţională (AIBA) din toate competiţiile externe. Sancţiunea este din cauza faptului că oficialii români nu au mai organizat alegerile programate iniţial pe 27 octombrie 2010.

"La data de 2 decembrie 2010, AIBA a acordat FRB încă două luni pentru organizarea alegerilor. Totuşi, ele nu au avut loc, iar domnul Obreja continuă să fie preşedintele, deşi este suspendat", se arată în comunicatul AIBA.