Lovitură după alegerile din mai. „Fuziunea între USR și PLUS creează o competiție neplăcută cu PNL și este o ţeapă pentru cei care puteau să se înscrie direct în uniune”

Cora Muntean
22 aprilie 2019, 17:17

Fuziunea dintre USR și PLUS este o temă tot mai vehiculată de ambele formațiuni care sunt deja într-o colaborare pentru alegerile europarlamentare, Alianța 2020. O nouă formațiune pe Dreapta politică ar aduce o serie de neplăceri, în special liberalilor. Mai mult, dacă Dacian Cioloș intră și în cursa prezidențială este posibil ca în turul doi confruntarea să fie între Klaus Iohannis și Dacian Cioloș.

Profesor la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj Napoca, fost diplomat, fost membru al PLUS, Valentin Naumescu explică, în zece puncte, ce ar însemna fuziunea între USR și PLUS:

Temă de reflecţie pentru susţinătorii opoziţiei. Ce ar însemna, practic, o tot mai posibilă fuziune între USR şi PLUS, făcută rapid, între alegerile europarlamentare şi cele prezidenţiale din acest an? 1. Apariţia unui partid de dimensiuni medii, cu potenţial electoral iniţial de 15-20%, concurând în principal în spaţiul politic al valorilor de esenţă liberală, votat cu precădere de oameni cu niveluri educaţionale înalte/peste medie, din clasa mijlocie, cu o concentrare mai mare pe electoratul tânăr, de 20-45 de ani, din "urbanul mare" (Bucureşti, Cluj, Timişoara, Iaşi etc.) dar cu priză şi în "urbanul mic şi mijlociu", la concurenţă însă cu alte partide de orientare liberală din opoziţie; 2. Teoria cu "plusul de votanţi" aduşi din zona absenteismului din 2016 (teoria complementarităţii cu PNL) va funcţiona doar până la un punct, existând şi suprapuneri cu votanţii potenţiali ai altor partide care se adresează aceluiaşi segment (anti-PSD) al societăţii; 3. Inevitabil, o competiţie neplăcută cu PNL pentru atragerea unui electorat având valori şi date socio-culturale (relativ) apropiate şi compatibile, chiar dacă există cert unele deosebiri între bazinele electorale ale celor două forţe politice, aşa cum există şi suprapuneri; 4. Finalul proiectului civico-politic supranumit "partidul lui Cioloş" şi o ţeapă pentru cei care puteau să se înscrie direct în USR dar au aşteptat altceva (scuze pentru adevărul spus poate prea frust); 5. Foarte probabil, fuziunea se va derula în condiţiile în care PLUS va negocia la vârf câteva poziţii de conducere pentru liderii apropiaţi de Dacian Cioloş, în timp ce în judeţe, filialele USR, mai experimentate, mai bine structurate şi mai puternice, vor absorbi nucleele PLUS; 6. Noul partid rezultat (de fapt, acelaşi USR întărit cu oameni de la PLUS) va trebui până la urmă să rezolve o problemă mai veche a celor două platforme, şi anume poziţionarea şi clarificarea doctrinară şi programatică (nu e vorba doar de a preciza dacă sunt de centru-drepta, centru sau centru-stânga, ci chiar de poziţionări mai concrete şi mai specifice legate de piaţă şi rolul statului, de impozitarea progresivă şi redistribuirea resurselor în societate, de finanţarea educaţiei şi sănătăţii pe axa public-privat, de pensii şi salarii, de întrebări legate de statul naţional, Biserică și religie, Constituţie, principiul corectitudinii politice şi limitele acesteia în relaţia cu principiul meritocraţiei, ecologism versus interese investiţionale etc.); 7. Probabil că o idee înţeleaptă ar fi negocierea din timp, imediat după 26 mai, a unui pachet de înţelegeri strategice şi tactice privind colaborarea cu PNL pentru următoarele alegeri din 2020 (locale şi parlamentare), ca să se evite ostilizarea susţinătorilor şi să se pregătească ideea unei guvernări în comun. În opinia mea, depunerea de LISTE COMUNE LA ALEGERILE LOCALE este obligatorie pentru a câştiga cât mai multe primării (în special Primăria Generală a Capitalei), dacă se va menţine alegerea primarilor într-un singur tur; 8. Nu uşoară, dar nici imposibilă se va dovedi chestiunea candidatului la alegerile prezidenţiale. Dacă noul USR (după absorbţia PLUS) va dori neapărat să aibă candidat la prezidenţiale, şi probabil aşa va fi, nu rămâne decât soluţia logică a susţinerii candidatului non-PSD-ALDE în turul al doilea, adică -foarte probabil- a Preşedintelui Klaus Iohannis. Dacă Dragnea se va ambiţiona (şi va putea şi...fizic, având în vedere "durerile de spate") să candideze pentru PSD, atunci nu este exclusă o finală Iohannis-Cioloş, în condiţiile în care, dacă vor candida împreună, nici Dragnea, nici Tăriceanu nu vor intra în turul al doilea; 9. Ce este, la urma urmei, esenţial pentru salvarea şanselor de consolidare a României europene, este ca viitoarea coaliţie PNL-USR (dacă într-adevăr va avea loc fuziunea pe care o anticipăm) să aibă mai multe mandate în viitorul parlament decât PSD-ALDE şi să poată să formeze guvernul, cu sau fără UDMR. 10. Ostilizarea maselor de susţinători ale PNL vs. Alianţa USR-PLUS nu este deloc de bun augur pentru calitatea colaborării viitoare, atât de necesară, între cele două forţe. Dacă noua majoritate parlamentară şi noua coaliţie de guvernare de după 2020 nu vor funcţiona decent şi vor apărea iarăși conflicte (la fel ca după alegerile din 1996 şi 2004, când PSD a fost învins și trimis în opoziție), putem fi siguri de acum că PSD va reveni peste câţiva ani la putere, mai primitiv, mai autoritar, mai corupt, mai veninos și mai anti-european.