Curtea de Justiție a Uniunii Europene a decis că instituțiile bancare nu le mai pot impune clienților, în momentul în care acordă un credit imobiliar și în schimbul unui avantaj, să-și mute toate veniturile salariale în conturi deschise la ea.

CJUE a considerat că dreptul Uniunii Europene (UE) interzice acest lucru.

Dreptul UE „se opune unei reglementări naționale care autorizează creditorul să impună împrumutatului, la încheierea unui contract de credit pentru bunuri imobile rezidențiale, în schimbul unui avantaj individualizat, domicilierea tuturor veniturilor sale salariale sau asimilate într‑un cont de plăți deschis la acest creditor, indiferent de valoarea, de ratele și de durata împrumutului”, a considerat CJUE, în cauza C‑778/18, pronunțarea deciziei având loc în 15 octombrie.

Interdicția nu este una absolută

Pe de altă parte, CJUE transmite că interdicția nu este una absolută, iar banca, în anumite condiții, are posibilitatea de a îi impune celui care face împrumutul, în privința unui credit imobiliar și în schimbul unui avantaj individualizat, o mutare mutarea parțială sau temporară a veniturilor într-un cont deschis la banca ce urmează să aprobe creditul.

Mai precis, dreptul UE nu se opune unei prevederi legale interne ce îi permite băncii să îi pretindă împrumutatului mutarea veniturilor în conturile acesteia, „atunci când aceasta nu privește toate veniturile salariale ale împrumutatului, poate atinge până la zece ani sau durata contractului de credit în cauză dacă aceasta este mai mică”.

CJUE a explicat, în cadrul paragrafului 56, de ce există posibilitatea de a cere mutarea veniturilor împrumutatului la banca creditoare, fără limite de timp sau cu privire la tipurile de venituri.

„O asemenea posibilitate oferită unui creditor este disproporționată, în măsura în care reglementarea națională în cauză nu prevede luarea în considerare a caracteristicilor împrumutului în cauză legate de valoarea, de ratele și de durata acestuia. Domicilierea pe care creditorul este astfel autorizat să o solicite împrumutatului poate, ca urmare a acestui fapt, să depășească, cel puțin în anumite cazuri, ceea ce este necesar pentru rambursarea împrumutului, pentru obținerea creditului sau pentru furnizarea unei garanții suplimentare pentru creditor în caz de neplată.”