În paralel, un înalt oficial al guvernului britanic a spus că o declarație a rebelilor Huthi din Yemen potrivit căreia ei se află în spatele atacului din Arabia Saudită este „neplauzibilă”, rachetele folosite fiind iraniene iar „amploarea și sofisticarea lor” sunt „incompatibile” cu capacitățile rebelilor huthi.

După ce Trump a încurajat, în ultimele luni, o întâlnire cu Rohani, evenimentele s-au precipitat după atacurile din 14 septembrie asupra rafinăriilor principalului aliat al americanilor din Golf.

Deocamdată, Trump a declarat, citat de Le Figaro: ”Statele Unite sunt cea mai mare țară din lume, nu a fost niciodată atât de puternică și are, fără îndoială, unul dintre cei mai mari președinți din istorie".

Însă Trump a fost ezitant asupra Iranului, între amenințări repetate cu o intervenție militară și apeluri pentru „o soluție pacifistă”.

În ipoteza unei întâlniri cu Rohani, locatarul Casei Albe nu a tranșat: „nimic nu este exclus, dar nu am intenția să-l întâlnesc”.

Nici Teheranul nu închide complet ușa în nasul lui Trump, dar cu condiția unei ridicări a sancțiunilor în schimbul unei supravegheri permanente a facilităților nuclare iraniene, a explicat ministrul iranian de Externe, Javad Zarif, precizând, mai poetic, că „ramura de măslin a fost întotdeauna pe masă, dar noi o oferim din nou”.

În urmă cu trei luni, după ce Iranul a distrus o dronă americană, Trump a declarat că a renunțat la represalii, „cu 10 minute înainte de a le lansa”.

După atacul rafinăriilor Aramco, el a folosit expresia „locked and loaded” pentru a arăta iar că SUA sunt pregătite să lovească.

Dar aceste amenințări nu au fost urmate de un efect. Analiștii apreciază că Trump nu se va lansa într-un conflict militar, mai ales că în 2016 a câștigat alegerile tocmai criticând implicarea americană în „războaie inutile”, în special cele din Orientul Mijlociu.

Iranul cunoaște reticența lui Trump pentru recursul la forță militară și poate exercita presiuni asupra Casei Albe, așteptând alegerile prezidențiale din noiembrie 2020.

Până acum, Trump a ales politica de „presiune maximă”, adică sancțiuni economice și finanicare mai severe împotriva Iranului, de trimitere de întăriri militare în Golf, căutând susținerea din partea aliaților tradiționali, precum Marea Britanie.

Ieri, Teheran a anunțat că petrolierul suedez sub pavilion britanic Stena Impero, sechestrat în iulie de către Iran în strâmtoarea Ormuz, a fost eliberat