Solidaritatea transatlantică cu Londra anunță un Brexit mai coeziv și reglarea lină a divergențelor în Lumea Occidentală

Solidaritatea transatlantică cu Londra anunță un Brexit mai coeziv și reglarea lină a divergențelor în Lumea Occidentală

Atacul cu agent neurotoxic asupra fostului ofițer GRU care a lucrat cu serviciile britanice MI6, Serghei Skripal, a determinat un uriaș val de solidaritate și coeziune a Occidentului. O asemenea explozie de solidaritate și conștientizarea intrării într-un război rece, care alunecă spre război deschis sub diferite forme cu Rusia, face ca și efectele asupra divergențelor din sânul Lumii Occidentale să se estompeze, în perioada imediat următoare.

Rusia a făcut cea mai mare greșeală, atunci când nu a evaluat impactul operațiunii secrete asupra lui Skripal și a fiicei sale. Era un agent la 66 de ani, care fusese condamnat și ispășise în închisoare în Rusia, fusese schimbat după grațierea sa și trăia de mai bine de 8 ani în Regat, la Salisbury, deci nu mai reprezenta sigur o amenințare. Însă dorința de răzbunare pură și de creare a unui exemplu împotriva trădătorilor - în ajunul realegerii lui Putin ca președinte la al patrulea mandat, după 18 ani la conducerea Rusiei - a orbit planificatorii ruși, care au subestimat reacțiile nu s-au uitat la consecințe și au creat peste noapte Occidentului un dușman comun.

Efectele se vor resimți direct în Occident, la nivelul divergențelor care există deja. Mă refer în primul rând la Brexit, pentru că e greu de crezut că la 22-23 martie, când are loc Consiliul European, atunci când se va adopta și declarația comună de condamnare a atacului și responsabilizare a Rusiei, mai există vreun stat european care să evite coalizarea sau să dorească un Brexit care să pedepsească Marea Britanie, să o umilească și să o strivească economic, sau să o îndepărteze de UE. Un gest oricum inutil, dacă e să considerăm că, după Brexit, securitatea și apărarea europeană e realizată cu investiții de 80% venite de la state non-UE precum SUA, Marea Britanie, Turcia sau Canada, în mod substanțial sub egida NATO.

Un alt efect major al ultimului atac și al valului de solidaritate transatlantică va fi tocmai întărirea legături transatlantice și înclinația tot mai evidentă de a închide diferendele de natură comercială, economică, tarifară sau de orice altă natură în variante mai blânde, mai line, cu o mult mai mică expunere publică, și evitarea valorificării pozițiilor de forță în raport cu propriul public de către liderii mai populiști sau mai vocali prin natură. Din contra, coeziunea și solidaritatea Occidentului Unit devine literă de lege în perioada următoare, odată ce slăbiciunile și divergențele în interiorul blocului occidental expun zonele de vulnerabilitate sau pe cele izolate la agresiunea sub diferite forme din partea Rusiei lui Putin.

Ne puteți urmări și pe Google News

Pe același model, cred că și în interiorul UE se vor produce un număr de transformări care vor fi vizibile. Mai întâi, revenirea la solidaritate, coeziune și spirit comunitarist și izolarea partidelor naționaliste, populiste, xenofobe, islamofobe, radicale finanțate de către Rusia lui Putin, a celor centrifuge față de proiectul european sau care subminează unitatea Europei. Cred că vor scădea dramatic, în viitorul apropiat, și tendințele și vocile care propun apropierea de Rusia, ridicarea sancțiunilor sau chiar aplică politica Russia First! Devine neprizabil, în actualul context, la nivel public, să vorbești despre cooperarea cu Rusia sau să accepți avantaje sau parteneriate în momentul în care un asemenea atac s-a produs pe tărâm britanic și se poate repeta oriunde, ca și alte forme de agresiune a Rusiei - hibridă, cibernetică, eventual combinată chiar cu intervenție convențională, că de războiul informațional nici nu mai vorbim, el este prezent tot timpul și peste tot în Europa.

Nu-i vorba, probabil că și Rusia și-a atins, indirect, un obiectiv. Izolarea unui actor cu conducere autoritară și structură de tip „verticala puterii” duce la controlul mai bun al populației, dominația și audiența deplină a discursului oficial și postura de cetate asediată a statului. Nu degeaba, în reacția sa față de sancțiunile Marii Britanii, în ultimul interviu dat NBC, Vladimir Putin anunța că Occidentul vrea să blocheze prin sancțiuni dezvoltarea Rusiei. Evident că nu e așa, liderul de la Kremlin știe ce a făcut și de unde vin sancțiunile, dar declarația sa anunță tipul de narațiune pe care-l va avea pentru a reuni propriul popor acum, când se precizează mai credibil și pentru acesta Occidentul ca inamic.