Vestigii care se pierd în negura timpului. Picături de cultură greacă, bizantină, islamică, veneţiană sau britanică, totul pentru a crea un mozaic bogat al unei istorii măreţe.

Mister abia dezvăluit, abia atât cât mintea căutătorului să nu pătrundă mai departe. Colţuri cosmopolite, hipnotizante aproape, colecţii fascinante de obiecte, clădiri vechi şi noi, şoaptele Afroditei ridicându-se din spuma unei mări neîncepute. Este vorba despre oraşul Larnaca din Cipru, unul dintre cele mai vechi oraşe din Europa. Acolo unde, după ce ţi-ai ai trecut alene paşii pe străzi...lenevoase, pe care oameni aproape că şoptesc în preajma licorilor ori cafelelor parfumate, ţi se arată în faţa ochilor Biserica Sfântul Lazăr, sfântul ocrotitor al oraşului Larnaca. Important, impresionant Potrivit surselor ortodoxe, exista două locuri care sunt cinstite de pelerini drept mormântul lui Lazar, cel pomenit în sâmbăta dinaintea Floriilor, ca fiind prietenul Domnului, înviat după patru zile. Primul este locul mormântului iniţial, din Betania, de unde Lazăr a ieşit viu. Al doilea, confirmat în urma descoperirilor arheologice multiple, dintre care primele s-au petrecut în 890, se află în Larnaca (în trecut, Kittium, din Cipru), locul unde Sfântul Lazăr a fost episcop vreme de peste 30 ani. Biserica a fost ridicată în secolul al IX-lea, deasupra mormântului episcopului Lazăr. Mormântul său din Larnaca era amplasat într-o reţea de catacombe, mai multe sarcofage fiind găsite în zonă. Reconstruită în secolul al XVII-lea, când a fost schimbat şi iconostasul, astăzi un minunat exemplu de artă barocă, biserica din Larnaca rămâne unul dintre cele mai importante şi impresionante locuri ale oraşului. Până la jumătatea secolului trecut, Biserica Sfântului Lazăr era centrul religios, cultural, filantropic şi educaţional din Larnaca. Acum, rolul ei se concentrează mai mult pe activităţile spirituale. O biserică deosebită, care, deşi a suferit un incendiu în anul 1970, şi a rămas fără unele podoabe ale icoanelor, îşi "ridică"măreţia unui exterior şi al unui interior care nu pot fi uşor egalate. Fără prea multe cuvinte, spre Răsărit se vede cerul, iar catapeteasma aurită este destinată anume celor peste o sută de icoane care fac parcă...vizibilă Împărăţia cerurilor. Moaştele care fac minuni Biserica Sfântul Lazăr reprezintă un locaş de cult important pentru creştinii ortodocşi, în special datorită moaştelor Sfântului Lazăr, despre care se spune că fac minuni. Potrivit tradiţiei ortodoxe greceşti, după ce Lazăr a fost înviat din morţi de către Hristos, acesta a venit in Cipru. Plecând de frica iudeilor în Cipru, Sfântul Lazăr este hirotonit ca prim episcop de Larnaca de către Sfinţii Apostoli Pavel şi Barnaba. Murind aici în anul 63, moaştele lui sunt descoperite prima oară în anul 890, o parte din ele fiind duse de către împăratul Leon al VI-lea cel Înţelept la Constantinopol. Ca răsplată, bazileul construieşte la finele mileniului I această biserică impresionantă, una dintre cele trei biserici bizantine din Cipru care au supravieţuit trecerii timpului. Restul moaştelor Sfântului Lazăr au fost redescoperite în 1972, cu prilejul unor lucrări de renovare. Impunătoare prin proporţiile sale, această biserică a fost mult timp sub administraţie catolică, devenind mănăstire benedictină, urmând ca mai apoi să fie transformată în moschee de turcii cuceritori ai insulei. Capriciile istoriei nu i-au ştirbit din frumuseţe ci, dimpotrivă, i-au adăugat noi şi noi influenţe care au transformat-o într-o bijuterie arhitectonică, un simbol şi o mândrie pentru ciprioţi. Luminoasă şi mărturisitoare Interiorul este copleşitor. Părintele slujitor al bisericii pare pictat de îngeri. Iar privirea se opreşte, după o îndelungă smerenie, la icoana Fecioarei Maria cu Pruncul, la icoana Sfântului Gheorghe omorând balaurul şi, bineînţeles, la cele două foarte frumoase icoane ale Sfântului Lazăr. Cripta bisericii, în care este păstrat şi sarcofagul de marmură al Sfântului Lazăr, se află sub podeaua bisericii, la ea ajungându-se după ce paşii au coborât, aproape plutind, treptele. Zidit sub locul sfinţirii, în spaţiul îngust de sub altar, acest loc este prilej de pelerinaj pentru credincioşi. Amintind de piatra spartă de îngerul ce a vestit învierea lui Hristos, marea lespede de piatră ce acoperă sarcofagul Sfântului Lazăr este crăpată, spartă şi neputincioasă în a închide sfinţenia pentru totdeauna. După cum se spune printre localnici, "prilej de bucurie şi ajutor în nevoi". După ce paşii şi-au petrecut căutarea în biserică, în urmă rămâne sarcofagul din marmură, cu inscripţia "Lazăr cel mort de patru zile, prietenul lui Hristos". Pentru mintea căutătorului, biserica reprezintă o...apariţie. Luminoasă, şi mărturisitoare, după cum o dovedesc şi imaginile...