Sarmizegetusa Regia, capitala Daciei preromane, arată cu totul altfel la un an de când are un stăpân clar stabilit. Diferenţele sunt cât se poate de evidente, mai ales pentru cei care obişnuiesc să urce o dată pe an la Regia. Administratorii spun însă că nu au apucat să facă nici 1 la sută din ce şi-au propus.

"Din mai, anul trecut, şi până acum s-a muncit aproape zi de zi la curăţarea zonei. Încă de pe aleea de lângă drumul pavat, se vede acum întreaga incintă sacră. Avem două trasee de vizitare clar stabilite, un regulament de vizitare astfel încât să nu ne mai trezim cu turişti urcaţi pe monumente făcând cine ştie ce şi oameni care să se asigure că regulile sunt respectate. Ei nu fac însă doar supraveghere. Sunt oameni ai locului, care iubesc Sarmizegetusa Regia şi care pun mâna pe greble, topoare sau drujbe. Am curăţat până acum 12,3 hectare din suprafaţa totală de aproximativ 18 hectare a sitului", explică Vladimir Brilinsky şeful Serviciului de Administrare a Monumentelor Istorice din cadrul Consiliului Judeţean Hunedoara.

Acţiunile personalului angajat de CJ pentru îngrijirea celui mai important monument antic al României nu s-au rezumat doar la curăţenie şi supraveghere. În sit au apărut şi vor continua să apară panouri explicative înclinate la 45 de grade, astfel încât să poată fi mai uşor de citit, aşezate pe suporţi de lemn. Băncuţele rustice, făcute din câte doi butuci "legaţi" cu câteva vărgi de fag, precum şi coşurile de gunoi ascunse în buturugi de lemn sunt şi ele o noutate.

Descoperiri printr-o simplă curăţenie

Operaţiunile de curăţare a zonei fac acum vizibile încă două terase ale incintei sacre (numerotate cu 8 şi 9). Până acum nu se vedeau din cauza tufişurilor şi a copacilor. În plus, în colţul nordic a 10 –a a ieşit la iveală un depozit de andezit cu bucăţi de rocă fasonată pe o singură parte. Se presupune că aici se efectua etapa finală a prelucrării pietrei pentru temple. Un alt depozit de blocuri de calcar, majoritatea aproape cubice, a ieşit la iveală în partea opusă a incintei sacre. Sunt atât de multe încât apare tentaţia de a crede că aici a existat o clădire dacică. Dr. Adriana Pescaru, fost director al Muzeului Civilizaţiei Dacice şi Romane din Deva contrazice ideea, relatând că pe parcursul programului de restaurare dintre 1978 şi 1982, s-au adunat blocuri de piatră şi s-au depus temporar în trei zone diferite, depozit cel mai mare fiind la marginea incintei sacre. Apoi programul s-a terminat brusc, din lipsă de finanţare, iar soluţia temporară a rămas definitivă.

Tăierea tufişurilor şi lăstărişului a adus cu sine şi surprize neplăcute. La 20 de metri distanţă de depozitul de blocuri de calcar, au apărut două cămine de canal moderne, cu toate dotările necesare: vane, robineţi, scări de acces.

Marele Sanctuar Circular – prioritate pentru 2014

"Nu ştim încă ce e cu acele cămine de canalizare. Probabil s-a făcut un drenaj în perioada 78 – 80. Oricum nu aveau ce căuta aici", spune Brilinsky. "De fapt, acum şi în următorii ani vom fi nevoiţi să lucrăm mai mult pentru a repara greşelile din trecutul nu foarte îndepărtat. Aici s-a decopertat prea mult şi s-a conservat prea puţin. Anul acesta vrem să înlocuim stâlpii de lemn din Marele Sanctuar Circular. Mulţi au căzut din cauze naturale. Lemnul a putrezit din 1980 şi până acum. Un alt proiect este deja făcut pentru schimbarea balustradei metalice de lângă drumul pavat cu una confecţionată din lemn, după metode tradiţionale, fără cuie. Aşteptăm şi-n acest caz aprobările necesare", adaugă administratorul. Când vine vorba de planuri coerente pentru aducerea obiectivului istoric mai aproape de potenţialul său turistic şi cultural, Valdimir Brilinsky este categoric: "În următorii 10 ani trebuie să recuperăm tot timpul pierdut în ultima jumătate de veac. Sarmizegetusa va fi înfloritoare, sau nu va mai exista deloc".

Proiect blocat

În sprijinul afirmaţiei lui Brilinsky vine ca exemplu şi situaţia teraselor 10 şi 11, cele pe care se află, toate templele descoperite până acum. Cele două terase alunecă şi au nevoie de ample lucrări de consolidare. O dovadă vizibilă a alunecării este starea în care se află turnul pentagonal, situat sub terasa a 11-a. Una dintre laturi se prăbuşeşte, dacă i se scot proptele de lemn puse anul trecut. "Peste tot în sit au fost şi sunt probleme provocate de alunecări de teren şi de copaci care stau să cadă peste ziduri. Bătălia dintre istorie şi natură a fost câştigată de istorie, până una – alta", spune Vladimir Brilinsky făcând trimitere la repetatele conflicte dintre istorici şi reprezentanţii Romsilva, care administrează parcul natural pe teritoriul căruia se află şi mare parte dintre cetăţile dacice din Munţii Orăştiei.

În 2011, ministrul culturii de atunci (revenit recent pe post), Kelemen Hunor, demara un amplu proiect de conservare şi cercetare multi-anuală pentru Sarmiz Regia. Se vorbea atunci de milioane de euro doar pentru acest obiectiv. În 2012 Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei din Cluj - Napoca (instituţia care coordonează cercetarea) a primit 600.000 de euro, bani cu care a cumpărat elemente de logistică cerute de arheologi. În 2013 n-a mai venit niciun ban pe acest program, iar pentru 2014 încă nu se ştie nimic.

După mai bine de 20 de ani în care Sarmizegetusa Regia a avut mai mulţi stăpâni (Ministerul Culturii, Primăria Orăştioara de Sus, Ministerul Mediului), dar niciun administrator cu adevărat, timp în care haosul a dominat în zonă, anul trecut obiectivul a fost preluat în administrare de către Consiliul Judeţean Hunedoara, instituţie care face acum demersuri pentru a prelua şi celelalte patru cetăţi dacice din Munţii Orăştiei situate pe raza judeţului.