Autopsia unei diversiuni. Lista „colaboratorilor” spionajului românesc, o tentativă de compromitere a președintelui Academiei Române
Editura Evenimentul si Capital

Autopsia unei diversiuni. Lista „colaboratorilor” spionajului românesc, o tentativă de compromitere a președintelui Academiei Române

Autor: | | 10 Comentarii | 8796 Vizualizari

Publicarea documentului în revista „22”, de către un angajat al CNSAS, Mădălin Hodor, îl avea în vizor pe Ioan Aurel Pop, dar a avut un efect mult mai larg pentru că lista conținea și numele unor ziariști, istorici, diplomați și scriitori. Înainte de 1990, Ion Aurel Pop nici măcar nu a călătorit vreodată în Occident.

Numele preşedintelui Academiei Române, Ioan Aurel Pop, a apărut pe o listă, publicată în revista „22”, cu peste 200 de „colaboratori” care ar fi fost, în 1985, în legătură cu UM 0225, care se ocupa de urmărirea emigraţiei româneşti, din cadrul Departamentului Securităţii Statului. Ioan Aurel Pop a dezminţit virulent faptul că ar fi fost colaborator al Securităţii, mai ales că el nu a călătorit niciodată în Occident înainte de 1990.

Pe lângă asta, pe lista publicată în „22” de cercetătorul CNSAS Mădălin Hodor, în dreptul numelui istoricului clujean stă scris “Nu” şi nici nu apare indicativul ofiţerului în coordonarea căruia ar fi fost, iar prenumele este greşit, „Ion” în loc de „Ioan”.

Certificat de necolaborare

De altfel, în 2009, CNSAS a emis un certificat de necolaborare pentru Pop, fără ca el să-l fi solicitat, ci pentru că era director al Institutului Român de Cultură și Cercetare Umanistică de la Veneția. El pune acest atac pe seama poziției sale tranșante de susținător al valorilor românești: „Suntem într-o perioadă în care, din păcate, a apăra valorile naționale este un păcat, dar să nu uităm că suntem în anul Centenarului, să nu uităm că Universitatea din Cluj are 100 de ani de învățământ în limba română pe care l-au cerut înaintașii noștri încă din secolul al XVIII și pe care nu l-au obținut niciodată până când România nu a devenit stăpână peste Transilvania”.

„Pentru o publicație a emigrației române”

Rectorul Universităţii Babeş-Bolyai are şi o explicaţie pentru apariţia sa pe lista cerută în 1985 de prospătul şef al Centrului de Informaţii Externe (CIE), generalul-locotenet Aristotel Stamatoiu: „Eu nu am semnat niciun acord de colaborare, cu nici o formă a Securității, internă sau externă. Dar, rugat de profesorul meu, acad. Ștefan Pascu, fost rector al UBB, i-am predat, între anii 1985-1987, câteva articole de popularizare a istoriei noastre, „pentru o publicație a emigrației române” (după cum mi-a spus). Mi-a și adus apoi două numere dintr-o revistă apărută în Germania. Chiar dacă aș fi vrut să refuz, nu puteam, pentru că era șeful meu de catedră și conducătorul meu de doctorat. Pe de altă parte, a publica înainte de 1989 în străinătate era ceva aproape de neimaginat. Era important și pentru raportarea activității de cercetare etc., iar posibilități de publicare (în afara propagandei de partid) erau infime.

Prof. Pascu era liber să călătorească și am fost convins că, în călătoriile sale, fusese rugat să dea materiale de istorie ... Cred că de aceea apar pe acea listă publicată în Revista 22. De altfel, în dreptul numelui meu scrie NU!”. Surse EvZ care au lucrat în CIE ne-au atras atenţia că Stamatoiu abia fusese numit la conducerea Centrului, la 1 decembrie 1984, când a cerut situaţia în februarie 1985, iar subordonaţii s-ar fi grăbit să-i facă pofta trecând pe listă şi numele unor oameni pe care i-ar fi avut doar în vizor pentru a-i folosi.

Păţania lui Mihai Pelin

Pagina 1 din 2



Stirile zilei

Alte articole din categoria: EVZ Special

Alte articole din categorie

capital.ro
libertatea.ro
rtv.net
fanatik.ro
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
playtech.ro
unica.ro
dcnews.ro
stiridiaspora.ro

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE ŞI

Articole salvate