Dincolo de ştirile cu infracţiuni ale imigranţilor, grupuri de studenţi italieni din Veneţia învaţă limba română după versuri de Eminescu. Experienţa apropie comunităţile, spun profesorii români.

Dacă te uiţi atent pe foaia de hârtie, vezi că nu e o temă pentru acasă prea complicată. Mai ales pentru cineva ca Francesca Zanatta, o persoană cu talent pentru limbi străine. Dar nu e nici o temă prea comodă, dacă o citeşti din perspectiva unui imigrant român aflat în Italia. Atinge o temă sensibilă. Paginile sunt roşii, pline de greşeli, dar nu grave - cele mai multe, confuzii cu alte cuvinte din limba română. Titlul, în română, e scris citeţ: "Numele meu este...". În compunerea asta, studenta italiană Francesca Zanetta îşi imaginează, pentru cursul de limba română pe care îl urmează la Institutul Român de Cultură şi Cercetare Umanistică din Veneţia - curs unic în Italia, separat de alte programe educaţionale oferite de statul român aici -, drumul cu un autobuz până în Italia al unei tinere românce venite la muncă. Textul nu ascunde vreo filosofie complicată, nici vreo stilistică răvăşitoare. E simplu, personajul îşi descoperă identitatea, printre alţi români din Italia.

Pentru compunerea asta, Francesca a primit nota maximă. Profesoara Corina Bădeliţă a fost emoţionată. Poate din cauza finalului moralizator, când personajul Francescăi vede pe un zid scris "Romeni, tornate a casa!" - "Români, plecaţi acasă!" şi reacţionează prin a vopsi peste inscripţie, alături de alţi români, steagul României şi scrie deasupra numele unor copii. Printre paginile temei, găseşti versuri de Alecsandri, Eminescu şi Nichita Stănescu, atent alese. La final, o poezie în italiană, compusă de Francesca. Dacă citeşti doar primele litere de la fiecare strofă, aliniate, îţi iese cuvântul: "Romania". O declaraţie de dragoste neaşteptată.

Francesca este unul dintre cei 15 de tineri italieni care studiază, alături de zece români, în prezent, limba şi literatura română, de două ori pe săptămână, la institutul din Veneţia. Iubesc italienii de la cursurile astea mai mult românii? Îi înţeleg mai mult decât italianul obişnuit cu ştiri despre crime cu autori români? Greu de spus. Cu siguranţă, însă, lecţiile predate aici ajută ambele comunităţi să se cunoască. Limba română, nişă pentru angajare Corina Bădeliţă are 31 de ani, un aer optimist şi şase ani de experienţă pedagogică printre italieni. Predă limba şi literatura română italienilor, cursuri de câte patru ore pe săptămână, încă din 2004. A ajuns aici ca bursier "Nicolae Iorga" şi a văzut, în timp, cum clasa ei s-a transformat într-o frescă oarecum fidelă, în miniatură, a Italiei pline de români de azi: clasa a devenit dintr-una plină iniţial de italieni, una amestecată cu români. Români care nu mai stăpânesc însă limba maternă. Corina şi colegii ei care predau aici s-au găsit astfel în faţa unei misiuni delicate.

"În ultimii ani au început să apară şi foarte mulţi români. Ori sunt din Moldova, vorbitori de limbă rusă, care nu cunosc româna, ori sunt români, la a doua generaţie. Adică sunt copii născuţi aici în Italia, care vorbesc româna ca a doua limbă şi doresc să se perfecţioneze", spune Corina Bădeliţă.

Totul a început în 2004. Când a ajuns să predea româna italienilor, tânăra profesoară a vrut să-şi satisfacă o curiozitate: şi-a întrebat studenţii: "De ce aţi ales româna?". Italienii, toţi studenţi la filologie, au răspuns, pragmatic: româna li se pare uşoară. "Majoritatea italienilor o aleg pentru că ştiu că e limbă neo-latină. Şi se gândesc că, prin apropiere, e o limbă uşoară. Veneau crezând că le aproape şi se pot adapta repede", spune profesoara.

După ce Corina Bădeliţă le-a prezentat versiunea mai puţin dulce a studierii limbii române, au văzut că lucrurile nu stau chiar aşa. Le-a zis: "Vocabularul e o plăcere! Cu gramatica, e altă poveste...".

Practic, metoda de predare nu e una complicată. Primele cursuri nu sunt poze cu pisici desenate şi câini alăturaţi cuvintelor potrivite, nu e nivelul unor copii de grădiniţă. Româna începe însă cu baza pentru studenţii italieni, cu alfabetul şi puţină fonetică. În timp, italienii descoperă cum cuvinte ca "mâine" sau "câine", cum vocale stranii ca "â" şi "ă" le provoacă insomnii. Se ţin de şcoala de română pentru că au mai multe şanse de angajare, spune profesoara.

Cât Italia se umple de români, cursanţii Corinei Bădeliţă se înhamă la studiul limbii române cu idei de a deveni mediatori culturali sau chiar profesori de română pentru copiii românilor din şcoli. "E o nişă de angajare pentru ei. Dar am observat că situaţia absolvenţilor italieni e mai dificilă decât la noi. Foarte puţini absolvenţi cu licenţă au şi ce face cu acea licenţă aici. Am avut o studentă care era fantastică, avea un talent fenomenal pentru limbile străine. Şi am aflat că a devenit vânzătoare la mall. Era un copil cu adevărat bun şi iubitor de carte", creionează Corina o realitate mai puţin optimistă.

Eminescu, iubit şi urât Cu literatura română e o altă poveste complicată, explică profesoara. Cursurile trec, rapid, prin mai toţi scriitori români. Dar Corina a observat că italienii se găsesc, de exemplu, într-un mod ciudat, atraşi de balada "Mioriţa". Le place că se naşte o discuţie aprinsă în jurul ei, aproape de fiecare dată. "Sunt de o parte italienii de la curs care sunt de acord cu resemnarea, de cealaltă cei care nu sunt de acord. Zic că nu este o atitudine de viaţă pentru lumea actuală", spune Corina Bădeliţă.

Totuşi, nu doar "geniul popular anonim" înfierbântă imaginaţia studenţilor italieni. Gusturile lor pendulează între Eminescu, Blaga şi Stănescu, în special. Eminescu e un caz aparte. În urma cu câţiva ani, cursanţii de atunci aproape că l-au urât. Li s-a părut ori prea dulceag, ori prea greoi. Cei dinaintea lor, însă, aproape că făcusersă un fan club pentru poetul român. "Unor studente le-a plăcut aşa de mult, încât şi-a schimbat profilul la facultate pe cel de limba română. Veniseră din întâmplare, cu un coleg, ele erau de fapt la limba albaneză. Şi după ce au văzut despre ce era vorba, mi-au cerut cărţi, traduceri, date despre viaţa lui Eminescu. Au fost două cazuri de italience care au făcut o adevărată pasiune pentru el", spune profesoara din România.

Aşadar poeţii naţionali "stau bine". De prozatori e mai greu să-i apropie pe italieni. Le-a plăcut totuşi Marin Preda. "Însă nu sunt traduse operele lui foarte bine şi de asta mi-e foarte greu să le prezint. Aşa că le predau doar pe fragmente. La «Cel mai iubit dintre pământeni» le-am povestit cum era cu comunismul, că a fost roman cenzurat şi asta i-a captivat. Pe ei îi fascineză mai mult povestea din spatele cărţilor noastre. Trebuie să ştii cum să-i atragi", spune profesoara.

O mărturisire

Dincolo de sala de curs, e strada şi tot climatul alimentat uneori de presa italiană cu ştiri negative despre comunitatea română. Mulţi ar spune că se pot înfiripa semnele discriminării şi pe la cursurile din Veneţia. Oraşul acţionează însă, din câte spune Corina, ca un clopot de sticlă. "Bine, evident, am avut momente când dimineaţa se anunţa la TV că un român a făcut ceva prostii şi ei ne întrebau la curs dacă am văzut despre ce era vorba. Dar apoi tot ei ziceau: «Ei, câte nu fac şi italienii noştri, staţi liniştiţi». A fost apoi şi un moment de nelinişte, acum doi ani, după cazul Mailat. Dar asta cu problemele e o întrebare de pus pentru românii care stau la Roma, la Padova, la Milano", scurtează profesoara toată discuţia despre discriminare.

Preferă să spună că, în momentul de faţă, există patru teze de licenţă alese de italieni pe limba română. Opera lui Rebreanu, icoanele româneşti sau istro-româna fac parte dintre teme."Ei au îmbrăţişat româna cu tot ce vine ea. Unii pentru că au o vecină româncă şi au auzit-o vorbind şi vroiau să ştie ce zice, tot felul de motive, n-au ei prejudecăţi", spune Corina Bădeliţă. A primit şi dovezi în sensul ăsta, unul care ar pune pe mulţi dintre adepţii teoriilor xenofobe ale italienilor pe gânduri. Într-una din zile, s-a apropiat de ea o studentă şi i-a mărturist că era fiica unui politician italian de extremă dreapta. Unul dintre cei care ţineau discursuri împotriva românilor, care hrănea tensiunea în campanie electorală. "Trei ani de zile nu am ştiut chestia asta. Venea la cursuri absolut normal. Mi-a mărturisit în ultimul an. Tatăl ei candida la alegeri şi mi-a spus că dacă vreau, poate îl votez pe tatăl ei", povesteşte profesoara. I-a spus că nu-l votează. Asta e cam tot ce se poate spune că a deranjat vreodată ora de limba şi literatură română. PRINTRE STRĂINI

Românii care caută să nu uite

Printre italienii interesaţi să înveţe româna la Institutul din Veneţia, vin din ce în ce mai mulţi români. "Sunt copii care sunt născuţi aici, iar acasă părinţii nu au timp să vorbească cu ei română şi de aia vin aici, ca să înveţe. Ei ştiu româna cât de cât, merg periodic în ţară, cu părinţii, în vacanţe, dar nu vorbesc foarte corect", spune profesoara Corina Bădeliţă.

Copiii imigranţilor caută astfel să-şi amintească de ţară. Unii au chiar vise măreţe. "E la curs un băiat român, Adrian, care studiază economia, dar a ales româna ca limbă de studiu. Mi-a zis că doreşte să ajungă la un nivel superior de educaţie aici şi apoi să se ducă în România ca să schimbe ţara! Le-a spus şi părinţilor că abia aşteaptă să termine facultatea ca să se întoarcă în România şi să schimbe lucrurile. Ce să-i faci? Aşa e studentul, dintotdeauna visător!", povesteşte Corina.

DESPRE ROMÂNI. Compunerea italiencei Francesca, o temă care a emoţionat la institutul de la Veneţia