Liderii americani și europeni se vor întâlni la summitul G7 din Germania de săptămâna aceasta și par să aibă un mandat politic atât pentru înăsprirea măsurilor economice împotriva agresiunii Rusiei, cât și pentru explorarea unor niveluri mai mari de cooperare în vederea restricționării accesului lui Putin la resursele folosite pentru continuarea războiului din Ucraina.

 

Se pare că există o înțelegere și o acceptare în rândul cetățenilor de ambele părți ale Atlanticului că vor plăti un preț economic pentru apărarea suveranității Ucrainei și ordinii internaționale bazate pe reguli. Însă după trei luni de conflict și având în vedere că costul politicilor lor nu și-a făcut încă efectul, liderii politici ar trebui să fie pregătiți pentru slăbirea acestui mandat.

Pentru G7, aceasta este o oportunitate unică și posibil scurtă de a aduce un suflu nou în alianța vestică. Calculele lui Putin pentru împingerea NATO de la granițele sale estice și crearea de zâzanie între țările membre a eșuat, până acum, în mod spectaculos. În loc de a crea diviziune în Occident, acesta a creat unitate. Acțiunile sale au revigorat cooperarea între aliații NATO, au dus la impunerea de sancțiuni fără precedent și au restaurat un simț al determinării în alianța transatlantică ce nu a mai fost văzut de la începutul anilor 2000. De asemenea, atacul asupra Ucrainei a întărit în mod paradoxal apărarea Europei, impulsionând Suedia și Finlanda să ceară aderarea la NATO, ceea ce va aduce în cele din urmă alianța mai aproape de granițele Rusiei. Departe de a fi în „moarte cerebrală”, NATO pare să fie acum adecvată scopului său.

Două sondaje noi, comandate de Consiliul Chicago pentru Afaceri Globale din SUA și Consiliul European pentru Relații Externe (ECFR), arată că există multe similarități în modul în care europenii și americanii văd conflictul din Ucraina și în măsurile pe care aceștia sunt dispuși să le suporte ca răspuns.

O concluzie importantă a ambelor sondaje este susținerea publică enormă pentru Ucraina și ideea că aceasta face parte în mod intrinsec din Occident. În ciuda mizelor mari și a potențialului de escaladare, noi am descoperit că o jumătate dintre europeni și trei sferturi dintre americani susțin ideea aderării Ucrainei la NATO. În ceea ce îi privește pe europeni, o majoritate clară a fost, de asemenea, de acord cu candidatura Ucrainei la UE.

Se pare că americanii și europenii sunt dispuși să suporte un cost financiar în urma susținerii Ucrainei de către țara lor. Majorități puternice din fiecare țară participantă la sondaj au fost de părere că creșterea sancțiunilor economice și diplomatice împotriva Rusiei (77% în SUA și 70% în Europa) este justificată, la fel ca trimiterea de ajutoare economice și militare în Ucraina. 36% dintre cei chestionați în SUA și aproximativ 30% dintre respondenții din Europa susțin ideea trimiterii de trupe care să lupte pentru apărarea Ucrainei.

Asta ar trebui să-i încurajeze pe liderii politici din Ucraina și pe cetățenii săi. Totuși, este o atmosferă care este puțin probabil să persiste dacă războiul va continua și costurile economice cauzate de sancțiuni vor continua să se resimtă.

În sondajul ECFR, 35% dintre cei chestionați (cel mai mare grup) formează deja o „tabără a păcii”, dorind ca războiul să se încheie cât mai repede posibil, chiar dacă asta înseamnă efectuarea de concesii față de Putin. Iar în Statele Unite, un sondaj recent a descoperit că americanii sunt din ce în ce mai înclinați să prioritizeze limitarea daunelor asupra economiei SUA în detrimentul sancționării Rusiei cât mai eficient posibil pentru invazia Ucrainei.

Summitul G7 de săptămâna aceasta ar trebui, prin urmare, să fie văzut ca o oportunitate unică de a pune în aplicare măsuri care vor crește miza pentru Putin în cazul urmăririi unui conflict prelungit. Pentru a onora lupta acerbă pe care o duce Ucraina și pentru a valorifica presiunea economică pe care sancțiunile internaționale au impus-o, G7 trebuie acum să sporească sprijinul militar și să înăsprească pachetul de sancțiuni. O alianță transatlantică solidă nu va fi suficientă pentru a mobiliza sistemul internațional astfel încât Rusia să fie trasă la răspundere pentru acțiunile sale din Ucraina, însă poate forma o bază solidă pentru a convinge alți parteneri globali să se alăture și poate păstra vie posibilitatea păcii și a unei oarecare dreptăți.

Susi Dennison este directorul programului Putere Europeană al Consiliului European pentru Relații Externe (ECFR). 

Dina Smeltz este senior fellow de opinie publică și politică externă la Consiliul Chicago pentru Afaceri Globale.