Sîntem la finele lui iulie 2019. Primul tur al alegerilor prezidențiale va avea loc pe 10 noiembrie 2019. Așadar, pînă la examenul primului tur mai sînt patru luni. Patru luni în care, așa cum ne arată viața, se pot întîmpla o mie și una de lucruri neprevăzute. Patru luni în care candidații principalelor partide, Klaus Iohannis, Dan Barna, Viorica Dăncilă, vor fi urmăriți de electorat ca pretendenți la Cotroceni. Fiecare apariție a acestor candidați, iar cu excepția lui Dan Barna, fiecare decizie a lor, va fi raportată la ipostaza de posibili președinți.

Pînă acum doar Klaus Iohannis era un candidat sigur. Ceilalți erau rodul întrebării zurlii „Cear fi dacă X ar candida?” Una e ca electoratul să știe sigur că X va candida, și alta că ar putea la o adică să candideze. Mult mai important, stabilirea candidaților în cazul principalelor partide determină raportarea lor între ei. Cum prezidențialele sînt o confruntare personală, alegătorii se uită nu numai la personalitatea unui candidat, dar și la felul cum se va manifesta ea în confruntare cu alți candidați.

Acestea sînt date obiective, realități care obligă pe orice om serios să nu proclame de pe acum cine va intra în turul al doilea și chiar cine va cîștiga președinția. Desigur, o expresie a chibițărelii ca atitudine față de politică rezidă în proclamarea de către numeroși cetățeni, printre aceștia fiind și lideri de opinie și lideri politici, a victoriei sau eșecului inevitabil al unuia sau altuia dintre candidați încă de pe acum și nu în urma raționamentelor, ci în urma simpatiilor și antipatiilor. Dacă îi spui unui cetățean care urăște un candidat că acesta ar putea să cîștige prezidențialele, cetățeanul se va uita urît la tine, acuzîndu-te că ești de partea respectivului.

Zadarnic îi reamintești că și în cazul unui meci crucial pentru echipa națională, dacă avertizezi c-ar putea lua bătaie, nu înseamnă că nu ești patriot, înseamnă că ești lucid, cetățeanul devastat de patima politică va continua să te acuze că nu ții cu ai noștri.

Pînă la alegerile din acest an, toate aserțiunile vizau al doilea tur. Anul acesta, pe fondul dezastrului înregistrat de PSD la europarlamentare, și a neîncrederii în candidatul Viorica Dăncilă, aserțiunea cea mai des întîlnită se referă la primul tur.

O știm cu toții, pentru c-a devenit bun comun al intervențiilor din presă pe tema prezidențialelor:

PSD nu intră în al doilea tur.

Ori de cîte ori mă confrunt cu această teză devenită axiomă, riscînd să fiu acuzat de chibiții electorali că țin cu Viorica Dăncilă, răspund invocînd adevărul că nu putem spune nimic sigur de pe acum în legătură cu primul tur.

Ceea ce putem spune ține de recapitularea momentului numit primul tur în ultima perioadă a postdecembrismului, mai precis începînd cu 2004, anul primelor alegeri potrivit Constituției revizuite în 2003.

La turul întîi au ieșit la vot 10.794.653 de cetățeni (prezența 58,5%). Dintre voturile totale, 4.602. 338 au mers la Dreapta. Restul, 6.192.315, au fost obținute de Stînga. Împărțirea a fost interesantă.

Candidații principali ai Dreptei – Traian Băsescu și Marko Bela – au obținut 3.545.236 voturi, respectiv, 533.446 voturi.

La Stînga distribuția a avut loc astfel:

Adrian Năstase -4.278.864 voturi,

Corneliu Vadim Tudor- 1.313.714 voturi.

La alegerile din 2009 s-au prezentat 9.946.748 de cetățeni (prezență, 58,02%).

Dreapta a obținut 5.719.164 voturi, împărțite astfel:

Traian Băsescu – 3.153.640 voturi.

Crin Antonescu- 1.945.831 voturi. Kelemen Hunor – 372.764 voturi.

Stînga a avut restul de voturi, adică 4.946.748.

Acestea au fost împărțite între:

Mircea Geoană – 3.027.838 voturi.

CV Tudor – 540.380 voturi.

Sorin Oprescu- 309.764 voturi.

Scrutinul din 2014 a beneficiat de o prezență de 9.723.232 de cetățeni ( 53.17%).

Dreapta a avut 4.731.069 de voturi.

Distribuite astfel:

Klaus Iohannis – 2.881.406 voturi.

Călin Popescu Tăriceanu, – 508.572 voturi.

Elena Udrea- 493.376 voturi.

Monica Macovei- 421.648 voturi.

Pentru Stînga au votat: 4.992. 163 de cetățeni. După cum urmează:

Victor Ponta – 3.836.093 voturi.

Dan Diaconescu- 382.526 voturi.

CV Tudor- 349.416 voturi.

Ce ne spun aceste cifre?

  • Prezența la primul tur s-a învîrtit în jurul cifrei de 10 milioane de cetățeni. Chiar dacă foarte importante, după 2000, prezidențialele nu scot la primul tur mai mult de 10 milioane de cetățeni cu drept de vot. Pentru ca anul acesta să se înregistreze un salt neobișnuit ar trebui o mobilizare ieșită din comun, generată de o controversă acută într-o chestiune națională dramatică. De genul, rămînerea în UE, declanșarea unui război, amenințarea evidentă cu pierderea unor teritorii. Repet, chestiune națională, în care Stînga și Dreapta să aibă poziții adverse. Greu de imaginat o astfel de chestiune. Greu de imaginat că în cazul unor astfel de chestiuni, Dreapta și Stînga s-ar confrunta și nu ar fi de acord cu o soluție de interes național.
  • Deși Stînga a bătut de două ori la primul tur, putem vorbi de o anume egalitate de voturi. De regulă, numărul voturilor crește în clipa cînd o parte beneficiază de mai mulți candidați puternici. În 2009 un astfel de candidat a fost Crin Antonescu. El a avut și susținerea unui partid puternic, victorios la parlamentarele din 2008, PNL. La fel, în 2004, Stînga a fost marcată de prezența unui candidat redutabil precum Vadim Tudor. Anul acesta pe Dreapta se anunță PNL, USR și PMP. Nu-i exclus ca PMP să obțină un scor bun. Depinde de cine va fi candidatul. Pe Robert Turcescu aș paria. Depinde și de confruntarea dintre Dan Barna și Klaus Iohannis. Dacă ea va fi sîngeroasă s-ar putea ca o parte a Dreptei să meargă către un al treilea.
  • Cea mai mare distribuție a voturilor a avut loc la Dreapta. Explicația e dată fie de ivirea mai multor personalități puternice (Crin Antonescu în 2009), fie de mediocritatea candidatului principal (Klaus Iohannis în 2014). Asta și explică victoria Dreptei în al doilea tur. La Stînga candidatul PSD a dominat. Atît prin forța partidului, cît și prin forța personalității (Adrian Năstase, Mircea Geoană, Victor Ponta). Anul acesta la Stînga nu se conturează contracandidați puternici pentru PSD. Călin Popescu Tăriceanu n-are un partid care să-l propulseze. Pro România n-are structuri. Dacă, totuși, fiecare dintre cele două partide candidează cu personalități mediatice strălucitoare, s-ar putea ca fiecare să obțină un scor bun în condițiile unui candidat PSD lipsit de spectaculos. E o ipoteză. În 2014, Klaus Iohannis a fost întruchiparea mediocrității. Și cu toate acestea a ajuns președinte. Asta în condițiile evitării cu orice preț a exercițiului mediatic. Situația e net deosebită la Dreapta. Dan Barna se anunță un candidat puternic, la fel de puternic ca și Klaus Iohannis, dacă nu chiar mai puternic. Situația ar putea duce la un număr mai mare ca de obicei de voturi pentru Dreapta (unii au ieșit pentru Dan Barna, alții pentru Klaus Iohannis) sau la o mică diferență între cei doi, esențială în cazul celui de-al doilea tur.
  • Candidatul PSD a intrat în al doilea tur de fiecare dată cu aproximativ 3 milioane 500 de voturi, mult mai multe decît al doilea clasat pe partea Dreaptă. Pentru ca PSD să nu intre în turul al doilea ar trebui ca reprezentantul acestuia să nu obțină mai mult de 2 milioane cinci sute de mii. Presupunînd, evident, că Dan Barna și Klaus Iohannis vor avea scoruri egale la primul tur. Lucrurile se schimbă dacă la primul tur unul dintre cei doi candidați ia caimacul. La europarlamentarele din acest an- unice în postdecembrism prin mobilizarea anti-PSD, generată de ura față de Liviu Dragnea – PSD a avut 2.040.765 de voturi. Liviu Dragnea a ieșit din scenă. Baronii locali nu mai au motiv să boicoteze prezidențialele, cum au făcut-o cu europarlamentarele, iar Dreapta nu mai poate mobiliza nici candidații, nici alegătorii să vină la vot sub sloganul Patria e în primejdie! PSD pune mîna și pe Președinție!

Dimpotrivă, teza asumată de Dreapta, și în urma unei Diversiuni puse la cale de Klaus Iohannis pentru a-i toci dinții lui Dan Barna, rămîne cea potrivit căreia PSD nu mai intră în al doilea tur. Se spune că de data asta mediocritatea Vioricăi Dăncilă va ține electoratul PSD în case. Mai în tîi că nu știm cum se va manifesta electoral Viorica Dăncilă, apoi alegătorii PSD ies la vot pentru candidatul lor, indiferent cine ar fi acesta. Cu atît mai mult ar putea să iasă la vot în cazul Vioricăi Dăncilă care, ca premier, îi poate omeni cu multe decizii de Stînga, iar ca președinte de partid trece drept concurentul lor.

Se pot trage și alte concluzii din bilanțul primului tur în ultima perioadă a postdecembrismului.

Rămîne însă ca principală concluzie cea care vizează previziunile privind primul tur.

Ca orice moment important al politicii, în cazul primului tur rezultatele depind și de Istorie.

Iar Istoria are hachițe.