Lecţia de viaţă a unui rom bun de pus la rană: ieri, cerşetor în Paris, azi - constructor în România

Lecţia de viaţă a unui rom bun de pus la rană: ieri, cerşetor în Paris, azi - constructor în România

Peste 50 de romi tineri au început afaceri pe cont propriu după ce au fost repatriaţi din Franţa. "Printre ei sunt oameni deosebiţi care vor să facă ceva din viaţa lor", explică coordonatoarea proiectului şi care a ajuns să-i cunoască foarte bine

În timp ce unii dintre confraţii lor cerşesc, fură sau tâlhăresc în Franţa, iar autorităţile din Hexagon spun că românii sunt cei mai periculoşi infractori, unii dintre romii noştri au învăţat acasă cum să ducă o viaţă cinstită. Există romi în România care mulţumesc de trei ori pe zi statului francez că i-a trimis acasă şi că le-a pus o pâine în mână. Mai exact: că i-a ajutat să trăiască onest, pe propriile picioare. 

Fostul cerşetor are acum firmă de construcţii

Este vorba de romii care beneficiază de ajutorul dat de guvernul Franţei şi care, odată întorşi acasă, au vrut mai mult decât să cheltuie sutele de euro primiţi pentru drumul cu avionul. Ei au cerut ajutor iar acum au pornit mici afaceri. Unii cresc animale, alţii au firme de construcţii.

Este şi cazul lui Nicolae Covaciu de 25 de ani, care trăieşte în comuna timişeană Şag. Bărbatul a petrecut trei ani în Franţa, la Saint-Denis. "Am plecat împreună cu o verişoară, ca să muncesc, pentru că în România nu mă puteam întreţine. Am avut de lucru foarte puţin timp, apoi am ajuns să cerşesc. Ceva mai groaznic nu mi se putea întâmpla. Simţeam că intru în pământ de ruşine să stau cu mâna întinsă la mila oamenilor, dar am rămas toţi acei ani, tot sperând că lucrurile vor lua o altă direcţie, mai bună", povesteşte tânărul. Până la urmă direcţia bună a fost din aeroportul "Charles de Gaule" spre prinicipala aerogară din vestul României, "Traian Vuia". Când a putut să se înscrie "la avion" şi să fie trimis acasă nu a stat pe gânduri. A cerut ajutor Franţei pe unul din proiectele de reintegrare socială şi a fost unul dintre norocoşii cărora li s-a acordat o şansă.  Acum tânărul bărbat este considerat unul dintre cei mai de încredere constructori din satul său. În şase luni şi-a luat maşină

În februarie, anul acesta, cu ajutorul Asociaţiei "Generaţie Tânără", care derulează programele finanţate de francezi în mai multe judeţe din România, Nicolae Covaciu s-a pus cu adevărat pe picioare. Din cei 3.660 de euro alocaţi de francezi şi-a cumpărat o balastieră, generator electric, pikamer, nivelator cu laser, roabă, lopeţi, târnăcop, circular de mână, tăietor de gresie şi alte scule şi a început să lucreze.

Prestează diverse munci în comunitate. "A avut până acum peste 10 proiecte în care a lucrat şi are comenzi în continuare pentru că este un bun muncitor", spun asistenţii lui din cadrul organizaţiei care-i monitorizează foarte atent integrarea în societatea românească. "Mi-a fost greu să cerşesc. Eu sunt ţigan cu şcoală, am absolvit liceul de construcţii, aşa că am optat pentru o afacere în domeniul acesta, pe care îl cunosc. Am lucrat şi la români şi la ţigani, în şase luni am strâns bani şi mi-am cumpărat o maşină, ca să îmi pot transporta sculele cu mine pe unde lucrez", povesteşte Covaciu. Nu s-a îmbogăţit, însă banii primiţi pentru că a reparat un acoperiş sau a zidit câte o anexă, ori că a montat un gard, îi ajung să îşi întreţină bine familia de la o lună la alta. Ce e important, are continuitate, nu se lasă pe tânjală, e atent să îşi onoreze comenzile. Nu mai vrea să se întoarcă în Franţa

Nicolae Covaciu are o soţie în vârstă de 20 de ani şi un băieţel, Mădălin, de un an şi patru luni. L-am găsit în curtea Jenicăi Iancu, unde pregătea cofrajul ca să toarne asfalt. Era însoţit de doi bărbaţi care îl ajutau la muncă şi se sioncronizau perfect. Chiar dacă toate utilaje îi aparţin, Nicolae nu are aere de şef şi se ajută cu ceilalţi muncitori. Dacă familia care l-a angajat spune că l-au luat tocmai pentru că e de aceeaşi etnie, şi au mai multă încredere, Nicolae Covaciu este chemat să lucreze şi la români, fiind recunoscut deja în comunitate pentru corectitudinea şi sârguinţa cu care munceşte. "Lucrez şi 12 ore pe zi dacă trebuie. Mulţumesc zilnic statului francez că mi-a dat posibilitatea să îmi trăiesc viaţa aici, acasă, cu familia mea. Nu am de ce să mă întorc în Franţa, sunt pe picioarele mele în România", spune tânărul. A mai pus deoparte ceva bani şi va începe să îşi reneoveze casa bătrânească în care trăieşte împreună cu bunica şi familia. Sunt mulţi romi puşi pe treabă, care vor să facă ceva în viaţă Mariana Petersel, preşedinta Asociaţiei "Generaţie Tânără", spune că proiectele care implică banii francezi sunt, din 2008 până în prezent, peste 50 şi au o rată de succes de 87%. Acestea urmează unei etape mai vechi de proiecte derulate prin intermediul altor ONG-uri şi care au dat mari bătăi de cap ambasadei Franţei de la Bucureşti.

Romii repatriaţi au primit animale, dar în loc să îşi facă ferme, le-au mâncat sau vândut în scurt timp. După ce francezii au ales să colaboreze cu "Generaţie Tânără", proiectele de succes cu romi aşezaţi la casa lor în România au început să apară unul după altul. "Cei pe care am aplicat în aceste proiecte sunt oameni foarte deosebiţi, tineri în general, care vor să facă ceva din viaţa lor, ca şi aceştia de la Şag. Noi îi ajutăm, îi lăsăm, cum se spune, "să prindă pene" şi iată că am reuşit", a declarat Petersel.

Ne puteți urmări și pe Google News