La doar 26 de ani, Léa Seydoux a lucrat cu Woody Allen, Quentin Tarantino, Ridley Scott şi Amos Gitai.

În "Miezul nopţii la Paris" o joacă pe Gabrielle, o fată din Paris, care nu apare în multe secvenţe, dar se dovedeşte a avea un rol foarte important. În viitor, Léa va apărea în "Mission: Impossible 4", alături de Tom Cruise şi pregăteşte alte două filme. Actriţa a povestit pentru EVZ ce înseamnă o franţuzoaică tipică şi care e diferenţa dintre Woody Allen şi Tarantino. EVZ: Te-ai descrie ca o franţuzoaică tipică? Pentru că ai fost aleasă pentru rolul unei franţuzoaice tipice.... Léa Seydoux: Da, poate. O franţuzoaică tipică are un fel de melancolie, poate e romantică şi poate nu trăieşte prea mult în prezent. Care este diferenţa dintre Woody Allen şi Quentin Tarantino? Diferenţa? (râde) Sunt complet opuşi din toate punctele de vedere. Sunt foarte diferiţi, dar filmele lor au o anumită personalitate, poveştile le aparţin. Acesta ar fi un punct comun al lor. Este Parisul atât de fermecător şi frumos pentru cineva care locuieşte acolo? Este şi fermecător, dar nu la fel ca în film. Woody a ales locuri turistice. Îmi place că nu este curat Parisul. Îmi place Parisul ales de Woody Allen, pentru că toate locurile sunt foarte frumoase. Eu sunt o pariziancă reală şi îmi ador oraşul. Tarantino explodează, Woody Allen e mai blând Personajul tău este o soluţie alternativă pentru personajul lui Owen Wilson. Crezi că oamenii au nevoie de cineva cu care să trăiască sau trebuie să-ţi găseşti singur drumul? Îţi poţi găsi drumul singur. Iar personajul lui Owen se îndrăgosteşte de Gabrielle, nu face un compromis. Tarantino are multă energie, explodează! E obsedat de detalii. Şi e foarte pasionat. Woody e mai blând, mai dulce. De obicei lucrezi cu regizori-autori. E greu să te adaptezi la blockbustere? Practic, filmele sunt făcute la fel. Te simţi ca un instrument la filme blockbuster, dar şi la cele de autor, câteodată. La blockbustere e mai tehnic. Cum ar fi "Mission: Impossible". Care a fost greu pentru mine, pentru că nu aveam prea multă libertate, totul trebuia să fie perfect. Cine ţi-a dat mai multă libertate? Woody Allen. (zâmbeşte) Poţi schimba replicile, dacă vrei. Eu am schimbat foarte puţin, oricum. Unde te vezi peste 10 ani? Nu ştiu. Îmi place mult să lucrez cu regizori europeni. Cu regizorii europeni, deşi suntem din ţări diferite, poţi simţi câteva asemănări. Am făcut un film cu Amos Gitai, din Israel, bazat pe cartea franceză "Roses à crédit", despre o fată materialistă, înnebunită după bani. Ea face multe credite la bancă şi înnebuneşte. Am văzut că ai petrecut ceva timp în Dakkar. Mama mea a locuit acolo o vreme, dar eu nu mă duc foarte des, pentru că mi-e frică să zbor. Mai zbor atunci când sunt nevoită, dar mi-e greu. Ai învăţat ceva de la Woody Allen în ceea ce priveşte comedia? Situaţiile la el sunt amuzante, dar actorii nu joacă pentru a amuza. Trebuie să fii natural. Ce comedii îţi plac? Cele ale lui Charlie Chaplin şi cele ale lui Woody, de exemplu "Love and Death". <iframe width="560" height="345" src="http://www.youtube.com/embed/atLg2wQQxvU" frameborder="0" allowfullscreen></iframe>