Ca în telenovelele cu care se delectează românii, criza care a condus la scrutinul de duminică a generat tot felul incriminări încrucişate, precum dispreţ parlamentar versus lovitură de stat instituţională sau acuzaţii de plagiat versus deturnări de bunuri publice.

Tonul ranchiunos al campaniei de la Bucureşti reflectă brutalitatea confruntării între două persoane în primul rând: preşedintele, locomotiva PDL, ales pentru prima oară în 2004 şi reales în 2009, suspendat din 6 iulie, şi premierul Victor Ponta (39 de ani).

Lupul tânăr grăbit al politicii româneşti şi o figură centrală a unei bizare alianţe socialist-liberale, USL (Uniunea Socială Liberală), acest poliglot a ajuns în fruntea guvernului în mai, după căderea predecesorului său în urma unei moţiuni de cenzură.

"Acest circ ar fi ridicol dacă consecinţele sale nu ar risca să fie nefaste pentru România", spune Serge Gonvers, preşedintele Asociaţiei elveţiene în România, instalat la Bucureşti din 1994.

În primul rând este vorba de incertitudinea politică şi toate lucrurile care decurg din ea. Aceasta a afectat deja leul, deviza naţională, pe piaţa de schimb valutară, şi ar putea, dacă persistă, să inducă îngrijorarea investitorilor străini care constituie o parte apreciabilă a maşinii economice române.

Joi, la Bucureşti, pe o căldură infernală, ambele părţi au aruncat în luptă ultimele forţe, mobilizând mii de manifestanţi fiecare. În măsura în ne putem baza pe sondaje, emise de institutele de multe ori considerate părtinitoare, "Da", deci destituirea, ar putea avea câştig de cauză, scrie Le Temps.

Lipsa de popularitate al celui care a fost primar de Bucureşti înainte de a deveni preşedinte atinge cote maxime. După ce s-a bucurat de apreciere, el a sfârşit prin a-i nemulţumi pe români cu maniera sa de cowboy autoritar şi pur şi simplu au simţit că i-a luat de guler după ce a instaurat în mai 2010 politica de austeritate înverşunată (scăderea salariilor funcţionarilor cu 25%, apoi creşterea cu 5 puncte procentuale a TVA-ului), măsuri destinate să remedieze efectele spargerii bulei în care eşuase miracolul economic românesc în 2008.

Pentru ca preşedintele să fie destituit, majoritatea alegătorilor români, puţin peste 9 milioane, ar trebui să se mobilizeze. Or, chiar şi dacă orarul votului a fost prelungit de la 7 până la 23 şi urnele de vot vor fi împrăştiate de-a lungul staţiunilor de pe malurile Mării Negre, acest prag va fi greu de atins în plin sezon estival. Pentru comparaţie, ultima consultare populară – alegerile locale din iunie care au epuizat tabăra lui Băsescu – au atras 55% de votanţi, o participare la vot considerată foarte ridicată.

În plus, PDL a militat formal pentru abţinerea de la vot. Pentru preşedinte, acuzat de laşitate de către detractorii săi, este vorba de a ‘nu vota pentru a nu legitima o lovitură de stat’. Această poziţie tactică îi plasează pe unii simpatizanţi ai săi în faţa unei dileme penibile: ‘Care este cel mai bun mod de a-l ajuta pe Băsescu? Să mă abţin de la vot sau să votez contra destituirii, pentru a-mi arăta sprijinul, cu riscul de a ridica rata de participare?’, se întreabă un antreprenor local aflat de partea preşedintelui suspendat.

"Oricare va fi rezultatul, va fi rău’, se teme Sorin Ioniţă, analist la Expert Forum, un think tank din Bucureşti. ‘În cazul în care pragul de 50% nu va fi atins, ambele părţi îşi vor clama victoria. Băsescu va fi reinstalat şi coabitarea va fi imposibilă", cel puţin până la alegerile legislative prevăzute pentru luna noiembrie. În schimb, dacă 50% din votanţi validează destituirea, viitoarele alegeri prezidenţiale vor fi organizate în termen de 90 de zile, înainte de reînnoirea, cu o lună şi jumătate mai târziu, a parlamentului. "Este suficient să spun că restul anului se va scurge într-o campanie electorală acidă, deci este timp pierdut", afirmă, în continuare, analistul menţionat. Timp pierdut sau de aprofundare a democraţiei pentru o ţară aservită comunismului până în 1989? – se întreabă Le Temps.

"Progresul este incontestabil, dar dobândirea unei stări de spirit democratice" este un proces de lungă durată, asigură Cristian Pârvulescu, decan al Facultăţii de Ştiinţe Politice din Bucureşti. "Aceasta va necesita cel puţin trei generaţii", adaugă el.

Te-ar putea interesa și: