SERIAL EVZ. Astăzi, în episodul doi al serialului despre cea mai cunoscută soacră din România, citiţi povestea fratelui cel mare al Margaretei Costea, numit "lali Vasili" (unchiul Vasile) în familie.

Cel mai mare dintre copiii Barba, Vasile (1918-2007), a început şcoala în Livezi, Grecia, a continuat-o în Uzungi-Orman, Cadrilater, şi a terminat-o în Bucureşti, la Liceul "Gheorghe Şincai" şi la Facultatea de Drept. Înainte de naţionalizările din 1948, a condus fabrica de cherestea pe care tatăl lui o construise la Bicaz, lucrând apoi ca inspector bancar în Sibiu şi Braşov.

Timp de 30 de ani, din 1953 până în 1983, a trăit la Braşov, predând discipline economice la facultăţile de Silvicultură şi Industria Lemnului. În 1983, a emigrat în RFG, împreună cu soţia sa, de origine germană, stabilindu-se la Freiburg im Breisgau, un oraş cu două sute de mii de locuitori din sud-vestul Germaniei.

Doi ani mai târziu, aici a fondat "Uniunea pentru Limba şi Cultura Aromână" (ULCA), o asociaţie care lupta pentru conservarea culturii aromâne în Europa, organiza congrese internaţionale şi edita o revistă, "Zborlu a nostru" ("Cuvântul nostru"). De la Freiburg im Breisgau, Barba a promovat teoria potrivit căreia aromânii sunt un popor distinct de cel român, iar vorbirea lor este limbă de sine stătătoare, nu unul dintre cele patru dialecte ale proto-românei - varianta Academiei Române.

POLEMICĂ

Teoriile de la Freiburg im Breisgau, demontate la Bucureşti

Profesorul universitar Şerban Tanaşoca, directorul Institutului pentru Studii Sud-Est Europene, din cadrul Academiei Române, şi vicepreşedinte al Societăţii de Cultură Macedo-Române, spune că teoria promovată de Barba este, de fapt, creaţia lui Constantin Papanace (1904-1985): aromân, membru marcant al mişcării legionare, stabilit în Italia după sfârşitul războiului.

Ajuns funcţionar ONU la departamentul minorităţilor, Papanace ar fi promovat această teză, fără să creadă în ea, ca să uşureze apărarea drepturilor aromânilor din Grecia. "Dacă ar fi continuat mişcarea românizantă (de dinainte de război - n.r.), grecii i-ar fi acuzat pe aromâni că, fiind români, le aduc comunismul în ţară".

Filiera legionară

Potrivit unor membri ai comunităţii aromâne, Vasile Barba şi Iosif Constantin Drăgan (viitorul magnat) au fost cei mai fideli aghiotanţi ai lui Papanace, amândoi fiind înrolaţi în Garda de Fier. (Revista "Zborlu a nostru" publicată la Freiburg este editată azi cu sprijinul "Fundaţiei Europene Drăgan".)

Soţia lui Barba, Katharina, spune că Vasile se cunoştea cu Drăgan şi Papanace, pe care i-a vizitat în Italia, la Salo şi la Milano, dar susţine că bărbatul ei n-a fost niciodată membrul vreunei mişcări politice: "Tatăl lor le-a zis să stea departe de politică". Sfatul lui Gheorghe Barba ar putea să nu fie autentic. El însuşi fusese membru al Partidului Naţional Creştin condus de Octavian Goga.

Aproape de Strasbourg

Katharina Barba justifică promovarea teoriei etnice de către soţul său: "Dacă aromâna ar fi fost considerată dialect, nu am mai fi putut predinde nimic din partea Europei. (...) Am emigrat în Germania pentru că de aici puteam mult mai bine să luptăm pentru apărearea drepturilor aromânilor".

Sora lui Vasile, Chiraţa Meghea, spune că fratele ei a ales Freiburg şi pentru că voia să se stabilească într-un oraş apropiat de Strasbourg, sediul Consiliului Europei (COE), ca să-şi ușureze lobby- ul pe lângă această instituţie.

Între Freiburg im Breisgau şi Strasbourg sunt doar 87 km. Vasile ajungea săptămânal în Franţa, munca lui de convingere pe lângă oficialii COE culminând, în 1997, cu adoptarea recomandării 1.333, document care îndeamnă toate statele europene să-şi însuşească un set de măsuri pentru salvarea de la dispariţie a limbii şi culturii aromâne. Aceasta este considerată cea mai mare reuşită a lui Vasile Barba.

"Râul de drahme"

Activitatea din Germania a lui Vasile Barba a fost criticată de mulţi aromâni din ţară. Unii îl bănuiau că era în solda serviciilor secrete care doreau redefinirea comunităţilor etnice din Balcani, alţii îi luau în râs ambiţiile istorico- filologice, amintindu-i că era absolvent de Drept.

"În Freiburg, Germania, trăiesc doar doi aromâni, dl. Barba cu soţia. (soţia avea origini germane - n.r.) Ce să facă cei doi soţi aci, ca pensionari, cum să trăiască? Ei bine, soluţia a fost găsită repede de tot. (...) A fost pusă la punct o nouă «teorie» despre aromâni: aromânii nu mai sunt români, ci un alt popor neolatin. (...) Unii vorbesc şi despre un râu de drahme, ce ar contribui la această manevră.

Fiindcă Grecia nu vrea să audă de o minoritate română de peste 700.000 de români", nota scriitorul Ion Vulpe. Despre revista pe care Barba o edita în Germania, "Zborlu a nostru", poetul Zahu Pană scria că "are drept scop, absolut fără echivoc, distrugerea, compromiterea oricărei legături între scrierera românească şi cea în dialect, prin inventarea unui alfabet absurd (...)".

SUCCES. Vasile şi sora sa, Chiraţa, în faţa Consiliului Europei

"Eu cred că, în anii 1980, Vasile Barba a susţinut această teorie din idealism. Cei care au venit în urma lui o fac din interes.", ŞERBAN TANAŞOCA, directorul Institutului pentru Studii Sud-Est Europene din cadrul Academiei Române

TEZĂ

Ştafeta, dusă de Costică Canacheu

Astăzi, ideea lui Vasile Barba este continuată de deputatul PDL Costică Canacheu, şeful Comisiei de apărare a Camerei Deputaţilor şi preşedintele Asociaţiei Culturale Aromâne. "Pentru mine, Canacheu e o cantitate neglijabilă", spune senatorul PNL Puiu Haşotti, şi el aromân, originar din oraşul Veria (nordul Greciei).

"Au spus Academia Română, Xenopol, Iorga şi Theodor Capidan că aromânii sunt români, dar spune invers absolventul unei şcoli tehnice, Costică Canacheu. Odată, i-am zis: «Tu îţi dai seama că, declarând aromânii etnie distinctă, acuzi România că a dus o politică subversivă în ultimii 140 de ani, finanţând instruirea unei populaţii cu care nu avea vreo legătură?! »", continuă Haşotti. Costică Canacheu nu a dorit să reacţioneze la afirmaţiile senatorului PNL. "Eu cred că, în anii 1980, Vasile Barba a susţinut această teorie din idealism. Cei care au venit în urma lui o fac din interes", zice Şerban Tanaşoca.

PORTRET

Vasile Barba s-a căsătorit abia după ce şi-a văzut toţi fraţii cu studiile încheiate. Margareta Costea a învăţat la Facultatea de Industria Lemnului din Braşov, unde el era profesor

Jovial, altruist, grijuliu cu fraţii, deferent cu colegii, ispitit să vorbească profetic, tenace, energic, c-o putere de muncă extraordinară, o charismă irezistibilă şi pofta de a călători a unui globe-trotter.

Cam aşa era Vasile Barba. Nu şi-a pus pirostriile până nu i-a văzut pe cei mici cu studiile încheiate. "Când ne-am cunoscut, vorbea mereu despre frăţiorii lui. I-a împrăştiat prin toată ţara ca să scape de prigoana comuniştilor îndreptată contra foştilor proprietari de fabrici. Tatăl lor făcuse puşcărie politică", povesteşte soţia sa, Katharina.

Lui Vasile i se spunea şeful de cadre al familiei, fiindcă avea grijă ca toți mai mici să-și găsească un adăpost. Pe Mihai l-a trimis la Timişoara, pe Valentin la Craiova, iar Margareta a învăţat la Facultatea de Industrializarea Lemnului, unde el era profesor. Niculae nu uită cum, prin anii 1940, Vasile l-a dezlipit cu dojană de vitrina unei cofetării, zicându-i că n-aveau bani pentru prăjituri, iar Chiraţa povesteşte că Vasile nici de-un măr nu se atingea până nu erau toţi fraţii de faţă. Le zicea: "Voi sunteţi familia mea mică, iar aromânii sunt familia mea mare".

Târziu, la Freiburg im Breisgau, când criticile plouau peste el, îi povăţuia: "Trebuie să fii ca o stâncă, bătută de obrăznicia valurilor".

Căsătoria

Când Vasile le-a vorbit întâia oară părinţilor despre viitoarea soţie le-a zis că a găsit o fată "frumoasă ca Cireşica şi deşteaptă ca Lenuţa". Mama sa, "dada" Maria, auzind că nora era săsoaică, l-a întrebat: "Asta înseamnă că e turcită?". "Nu, e creştină", a răspuns Vasile. Se cunoscuseră în 1951, la Institutul de Pedagogie "Maxim Gorki".

Katharina, etnică germană deportată timp de cinci ani lângă Dnipropetrovsk, avea nevoie de diplomă ca să poată preda limba rusă, iar Vasile deun pretext să poată pleca de la serviciul din Sibiu să-şi viziteze fraţii la Bucureşti. Katharina i-a observat "chipul de om cumsecade, înspira încredere", iar încrederea s-a tot confirmat, câteva ore mai târziu, când i-a ridicat geamantanul prin fereastra vagonului de tren, făcându-i loc într-un compartiment deja plin, câteva săptămâni şi luni mai târziu, când i-a găsit post de învăţătoare lângă Sibiu, ajutând-o să se mute de la Timişoara unde n-ar fi putut ajunge mai mult decât muncitoare, când i-a făcut rost de-o cameră care s-o găzduiască şi când a transferat-o la Braşov, oraşul în care ajunsese şi el să lucreze.

"A fost îngerul meu păzitor, mi-a fost fost ca un frate. Timp de doi ani de zile, până în 1953, când m-a cerut în căsătorie, nu s-a atins de mine", povesteşte Katharina. Au avut două fete, Cristina şi Gabriela, iar fetele, matematiciană şi filolog, le-au adus pe lume trei nepoţi. Trăiesc cu toţii în Germania.

Înainte de a pleca la Freiburg, timp de trei decenii, Vasile Barba a locuit în Braşov, într-un apartament dintr-o casă administrată de ICRAL.

Cofetăria de la demisol

Imobilul, de pe pe strada Lungă, nr. 84, vopsit în ocru şi vişiniu, adăpostea mai multe familii, la subsol funcţionând un laborator de cofetărie, care, privatizat, îşi duce zilele şi astăzi.

Gestionara casei de comenzi şi-l aminteşte bine pe profesor: "Era un domn înalt şi cumsecade. Intrau des negri la el în casă. Îi medita pentru la facultate". În apartamentul din clădirea ICRAL a locuit, mai bine de un an, în timpul studenţiei, şi Ionuţ Costea, actualul preşedinte al Eximbank. Ca şi părinţii săi, Margareta şi Ion Costea, Ionuţ a urmat cursurile Facultăţii de Industrializarea Lemnului din Braşov.

Coniacul de seară

Nicolae Ţăran, profesor consultant la Facultatea de Industria Lemnului, i-a fost elev, apoi coleg de catedră lui Barba: "Locuiam aproape. Când ne întorceam de la serviciu, îmi zicea: «Nicule, treci pe la mine, că am o Metaxa». Gustam din coniac, şi-amintea că tăria nu cade bine pe burta goală, deschidea frigiderul şi umplea masa cu toate felurile de mâncare. Uite-aşa ne trecea seara".

STRADA LUNGĂ, NR. 84. Casa în care Vasile Barba a trăit timp de 30 de ani

PROTECTIV. Vasile, plimbându-se cu doi dintre fraţii săi, Niculae şi Lenuţa, pe un bulevard din Bucureşti, în anii 1940

SFÂRŞITUL

"Armânlu nu keare!"

Energia a început să-l părăsească pe Vasile Barba abia după ce a trecut de 80 de ani, dar şi atunci încă mai avea destulă putere ca să conducă maşina de la Freiburg im Breisgau la Bucureşti. Venea într- un BMW cale de 1.500 de km.

S-a şubrezit cu vreo doi ani înainte să moară: începuse să umble vorba printre aromâni că Lali Vasili nu se mai ţine chiar aşa drept, i se înmuiase spatele, i se răriseră paşii, îi tremurau mâinile. Un munte de om dădea semne că se fărâmiţează. A căzut la pat în primăvara lui 2007 şi, îngrijit de fetele, soţia şi sora sa, Chiraţa, care n-a plecat din Freiburg im Breisgau cât timp fratele ei a aşteptat moartea, a închis ochii în octombrie 2007.

"Lali Vasili a stat 20 de zile pe pământ după moarte. Zece zile la Freiburg şi alte zece zile la Bucureşti", spune Taşcu Lala, redactor la Secţia aromână a Radio România Internaţional. La început, Katharina n-a vrut să-i aducă trupul la Bucureşti.

Şi-ar fi dorit s-o aştepte, în pământ german, să-şi încheie şi ea socotelile cu viaţa, abia apoi sicriele lor să călătorească împreună în România. Dar n-a putut ţine piept chemărilor din ţară - aromânii îl voiau acasă - resemnându- se să se despartă de soţ prima oară în 56 de ani. Zeci de oameni au venit la înmormântarea lui lali Vasili, înfruntând o vreme neobişnuit de rece sub cerul Cimitirului "Sfânta Vineri".

Coşciugul, luat de la Centrul Cultural Aromân, unde fusese privegheat mai bine de-o săptămână, a fost purtat pe braţe de şase bărbaţi îmbrăcaţi în costume populare. L-au aşezat în cripta părinţilor, după ce oasele lui paplu Goga și ale dadei Maria au fost strânse într- un săculeţ din pânză.

Capacul raclei a fost îmbrăcat în granit, dedesubul numelui lui lali Vasili a fost scris numele Katharinei, iar deasupra, pe-o boltă, a fost încrustată convingerea cu care Vasile Barba a plecat pe lumea cealaltă: "Armânlu nu keare!" - "Aromânul nu piere!".

"AROMÂNUL NU PIERE". Deviza scrisă pe monumentul funerar al fratelui cel mare al Margaretei Costea

Citiţi mâine în EVZ:

• Despre ceilalţi fraţi şi surori ai Margaretei Costea Lenuţa Barba, sora cea mare a soacrei lui Mircea Geoană, a murit în cel mai grav accident aviatic petrecut vreodată pe Aeroportul "Mihail Kogălniceanu" din Constanţa.