După tradiţia americană, copiii români au căutat astăzi ouă de Paşte în iarba din Parcul Herăstrău. La eveniment a participat şi soţia ambasadorului Statelor Unite la Bucureşti, Libby Gitenstein, care se declară uimită de solidaritatea din interiorul familiilor româneşti.
Evenimentul a fost organizat de Touched Romania, o organizaţie neguvernamentală care doreşte să prevină abandonul copiilor nou-născuţi şi să ajute câte mai mulţi copii în "dificultate". Fie că dificultatea înseamnă sărăcie sau boală. Definiţia dificultăţii: doi copii şi 600 de lei Vreo 40 de copii au căutat ouă de Paşte prin iarba şi tufişurile parcului, pentru a găsi în cele din urmă zâmbete. Cei care şi-au căutat numele pe ouă sunt copii de la spitalul Marie Curie sau cei sprijiniţi de organizaţia Touched Romania, fie prin programul centrului maternal "Casa Agar", fie prin programul de asistenţă "Suflete Micuţe". Printre ei s-a aflat şi Iulian, de 11 ani, care suferă de autism. În dicţionare, boala este descrisă simplu: "ruperea legăturilor psihice cu lumea exterioară şi intensa trăire a vieţii interioare". În realitate, copilul are nevoie de o grădiniţă, apoi de o şcoală specială şi mereu de un părinte care ştie să îl asculte.
A reuşit să ia ouăle dintr-un tufiş, apoi s-a apucat de colorat, sub privirile mamei, Veronica. Îi place verdele, îl foloseşte la toate figurile. Veronica şi Iulian au stat timp de un an în casa "Agar", care aparţine organizaţiei Touched Romania. Acum, stau cu chirie. 4.000 de copii români, abandonaţi an de an Veronica are doi copii, pe Iulian şi sora acestuia, de nici doi ani. Îi creşte singură, stă în chirie, iar cei trei trăiesc din indemnizaţia de ajutor pe care o primeşte femeia. 600 de lei. Veronica este însă o mamă bună. În fiecare an, circa 4.000 de copii români sunt abandonaţi la naştere. Adică, la fiecare o sută de naşteri, cel puţin un copil este abandonat. De cele mai multe ori, mamele abandonează copiii din cauza sărăciei, dar nu sunt deloc puţine cazurile în care renunţă la copil din cauza handicapului acestuia.
Libby Gitenstein, soţia ambasadorului american la Bucureşti, crede că societatea românească se implică tot mai mult în acţiuni de voluntariat. "Venind din Statele Unite, ţin mult la voluntariat - spune dânsa -, iar când merg prin liceele din Bucureşti văd că tinerii români sunt atraşi de voluntariat şi se implică enorm. Ei, alături de organizaţii, fac o treabă grozavă". "Românii muncesc foarte mult în familiile lor"
Dacă în Statele Unite voluntariatul este o poveste destul de veche, în România are doar câţiva ani. Libby Gitenstein este însă de altă părere, fiind impresionată de legăturile foarte strânse din interiorul familiilor româneşti.
"Românii muncesc foarte mult în familiile lor. Astfel, voluntariatul începe în familie. În America, familiile sunt împrăştiate. Câteodată, avem grijă de vecini, deorece este greu să ajungem la rudele noastre. Doar noi suntem o naţie de imigranţi, de oameni care s-au mutat spre vest", încheie doamna Gitenstein.
Recomandările noastre
