Barajul de la Mosul este la un pas de a se prăbuși. Dacă cedează, orașul este sub ape în mai puțin de trei ore, iar talazul ar lovi Bagdadul.

Cea mai mare amenințate la care sunt expuși irakienii din nordul țării pare să nu fie ISIS, scrie New Yorker. În luna martie, ONU a dat publicității un comunicat pentru a avertiza asupra riscului unei breșe în barajul de la Mosul. „Sute de mii de persoane ar putea fi ucise” dacă barajul cedează, se scria în comunicat.

La o lună după aceea, un comunicat al regimului de la Bagdad conținea un avertisment asemănător.

Când ISIS a intrat în Mosul în iunie 2014, barajul părea o țintă atrăgătoare. El regularizează debitul de apă pentru Mosul și pentru milioanele de irakieni care locuiesc pe malurile Tigrului.

Pe 7 august 2014, militanții ISIS ajung la zona barajului din Mosul. New Yorker scrie:

„Au văzut un zid de susținere care traversează fluviul Tigru înălțându-se la peste o sută de metri de la nivelul albiei și întinzându-se la preste trei kilometri dintr-un mal în celălalt. În spatele acestui zid, un bazin de aproape 13 kilometri lungime, care conține 11 miliarde de metri cubi de apă.”

Jihadiștii bombardează mai întâi barajul, apoi merg la fața locului pentru a jefui și distruge instalațiile. A doua zi, președintele regiunii kurde, Massud Barzani, primește un telefon de la vicepreședintele american Joe Biden.

Statele Unite afirmă că este imperios necesară recucerirea controlului asupra barajului cât mai repede posibil, de teama că jihadiștii l-ar putea arunca în aer, inundând Mosul și o serie întreagă de orașe până la Bagdad.

În cele din urmă, forțele kurde reușesc să îi respingă pe jihadiști să să reia controlul asupra barajului.

Însă în lunile care au urmat, după inspectarea barajului, responsabilii americani ajung la o concluzie alarmantă: deși construit pentru a rezista unui bombardament aerian (în Războiul din Golf a rezistat fără probleme), barajul este „prost amplasat”, spune Azzam Alwash, inginer american de origine irakiană, deoarece este așezat pe roci solubile.

În mod normal, sute de muncitori au sarcina de a injecta în sol un amestec de ciment pentru a-i menține stabilitatea. Fără acest tratament continuu, rocile s-ar eroda, amenințând să năruiască barajul.

Or, conflictele din zonă nu fac posibil un asemenea tratament de întreținere.

De teama unei reacții a oponiei publice, responsabilii irakieni au refuzat să recunoască oficial că există un pericol, scrie revista americană. Totuși, Azzam Alwash susține că „aproape toți cei care au examinat barajul, în afară de guvernul irakian, cred că timpul trece.

Primăvara, zăpada topită se scurge accentuând presiunea pe zidul de susținere.

„Dacă barajul s-ar prăbuși, ar povoca o catastrofă de dimensiuni biblice”, scrie New Yorker, care detaliază:

„Un talaz de circa 30 de metri înălțime s-ar năpusti de-a lungul fluviului Tigru, înghițind totul pe o distanță de 160 de kilometri. Părți importante din Mosul ar fi acoperite în mai puțin de trei ore. Malurile fluviului, orașele și satele care constituie inima populației irakiene ar fi inundate. După mai puțin zile, un val de circa patru metri se va năpusti asupra Bagdadului, un oraș de șase milioane de locuitori.”

Iar Azzam Alwash adaugă:

„Dacă apare o breșă în baraj, totul se va produce fără nici un fel de avertisment. Este o bombă nucleară cu fitil imprevizibil.”