La noi, ca la noi. „Din două una, daţi-mi voie: ori să se revizuiască, primesc! Dar să nu se schimbe nimica; ori să nu se revizuiască, primesc! Dar atunci să se schimbe pe ici pe colo, şi anume în punctele... esenţiale... Din această dilemă nu puteţi ieşi... Am zis!” Farfuridi, adică orice politician român, în al treile act al capodoperei lui Caragiale, „O scrisoare pierdută” – „O ţidulă prăpădită” pe moldoveneşte.
Corupţia, hoţia, iresponsabilitatea şi nesimţirea merg înainte, din ele sunt făcute sistemul politic și distopia sanitară. Se poate politică fără politicieni, fără partide politice? Ei bine, da! Am trăit într-o astfel de ţară, am trăit bine.
Astăzi îl pomenim pe Leon Trotsky. În tinerețe, sub influența frumoșilor și teribiliștilor mei prieteni din Franța declaram că sunt trotskyst. Astăzi nu mai știu ce mai sunt, cred că doar un mic burghez scăpătat, un pustnic în rodaj, cu fasoanele și obiceiurile moștenite dintr-o famile veche și numeroasă, care acum este împrăștiată în toată lumea. Am remușcări. I-am ajutat pe tinerii aceștia din familia mea să plece din țară, să-și facă un rost în State, Canada, Brazilia, Australia etc. Tineri crescuți și influențați de mine, care, poate ar fi fost necesar să rămână în țară. Ar fi participat la mișcările de protest împotriva sistemului, sunt sigur, eu i-am crescut. Așa, mulți din cei care se puteau lupta cu sistemul ticăloșit, vorba lui Băse, nu sunt în țară, și eu sunt unul dintre vinovați. Mea culpa!
Recomandările noastre
