Justiția noastră e răscolită teribil în ultimele luni. Apar informații și dovezi că aproape toată construcția sistemului judiciar a fost clădită pe nisipuri mișcătoare, la indicațiile Comisiei Europene, fie prost înțelese, fie deliberat aplicate de cei responsabilizați de Stat să implementeze schimbări majore în Justiție, primordial în strategia anticorupție.

Nu mi-a fost greu ca, după apariția Scrisorii Comisiei Europene către Guvernul României (cabinet Mona Piviniceru, ministrul Justiției în octombrie 2012) să caut în arhivele perioadei 2008-2013, ca să rememorez pașii făcuți de guvernanții și politicienii noștri, chemați să transforme în bine sistemul judiciar, plin de lacune și, cel mai grav!, ”aflat încă sub influența politicului”. Astfel, am găsit ceea ce cred că este punctul de pornire în construcția noului mecanism de justiție, mecanism care a culminat cu protocoalele SRI-DNA și cu permiterea unor anchete de tipul celor practicate de procurorii Negulescu-Portocală, Onea, Eva, Man sau cei care au trimis-o în instanță pe Mariana Rarinca sau pe primarul de la Râmnicu Vâlcea. Am să las spre final datele despre acest prim pas, în favoarea unor descoperirii mult mai importante, care vin să contureze răspunsul la întrebarea ”Cine a dat Comisiei Europene lista cu politicienii români cercetați pentru acte de corupție?”.

 Jurnaliștii de la Antena 3 au descoperit că, în 15 octombrie 2012, DNA este instituția care a trimis răspuns către Comisia Europeană despre ”lista neagră” a politicienilor de la București. În 10 octombrie 2012, cei de la Bruxelles solicitaseră ministrului Mona Pivniceru să fie informați cu privire la evoluția în justiție a dosarelor lui Copos, Adrian Năstase, Gigi Becali, medicul Șerban Brădișteanu, Decebal Traian Remeș etc. Documentul prezentat pe post de Mihai Gâdea, duminică seara, provenind de la DNA și nu de la cabinetul ministrului Justiției de atunci sau de la cabinetul premierului Ponta, oferea informații în detaliu despre fiecare dosar al politicienilor nominalizați, precum și stadiul procesului (sau proceselor) acestora.

Întrebată miercuri, 21 martie 2018, de către EVZ dacă știe ceva despre Scrisoarea Comisiei Europene unde i se cerea detalii despre procesele politicienilor români, Mona Pivniceru, ministru al Justiției în octombrie 2012, a spus că NU și că acest lucru ar fi ilegal. Declarația a apărut imediat pe site-ul evz.ro și în ziarul de a doua zi. Uimitoare răspunsuri, nu-i așa?

Nu avem niciun motiv să credem că Mona Pivniceru minte când spune că nu a primit nicio solicitare de la Bruxelles cu acele nume de politicieni. Iar că demersul ar fi ilegal, nici atât. A primit-o Ponta și a dat-o altcuiva decât Monei Pivniceru?

Ei bine, acum vine bomba! Cea care știe foarte bine atât conținutul din scrisoarea CE cu ”lista neagră”, cât și răspunsul rapid și detailat venit la Bruxelles de la DNA România este Laura Codruța Kovesi. Ea era atunci proaspăt numită în cadrul Misiunii României la Bruxelles, ca înalt funcționar pe probleme de politici anticorupție. Kovesi își începuse activitatea în 3 octombrie 2012. Iată ce consemna Hotnews cu o zi înainte, în 2 octombrie 2012:

”Fostul procuror general al României, Codruța Kovesi, a fost detaștă la Ministerul Afacerilor de Externe, pentru o perioadă de trei ani, urmând a ocupa o funcție de Înalt reprezentant la Misiunea României la Bruxelles pe probleme privind reforma justiției și lupta anticorupție. Surse oficiale au declarat, pentru MEDIAFAX, că Secția pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii a hotărât, marți seara, detașarea la Ministerul Afacerilor de Externe a Laurei Codruța Kovesi, procuror în cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism (DIICOT)-Biroul Teritorial Sibiu, pentru o perioadă de trei ani, începând de miercuri, 3 octombrie 2012”.

Ministerul Justiției a venit cu precizarea că Laura Codruța Kovesi ”va reprezenta ministerul pentru relația cu Comisia Europeană pe aspecte referitoare la îndeplinirea condiționalităților stabilite în cadrul Mecanismului de Cooperare și Verificare (MCV) privind reforma sistemului judiciar și lupta anticorupție”.

În lumina noilor date, Consiliul Superior al Magistraturii este obligat să cerceteze care este adevărul cu această dubioasă corespondență între Bruxelles-București, cu numitor comun Laura Codruța Kovesi. Concluzia va trebui trimisă președintelui Klaus Iohannis pentru a evalua corect întreaga situație atunci când va lua decizia cu privire la revocarea din funcție a procurorului șef al DNA, cerută de ministrul Tudorel Toader.

Acum să ne întoarcem la punctul de început al transformării Justiției românești, la cum ne-a consolidat sistemul judiciar Uniunea Europeană, cu ajutorul alor noștri. Repet, acesta e doar începutul! Dar Evenimentul zilei va reveni cu decizii luate de-a lungul ultimilor ani care au permis ca astăzi să ne aflăm în plin scandal, cu mii de oameni în stradă, cu anchete fabricate, cu revenirea la delațiuni mârșave sub noua titulatură de ”denunțuri”, scandal în care pare că doar justițiabilul român are de pierdut.

În anul 2008, Monica Macovei nu mai era ministrul de Justiție, însă conceptul ei despre modificările sistemului judiciar erau încă vii, iar relațiile sale cu parlamentari europeni erau la fel de strânse, devenind și mai strânse după 2009 când a ajuns europarlamentar. În anul 2008, însă, la comanda Ministerului Justiției fusese numit Cătălin Predoiu. El a fost cel care a continuat reformele începute de Monica Macovei și a finalizat modificarea Codurilor penal și de procedură penală, împreună cu Alina Bica. În acel an, peste o mie de magistrați, procurori și judecători, s-au trezit chestionați în legătură cu influența politicului asupra justiției.

Era vorba despre un sondaj de opinie, ce purta ca titlu ”Barometru sistemului judiciar românesc - 2008”. Cercetarea sociologică, realizată la nivelul segmentului profesional, făcea parte dintr-un proiect mai larg al Institutului pentru Politici Publice și Institutul Național al Magistraturii, intitulat  „Indicatori de performanță - un instrument fundamental pentru măsurarea calității actului de justiție din România". Proiectul era finanțat de UE prin programul PHARE 2005 - Consolidarea Democrației în România.

S-a spus că proiectul are ca scop măsurarea percepției judecătorilor și procurorilor de la toate nivelurile cu privire la aspectele care privesc organizarea actuală a sistemului judiciar, resursele și mediul de lucru în sistem, dar și independența în activitate a magistraților și așteptările lor legate de reformele ce erau promise. Percepția acestora cu privire la influența politicului asupra magistraților este unul din punctele forte ale sondajului. ”Un sfert dintre procurori (23,4%) și unul din zece judecători consideră că magistrații nu sunt independenți de factorul politic. 14,5% procurori și 9,2% judecători din cei aproape 1000 de intervievați au refuzat să răspundă la această întrebare. Atrage însă atenția în analiza sondajului nota privind formarea profesională și experiența magistraților repondenți, cei care împărțeau dreptatea la vremea respectivă. Astfel, aflăm că ”60% dintre judecătorii și procurorii repondenți au intrat în sistem fără a absolvi cursurile de formare inițială ale Institutului Național de Magistratură și că peste jumătate din ei (61,2% judecători și 53% procurori) au fost anterior consilieri juridici, iar o treime, avocați”. Astăzi, după 10 ani de la acest sondaj plătit de UE, putem spera că au devenit oameni cu suficientă experiență în magistratură ca să-și dea seama dacă se mai poate reforma ceva în justiția noastră, dacă își pot salva reputația de adevărați magistrați. Noi, românii de rând, asta sperăm.