Klaus Iohannis știe că PSD-iștii se scapă pe ei la gîndul că vor trebui să-l suspende. România lui Cristoiu
Editura Evenimentul si Capital

Klaus Iohannis știe că PSD-iștii se scapă pe ei la gîndul că vor trebui să-l suspende. România lui Cristoiu

Autor: | | 25 Comentarii | 22340 Vizualizari

30 mai 2018. Un Comunicat al CCR informează publicul interesat că, în ședința din ziua respectivă, Plenul CCR a adoptat o decizie privind sesizarea de conflict juridic dintre Guvern și Președinție în chestiunea propunerii de revocare a Codruței Kovesi.

Potrivit punctul doi al Comunicatului, CCR a decis cu majoritate de voturi că:

„Președintele României urmează să emită decretul de revocare din funcție a procurorului șef al Direcției Naționale Anticorupție, Laura Codruța Kovesi.”

Potrivit articolului 147, aliniatul 4, din Constituție:

„Deciziile Curţii Constituţionale se publică în Monitorul Oficial al României. De la data publicării, deciziile sunt general obligatorii şi au putere numai pentru viitor.”

Așa spune Constituția. Că deciziile sînt obligatorii abia după publicarea în Monitorul Oficial. Legile nescrise ale statului de drept spun încă că Președintele României, garantul Constituției, garantul respectării de către cetățeni a legilor țării, trebuie să dea un exemplu cetățenilor de cetățean care respectă Constituția, legile țării. Sub acest semn, Klaus Iohannis trebuia ca, în chiar seara zilei de 30 mai 2018, să anunțe în cadrul unei conferințe de presă c-a semnat Decretul. Ar fi fost un excepțional moment de lecție de democrație, absolut necesară într-o țară al cărei cancer se numește nerespectarea Legii. De cum apare o lege, o procedură, românii se grăbesc să găsească șmecheriile pentru a o fenta. Klaus Iohannis a fost ales și pe temeiul că e neamț. Ce-i definește pe nemți prin raportare la moldo-valahi, care, vorba lui Raymond Nicolas Landry Poincaré, iau totul lejer? Respectarea legii.

Așa a ajuns Germania unde a ajuns. Dacă România vrea să ajungă vreodată în lumea civilizată, ea trebuie să străbată Revoluția de destin care se numește respectarea procedurilor. Scrie la lege că n-ai voie să te ușurezi în tufiș? Și dacă te scapi pe tine, tot nu te ușurezi în tufiș!

În Conferința de presă, președintele României putea spune că, deși crede că decizia e incorectă, deși ea îl contrazice, totuși el se grăbește s-o aplice, pentru că orice cetățean e obligat să respecte Legea. Dura lex sed lex, putea încheia Klaus Iohannis, dovedindu-ne c-o rupe și pe latinește. N-a fost așa.

Președintele României, teoretic, marele profesor de respectare a legii, a Constituției, a anunțat imediat că va lua o decizie abia după ce se publică Motivarea CCR. Cine se pricepe cît de cît la intrigile politice își dădea seama că era vorba doar de un pretext cusut cu ață albă. Klaus Iohannis n-avea de gînd în veci să respecte decizia CCR.

De ce?

La această întrebare s-au dat o mie și unul de răspunsuri, toate fără nici o legătură cu personalitatea lui Klaus Iohannis. Personalitatea sa a fost devoalată de un moment cheie al mandatului său:

Cel în care era cît pe aci să-l bată pe aghiotant că nu i-a ținut paltonul. Acest moment ne spune că Klaus Iohannis are o părere atît de bună despre sine încît atinge paranoia.

Cum adică să nu-i țină LUI, sluga, paltonul? Sub acest semn el a reacționat violent la deciziile judecătorești care-l obligau să facă ceva. Cum adică, să-l oblige pe EL, Klaus Iohannis, al cărui nume ar trebui scris cu majuscule și atunci în poziție de drepți și cu batistă de vornic la buzunarul de la piept, să facă ceva? Al doilea moment spune că făloșenia sa, plinătatea de sine, abia încăpută de costumul de președinte, riscă să provoace țării daune uriașe.

Așa și cu decizia CCR.

Cum adică, să-i comande LUI, Mărețul, Neprețuitul, Monarhul, Padișahul niște muritori de la CCR ce să facă?

Ei uite că nu vrea.

7 iunie 2018. Monitorul Oficial publică Motivarea. Din acest moment nu mai poate fi invocat nici faptul că documentul, pentru a fi respectat, e musai să apară în Monitorul Oficial.

La finele celor 132 de pagini scrie negru pe alb:

„CURTEA CONSTITUȚIONALĂ În numele legii DECIDE: 1. Constată existența unui conflict juridic de natură constituțională între ministrul justiției și Președintele României, generat de refuzul Președintelui României de a da curs propunerii de revocare din funcție a procurorului-șef al Direcției Naționale Anticorupție, doamna Laura Codruța Kövesi. 2. Președintele României urmează să emită decretul de revocare din funcție a procurorului-șef al Direcției Naționale Anticorupție, doamna Laura Codruța Kövesi. Definitivă și general obligatorie. Decizia se comunică Președintelui României, prim-ministrului și ministrului justiției și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunțată în ședința din 30 mai 2018.”

Decizia CCR are, potrivit Constituției, valoarea unei sentințe judecătorești. O sentință are două momente:

Pronunțarea Sentinței

Motivarea Sentinței.

Cu excepția vreunui trib din jungla Amazonului, nici un cetățean care face obiectul unei sentințe judecătorești nu poate invoca lectura Motivării. Ceva în genul Să citesc întîi motivarea, să văd dacă sentința e corectă, suficient argumentată și apoi decid dacă o respect sau nu. Sentința se îndeplinește în chip automat. Dacă nu se întîmplă asta, țara unde o astfel de sfidare a legii de către un cetățean nu e sancționată se duce dracului.

Ce face președintele, garantul Constituției?

Pagina 1 din 2



Stirile zilei

Alte articole din categoria: Opinii EVZ

Alte articole din categorie

capital.ro
libertatea.ro
rtv.net
fanatik.ro
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
playtech.ro
unica.ro
dcnews.ro
stiridiaspora.ro

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE ŞI

Articole salvate