Președintele României Klaus Iohannis a făcut câteva declarații. Legate de scandalurile momentului. O declarație care era așteptată de mulți și care a fost cerută insistent de cei câțiva ziariști care au rămas necondiționat, fără nuanțe, de partea Laurei Codruța Kovesi.
Majoritatea știrilor din ultima vreme s-au concentrat pe teme legate de lupta anti-corupție, pe cazul procurorului DNA Negulescu - Portocală, pe raportul Inspecției Judiciare legat de performanțele, cazuri de achitări spectaculoase (ultima a fost cea a lui Sebastian Ghiță și Iulian Bădescu), un zgomot de fond amplificat de ieșirile publice ale șefei DNA.
În ansamblu, în ultimele luni, presiunea asupra principalilor actori politici, privind abuzurile procurorilor, a crescut foarte mult. În toată această perioadă, Klaus Iohannis a părut ușor detașat, evitând să intervină sau să invite la negociere părțile implicate. A preferat să stea în zona politicii externe, a dotării armatei române, zone de interes tradițional asociate Președinției.
Așa cum am mai încercat să explic, o poziție din partea Președintelui în toiul scandalurilor ar fi părut inoportună. Amănuntele legate de dezvăluirile col. (r) Daniel Dragomir, înregistrările între membrii Inspecției Judiciare în timp ce se plângeau de presiuni din partea DNA, de halucinantele amantlâcuri penale ale unității de elită de la Ploiești, sau de iureșul declarațiilor pro și contra, acopereau agenda publică în totalitate. Speculațiile legate de tăcerea Președintelui începuseră să capete consistența unui scenariu apocaliptic, iar tonul celor care vedeau cum Laura Codruța Kovesi nu reușește să iasă din vârtejul știrilor negative, devenea isteric. Apelul la intervenția Președintelui aduceau cu strigătele unor trecători care asistă neputincioși la un viol colectiv. Mai mult, la unii dintre cei care se consideră susținători ai sloganului „Noi suntem DNA”, tonul frazelor începuse să capete un aer amenințător.
Numai că Iohannis a făcut un joc la așteptare, lăsând ca tensiunile să se acumuleze astfel încât mesajul său să capete vizibilitate maximă. A intervenit, iar partea care a atras atenția a fost cea legată de apelul la societatea civilă: „Este nevoie de o implicare civică maximă, este nevoie ca toți cei care își doresc o Românie stat de drept și care doresc o justiție independentă să se anunțe și să-și spună opinia. Nu doresc prin asta în niciun fel să se creeze impresia că vreau să chem oamenii să protesteze sau să apară divergențe majore, dar o societate sănătoasă, și eu îmi doresc o societate sănătoasă pentru România, este obligată să discute public aceste chestiuni fiindcă ele ne afectează, în definitiv, pe toți”. O declarație fără echivoc.
Au urmat reacțiile lui Liviu Dragnea și Călin Popescu-Tăriceanu. Dure. Care au consolidat ideea că președintele Klaus Iohannis a devenit liderul taberei care susține independența Justiției și lupta anticorupție, așa cum o văd toți cei care încă mai cred în reputația fără pată a Laurei Codruța Kovesi. Poate că nu sunt foarte mulți, dar sunt extrem de determinați. Și extrem de valoroși din punct de vedere electoral.
După părerea mea, Klaus Iohannis a declanșat o operațiune similară celei din Marele Război, similară luptelor de la Verdun, un război de tranșee, cu atacuri curmate prin baraje de artilerie și gaze de luptă. Operațiune cunoscută de istorici drept „Abatorul” din cauza numărului mare de victime față de imobilitatea liniilor de apărare.
În lipsa unei opoziții politice reale, PNL fiind același partid debil, iar USR o structură imatură, Klaus Iohannis devine liderul unei mase de români care are drept caracteristică susținerea necondiționată a luptei-anticorupție, indiferent de derapajele și abuzurile făcute publice. Un corp de cetățeni radicalizat, anti-PSD, cu o coloratură politică diversă, care va veni sigur la vot și se va mobiliza exemplar. Și care va sta în tranșee pe tot timpul conflictului. Un conflict de uzură și care va face în continuare multe victime.
P.S. Pentru cei care nu cred în succesul manevrei lui Iohannis îi invit să vadă efectul postării declarației pe contul său de Facebook: peste 28.000 de like-uri și aproape 5.000 de distribuiri până la ora scrierii editorialului. Cea mai populară