Kibbutz-ul reprezintă coloana vertebrală a Israelului modern și contemporan. Cum arată azi kibbutz-urile evreiești.

Kibbutz-ul, coloana vertebrală a Israelului modern și contemporan. Cum arată azi kibbutzurile evreiești.

Anul 1910 marchează momentul apariției primului kibbutz din actualul Israel, Degania Alef. Timp de 113 ani, kibbutzurile au rezistat. O parte dintre ele au o istorie pre-statală, cele înființate în intervalul 1910-19147, iar celelate, au o istorie statală, cele după 1948, anul apariției statului Israel.

Israelul, clădit pe kibbutz

Așadar, chiar dacă anul 1948 este specific epocii contemporane putem considera că până  la începutul anilor 60, Israelul s-a clădit prin modelarea instituțiilor sale într-un fel de epocă modernă întârziată, pentru că fondatorii Israelului s-au format în societatea Europei Moderne și au trebuit să construiască Israelul în stilul națiunilor moderne europene ale secolului XIX și începutului de secol XX.

80%) dintre kibbutzuri au fost sunt fondate strategic la periferiea actualului Israel, adică în nordul Israelului, la granița cu Libanul , cu Siria (nord-est) şi sudul ţării, în zona deşertică Arava, până la ieșirea spre Marea Roșie.

În prezent, sunt înregistrate circa 270 de kibbutzuri. Populația acestora are o medie minină de 150-200 de persoane şi  una maximă de  750-800 de persoane.  O statistică oficială din anul centenar al fondării kibbutzului Degania Alef adică din anul 2010, arăta faptul că populația kibbutzurilor totalizează circa 130.000 cetățeni, adică aproape  2,5% din populaţia Israelului.

Kibbutz-ul, economie și religie

Kibbutz-ul a avut de la început o rațiune economic-statală, națională. Evident, după ce statul Israel a apărut pe harta lumii, au apărut și kibbutzurile religioase, unde trăiesc evreii ultraortodocși. Aceștia sunt susținuți de statul evreu pentru cultivarea învățăturii tradiționale a Torei. Membrii lor sunt scutiți de orice obligație fiscală sau militară.

Nu acest lucru se întâmplă în kibbutzurile cooperatiste. Acestea oferă un impozit pe comunitate. Alături de agricultură, fabrici de prelucrare a fructelor, legumelor sau laptelui, kibbutzurile au și fabrici de echipamente militare (tunuri cu apă, bocanci etc), de mase plastice, cosmetice (cosmeticele israeliene de la Marea Moartă, produse de lux pe plan mondial), produse farmaceutice. Tinerii lor participă la stagiul militar.

Kibbutz-ul planifică școlarizarea tinerilor pe meserii și profesii cu studii superioare. Unii membri ai kibbutzului pot lucra peste granițe, dar regula spune că ei păstrează din salariu doar banii de utilități, chirie, diurnă, restul fiind al kibbutzului. Toți membrii unui kibbutz care lucrează într-o fabrică, de la director, la cel mai tânăr muncitor au același salariu și locuiesc în același condiții.

Cum se promovează pe internet

Kibbutz-ul se promovează pe Internet și este capabil să găzduiască voluntari din toată lumea (evrei sau nu) în limita a circa 40% din poplația kibbutzului. Voluntarii învață munca în comun, valorile comune, lucrează contra unei sume modice ca bani de buzunar.

Plecarea din kibbutz a unui om născut acolo este permisă, dar el pleacă doar cu hainele de pe el și cu banii de drum dați de comunitate fiindcă în kibbutz nimeni nu este proprietar nici măcar pe hainele pe care le poartă.

Educația copiilor se face în comun, de regulă, masa se ia la cantina kibbtuzului la ore fixe. Structura de conducere este colectivă, cei aleși îndeplinesc mandatul prin vot, niciun lider neputând lua o decizie prin natura funcției sale.

Evident, literatura economică de specialitate arată că în ultimele trei decenii, chiar și cele mai egalitariste kibbutzuri sunt tentate să introducă anumite ierarhizări.

Kibbutzurile care nu se mai pot autogospodării sunt preluate de stat dar membrii lor își păstrează stilul de viață egalitarist.