Stelian Tănase, fostul director general al TVR a început publicarea unui jurnal în care a consemnat evenimentele petrecute în mandatul său din fruntea instituției. O lectură extrem de interesantă din care se poate întrezări încrengătura de interese din jurul acestei televiziuni. De la ziariști, Liviu Mihaiu și Mihai Rădulescu, la politicieni, Victor Ponta, Crin Antonescu, Nini Săpunaru, Ion Iliescu, trecând prin Masonerie, Costel Iancu și Radu Bălănescu, vedem cum o multitudine de personaje apar în întâmplările descrise de Stelian Tănase. Vă prezentăm câteva fragmente mai interesante, materialul integral putând fi accesat pe blogul acestuia.

9 ian.

Aseară mă trezesc cu un tel de la amicul Liviu M.(ihaiu) care mă face albie de porci. În loc de La mulți ani, de Un an bun ! Pare o secvență dintr-un film prost. Obiecția lui e ca am acceptat să fiu director la TVR! Zice că nu trebuia să accept, trebuia să-l las pe (Valentin) Nicolau. (Valentin) Nicolau e alături, lîngă receptor și-i șoptește ce să zică. Chestia e ridicolă, în plus nu am cerut nimănui acest post. Mi s-a oferit pe nepusă masă. Poate trebuia să refuz, eu știu!?… Pentru liniștea mea, da, ar fi trebuit. Sunt prea mulți nebuni în povestea asta. Prea multă patimă. Un dans sălbatec în jurul cadavrului TVR. Acum (Valentin) Nicolau vrea neapărat un loc în CA, după ce a eșuat să se facă propus de PSD director TVR. Oricum TVR era al PNL, PSD are radioul prin (Ovidiu) Miculescu. (Valentin) Nicolau a fost director la TVR sub (Adrian) Năstase și vrea din nou. 

Liviu, dragul de el, îmi explică pe îndelete ce o să-mi facă împreuna cu marele (Valentin) Nicolau prin presă unde ei știu toată lumea. La ce cazne or să mă supună, el&gașca. Cum or să mă acopere de rahat, textual. Să te văd cum ieși din asta. Vei avea o viață de infern. Mai zice c-o să mă țină într-un scandal. Să nu uit că am o reputație de apărat!!!..Săracu de mine. Îmi spune că (Valentin) Nicolau are mare influență că nici nu știu cu cine mă pun, și o aibă grijă să mă facă praf. Imi relateză că (Valentin) N(icolau), are din ce trăi, nu e fomist, are bani destui, are o editură, afaceri. Ma intreb la ce îi mai trebuie un job ca TVR. Ascult răbdător un discurs de tip mafiot, plin de furie. Nici nu il credeam capabil pe L.(iviu Mihaiu) de asemenea…maniere. Îl credeam un personaj benign, un caraghios, un tip pașnic. Și uite-l că scoate cuțitul ca-n portul C-ța. Ăsta nu e cumva ultraj!? Ar trebui chiar să mă simt amenințat și să mă plîng la Poliție!? M-aș face de baftă și ar zice că a fost o glumă. Da, firește. Uite-l pe amicul de ce e în stare cînd e vorba de o ciozvîrtă. Și-a dat caracterul la întors. Așa se termină o prietenie, în penibil.

11 ian.2014

La Teatrul TV a fost programată piesa lui (Valentin) Nicolau cu titlul licențios “Zi că-ți place”. S-a difuzat alaltăieri. A fost anunțată de o campanie deșanțată de promo cum la tvr nu a mai fost alta. În fiecare ora pe canalul 1, 2, 3, TVRI a fost un promo cu piesa asta, ” Zi că-ți place!” Parcă ar fi Shakepeare sau Cehov. A fost prea mult. Curios, m-am uitat să văd capodopera. Mie (Valentin) N(icolau) pe care-l cunosc binișor de 20 de ani, (ne-a făcut cunoștință Mircea Nedelciu) mi s-a părut dintotdeauna un veleitar. E lipsit de talent, oricît și-ar da  aere de scriitor. Are și altele, de editor și de afacerist de succes, vorbește cu plăcere de milioanele pe care le-a făcut. Ce nu nu-mi place mai ales la el e că se laudă cu cu succesele lui la dame. Asta nu se face. O cere obrazul, discreția, 7 ani de acasă. Eram curios ce piesă a scris așa că m-am uitat. Am rezistat pină la jumăte și am adormit. E prea lungă, fără nerv, fără nimic interesant. O prostie. cam ca o brigadă de agitație de pe vremuri, cu ceva sos politic.

Mă bucur că nu m-am lăsat ispitit de sfatul lui S. care mi-a spus s-o scot sau măcar să opresc campania de promo. Era o capcană, cum am mirosit, un măr otrăvit. Nici nu am apucat să decid ceva ca o jurnalistă m-a sunat și m-a luat la fix. Duduia știa ca am interzis piesa și voia să știe de ce. Spre mirarea ei i-am spus că piesa se va da exact așa cum a fost programată, luni seara. Îi zic că nu s-a pus problema să fie scoasă. Inchid cu multe politețuri. Să facem adică din mediocrul (Valentin) Nicolau un proscris, un scriitor cenzurat. Ar fi fost prea mult. (Valentin) Nicolau vrea un scandal și-l caută cu lumînarea. Vrea să se victimizeze, să iasă în față, să-și arate cicatricile și sacrificiul. Dar nu sunt chiar atît de naiv. Nu am permis să fie scoasă piesa. Unii ar dorit-o, are și dușmani în tvr. Ar fi scos castana din foc cu mîna mea. După atîta tamtam piesa trebuia să fie un succes. Desi s-a pompat atît în „Zi că-ți place” audiența a fost la piciorul broaștei. În ciuda reclamei nu a stîrnit niciun interes, niciun fior la public. Păcat, pentru că montarea a costat TVR f. scump,  avut un super buget. Ca fost director are încă fideli și complici in TVR – și a avut toate mijloacele puse la dispoziție. Buget, studio, decor, actori, promo. De altfel el însuși și-a aprobat montarea și difuzarea piesei fiind membru în fostul Consiliu de adm. care a funcționat pînă recent, în decembrie. Ce folos? Textul nu a trecut sticla pentru că pur si simplu este slab.

12 ian.

Nu e zi să nu apară ceva pe surse din zona TVR. Citeva site-uri sunt specializate să culeagă bîrfele, zvonurile, denunțurile revărsate de aici. E cum vine mașina de gunoi la mine pe stradă și golește pubelele. Practica asta e un sport de mase la televiziunea publică. E ieftin, murdar și cu folos pentru utilizatori. E o afacere. Scrii o prostie, o fabulație cu epitete dure, il pomenești pe (Stelian) Tănase în titlu ca sa captezi atenția publicului. Și gata, ai scris un articol. Ți-ai ciștigat leafa pe ziua aia. Ce contează că nu are nicio legătură cu adevărul, cu realitatea. Presa în stil Caracudi. Înăuntrul TVR sunt destui care se ocupă cu scurgerea de așa-zise informații, de basme și fabule pe sub masă. Întrețin relații peste linia frontului cu diverși amici personali din online și din presa tipărită. Unii și plătesc acest serviciu de o chiflă, un crewurst, de o bere. Unii cer la schimb susținere. Adesea interesul delatorului este să-și lovească un adversar real sau închipuit, un coleg. Pe mine, de ex. Eu sunt capul cel mai vînat. Oferă gratis propriile lui dejecții. Sunt prevenit de un colaborator de meteahna asta veche în TVR. Delațiunea e la ordinea zilei, ceva banal. Un obicei al casei. Mă gîndeam că fiind sărbătorile de iarnă totuși delatorii își vor acorda un răgaz. Ce simplu ar fi, cîteva zile în care nu toarnă, nu calomniază pe nimeni ca să înceapa anul 2014 in pace sufletească, curați. Acești d-ni și dne de pomenite cred cu sinceritate că răul altora, nimicirea lor, înseamnă binele lor. Suntem în orwellianul tvr unde delațiunea este la mare preț. E un mod de viață.

13 ian.

Ce scrie (Valentin) Nicolau pe facebook. „Chiar sunt în stare de orice numai să nu le mai încurc jocurile. Un sistem mafiot. Mai au ca opțiune să mă împuște!”. OK, dar teveriștii vorbestec de marile afaceri învirtite de el pe cind era director și că vrea să fie in CA tocmai ca să poată supraveghea/influența ce se intimplă cu dosarele respective. E teoria lui Zgabercea care nu îl suferă.

Sunteți intr-o junglă, mă previne un colaborator. Nu știu dacă vrea să mă ajute, prea mă vede neajutorat, sau vrea să se pună bine cu șeful.

Restul simfoniilor lui Beethoven dirijate de Karajan în toate zilele astea, dimineața după ce urc în mansarda. Mi-aduc aminte, Conu Alecu Paleologu îmi spunea că-și începea ziua în copilarie cu Mozart, pus la patefon de tatăl lui, Mișu Paleologu. E esențial cu ce-ti incepi ziua ca fundal sonor pentru starea de spirit.

14 ian. 2014

Cătălin Tolontan pe blog. “ Niciodată însă, televiziunea publică n-a fost condusă de o mînă de aventurieri cinici de rang secund, de briganzi post-atomici calificați în dezastre golănești, așa cum se întîmplă de doi ani încoace. Primul care ar trebui să se ferească de ei este Stelian Tănase, pentru că-i vor face praf reputația și poate mai puțin decît atît! Să ții privirea în sus în fața regimului Nicolae Ceaușescu și să te compromită sau să te bage în bucluc legal cuplul Zgabercea – Demeter, asta e insuportabil și pentru noi, cititorii cărților lui Stelian Tănase.”

15 ian

(Valentin) Nicolau continuă neobosit campania de presă. Iată ce zice intr-un interviu din Cațavencii amicului meu (Mircea) Dinescu. “ Săftoiu avea mai puțină răutate nativă decît succesorul său. Amîndoi la fel de ageamii, influențabili și gargaragii…Tănase va fi o pradă ușoară, cum a fost și Săftoiu, pentru Zgabercea și gașca sa.” Da, mă mir. Asta e o chestiune interna a PSD. (Valentin) Nicolau e susținut de (Ion) Iliescu. Zgabercea de (Liviu) Dragnea, Nicușor Constantinescu&Mazăre.

17 ian 2014

Dupa scandalul cu (Valentin) Nicolau alt scandal. Cu masoneria de data asta. Șeful ritului scoțian din România Costel Iancu face mari presiuni să aprob o emisiune, un fel de „Dialog la distanta” de pe vremuri. Așa pe nepusă masă, pentru că abia am poposit în TVR.. Dau nasul cu diverse povești. Sunt luat de fraier. Proiectul ar costa TVR bani mulți, logistică, personal, tot ce vrei. În spatele masoneriei de fapt se ascunde o afacere privată a acestui personaj Costel Iancu care mă mitraliază cu telefoane, SMS-uri și face presiuni la diverși directori din TVR, unii dintre ei membri ai CD pe care îi cunoaște. Zgabercea – după spusele lui –  e mason de rit scoțian. La număr bănuiesc că sunt cam tot atîția cit și securiștii, statistic vorbind. Unii au fost cumpărați cu parale. Circulă insistent două nume în această combinație. Alții au fost convinși doar cu promisiuni de foloase viitoare. Le spun tuturor că emisiunea s-ar face numai cu aprobarea lui Ponta că tot mi s-a lăudat Costel Iancu că are intrare la el. Dar unde nu are, dacă ar fi să mă iau după el. Zic asta ca să le închid gura celor interesați de acest așa zis "Dialog la distanță" prin județe. Am luat deja decizia. Ce să caute masoneria la TVR!? Ar fi supermontare tip hollywood sau mai bine zis Cîntarea Romaniei. Suntem televiziunea publică. Omul de fapt e un afacerist, unul negricios și burtos, cu ceva de mafiot, un mafiot cum a văzut el în filme. Imită gesturile de pe ecran din Nașul cu Brando. Vrea să se învirtă. Aud că nu îi merg afacerile și a pus la cale să subțieze bugetul TVR.

Mă întîlnesc cu Costel Iancu datorită unei ambuscade organizată de liberalul Nini Săpunaru care mă duce la el in birou la Casa Poporului, cînd ies de la audierea privind TVR la Comisia senatorială. Mă așteaptă pe coridor. Mă agață și mă poftește la o cafea în biroul lui unde acest Costel Iancu  care mă așteaptă răsturnat într-un fotoliu. Vezi bodylanguage. Se dă relaxat. Imi vorbește de sus, deși e cam jos în acel fotoliu. Amintește în treacăt diverse nume grele din zona puterii pe care le-ar frecventa. Numai șefi de partid, ministri, parlamentari. Se laudă că el l-a dat afară pe Săftoiu. Ar trebui să mă timorez, nu… !? E  un exercițiu de intimidare combinat cu unul de persuasiune. Nu țin cont de obraznicie, ascult cit pot de răbdător poliloghia, nu mă angajez la nimic deși omul e fff insistent. Îi explic ce cred. Că nu aveam resurse să facem emisiunea lui, că nu e deloc bine ca masoneria să ocupe TVR. Refuz. Plec. Imi iau masuri. Imi aranjez o intilnire cu dr. Bălănescu marele maestru al Marii loji naționale din România – prin Racoviceanu – ca să mă informez dacă Iancu reprezinta punctul de vedere al masoneriei sau e doar un afacerist care profită.

21 ian.

Dimineașa cu Patru anotimpuri Vivaldi, pentru moral. Înregistrare oarecare, dar pe care mi-am adus-o acum cîțiva ani de la Veneția. Am cumpărat CD-ul cînd m-am adăpostit într-un magazin de muzică. Veneția era inundată și lumea mergea pe podețe din lemn sau prin apa care ajungea pînă aproape de genunchi.

Am o lună de cînd sunt la TVR. Și încă nu m-am speriat de ce am găsit. Un singur lucru mă ingrijorează. Ponta și Antonescu par să fi uitat de televiziune. Nu mai îmi răspund la telefon. Sprijinul promis a cam dispărut.

Pentru Ponta vorbele nu au preț. D-asta reușește să mintă în toate imprejurările cu maximă ușurință. Cum îmi zice cineva, e un gargaragiu. Da, dar e prim-ministru, influențează mersul lucrurilor și viețile oamenilor. Pentru el vorbele nu au nicio legătură cu realitatea. Sunt doar niște instrumente, cum sunt ciocanul, cleștele și sunt menite să îi facă loc. Cu Antonescu e altceva. El tinde  spontan, prin nervul lui natural, să ajungă in situația de a ține un discurs. Adică un monolog. Dacă se poate cu public mult. Are și de ce – e un bun orator. Chestia e că nu ascultă ce îi spui, nu-l interesează. Nu are dialog. E el cu el, self-centred și atît. Are viziuni pe care vrea sa le expună, dar sta prost cu praftica, nu duce nimic la capăt. Are idei multe si nu are timp sa ducă un proiect la capăt pentru ca ii apare alt plan în minte. Se mișcă prea repede în raport cu realitatea. Se plictisește repede de propriile lui idei și proiecte și vrea să treacă la altceva.

Întilnire cu dr Bălănescu la piața De Gaulle. Luăm prînzul. Bănuielile mele cu privire la Costel Iancu se adeveresc.

24 ian.

La CD am respins povestea cu masonii. Nu a fost ușor pentru că precedentul CA votase bugetul emisiunii. Doi din CD ( mereu există aici un delator dornic să-ți șoptească la ureche ) erau deja plătiți ca să aprobe ce voia Costel Iancu. Oricum eram contra. Am respins proiectul pe răspunderea mea. Cum era ceva cu deplasari prin provincie, cu carele fițîite de colo/colo, cu personal plătit dublu în weekend, cu cheltuieli mari, mulți se vedeau cu ciubucuri, șpăgi, parandadaturi în bani și în natură. Cum zicea cineva ieri, nimeni nu se întoarce cu portbagajul gol acasă. Bref, am depășit momentul. E prima mea încercare care pe care. Lumea se uită la mine cu aminte să mă testeze – rezist la presiuni !? De data asta am rezistat în ciuda tuturor amenințărilor, telefoanelor, insistențelor. Zgabercea ca mason de rit scotian e subordonat ierarhic lui Costel Iancu dar cind l-am rugat să se intilneasca cu el să ii comunice hotărirea, a venit in birou și mi-a cerut să nu il trimit pe el. Părea infricoșat. OK i-am comunicat-o eu, dar deja știa, fusese informat de oamenii lui din TVR. Mă gîndesc la cei cărora le-am stricat afacerea. Mă vor iubi la nemurire de azi încolo. Le-am suflat în ciorbă.

Fără dată.

E simplu. Ideea este aceia pe care un jurnalist (Mihai) Rădulescu despre care nu am auzit, mi-o aruncă de la obraz. Vrea să fie in CA. Cei doi au intrat brusc peste mine în birou. Unul e mai agresiv, (Mihai) R(ădulescu), furios. Au năvălit ambii fără să fie poftiți, trecînd peste secretare. R(Mihai) R(ădulescu) e însoțit de Mihalache pe care-l cunosc dintr-o vară demult la mare. Farfuridi și Brânzovenescu din alt regn. (Mihai) R(ădulescu) îmi laudă statura de intelectual respectat și cărțile. Pretinde că le-a citit. Il bănuiesc că minte. Ne pare genul care citește. După un minut termină captatio benevolentiae și întoarce foaia, acum că tot am făcut cunoștință. Trece razant la amenințări. Îmi atrage atenția că iese în presă să mă atace. Îmi spune din virful buzelor că numai eu am de pierdut pentru ca sunt o personalitate cunoscută. Reputația mea pină acum nepătată va fi făcută zdrențe. Bun șantaj, iau aminte. Asta firește dacă nu fac ce zic el și amicul lui. Îmi dă un sfat. E binevoitor. Să fiu atent pentru că am un nume de apărat. Un scandal ar fi numai în defavoarea mea nu și a lui, biet jurnalist. Dvs ( bine că nu a trecut la tu, cum am obs. la alții ) veți plăți pagubele, zice. Are un body language agresiv, fizic. Ar urma o încăierare. Să fiu aruncat pe geam eventual. Vrea să-mi impună, să ii iau frica. Mai zice la final ca imi va face proces. Mă și mir, pentru ce!? Așa pentru zgomot, mă gindesc. Așadar e o chestie politică. Imagine, chestii. Iese după tirada asta din birou, ca după o mare ispravă. E convins că de teamă de a nu fi bălăcarit și boțit de presă, de a nu fi tîrît prin tribunale, mă voi supune comandamentelor lui și ale amicului. Unde am mai văzut eu secvența asta ? Într-un film cu gangsteri sau cu golani de cartier care-și împart granițele periferiei. Eu eram datornicul pe care niște mardeiași țin să il anunțe că e bine să își plătească datoria. Descopăr o lume. Am fost prevenit ce o să găsesc la tvr. Dar una e să auzi și alta contactul fizic cu ea. Simt ca și cum o sopîrlă mi-ar trece pe spate. Ce vor cei doi ? Să anulez rezultatul alegerilor pentru reprezentanții salariatilor in CA pe care le-au pierdut (au fost descalficați pentru  că nu au adus cazierul la timp cf. regulament) și pur și simplu să îi declar aleși pe cei doi. Dacă nu se poate, atunci să refac alegerile. Chestia e că nu am atribuții, legea e clară. Aș face un abuz grav dacă aș accepta să revoc. Abuz ne-abuz, ei vor neapărat să fie in CA indiferent ce spune legea.30. ian

Cearta tare cu privire la misiunea publică a TVR pe care eu o susțin. Nu și ceilalti, sunt nemulțumiți pesemne că le-am deranjat tabieturile. Nici maniera mea fermă de a cere să ne conectăm în direct la prăpădul din România. Cred că fraierul din fața ecranului, capul de locuitor, vrea să știe exact ce se intimplă în țară ca să-și ia măsuri, poate are rude în zona calamitată, etc. Dar e mai comod să difuzăm conserve, filme vechi, reluări. In felul ăsta nici nu supărăm pe nimeni. Cer o listă cu reporterii care au apărut pe sticlă curajoși, în aceste zile, in viscol. Ii iau rînd pe rînd la telefon pe fiecare și îi felicit. Sunt chiar impresionat de abnegația lor. Cu hîrburile de mașini și alea rupte, cu camere vechi, pe un frig bocnă s-au dus în viscol și au transmis ore în șir. Șefii lor au rămas la căldură prin birouri și așteapta nerăbdători să fie felicitați, eventual și niște prime în bani.

31 ian. 2014

Totdeauna aici discuțiile se invirt in jurul banilor. Și cînd nu se pomenește cuvîntul, tot despre bani este vorba. Nu e zi să nu fiu asaltat de cîțiva îndrăzneți care cer măriri de salariu. De la dive care cîștigă salarii nerușinate, la zeițe inchipuite ale audienței – ambele figurine susținute copios de diverși granguri. Care are un ministru, care un puternic lider de partid. Aici nici nu reziști altfel, că te înghite concurența. Ieri m-a sunat un șmecher de la liberali, anume, M. apropiat de Crin, să-mi recomande fata unui primar. M-a enervat tonul lui, parcă vorbea cu o slugă. Cînd deschid ușa, pupăza era-n anticameră, mă aștepta. Era prevenită de telefonul amicului. Firește, nici nu am vrut să discut despre salariul ei. I-am zis să lase un memo la secretară. Ce dezamăgire pe chipul ei. Credea că s-a aranjat de niște milioane/lunar. Alții care pun proptele, mai educați, mai inteligenți, sunt politicoși, atenți să-mi cîștige bunăvoința și să pară oameni de lume. Întîi te intreabă ce mai faci? Mă iau cu dle președinte, maestre, excelență, dom profesor. Ceilalți mă tutuiesc dezarmant deși nu ne cunoaștem. Ăsta, liberalul  M. făcea pe șeful cu mine, voia să îi șmotruiesc. Vin apoi să ceară măriri de salariu funcționari, cameramani, mașinisti/electricieni. Ca o poezie, se plîng de nedreptățile făcute de foștii și de actuali șefi ierarhici corupți și tiranici. Cu banii e altă poveste. Răspund cu o întrebare – Știți ce datorii are TVR!? Știu, zice X, una dintre dive, după ce-mi joacă scena exasperării. Știu, dar am greutăți. Trebuie să fiu îngrijită, să-mi cumpăr garderobe. Sunt imaginea postului, nu pot să ies în lume, la evenimente, oricum. Mă întreb dacă bravul ei cocoșel nu își deschide suficient portofelul. Mă uit pe geam. Tipa și-a parcat bolidul 4×4 de 100.000 euro chiar sub fereastră. Nașpa. Alții mai simpluți care cer măriri dau răspunsuri tipice. Stereotipe, parcă au învățat o lecție și o spun pe dinafară – am rate la bancă, chirie mare, copii la școală. Nu le spun ce leafă am eu. Prof. dr. la Universitatea București, cu 15 cărți publicate, tradus, umblat prin lume pe la mari universități Columbia, UCLA, Berkeley, etc. cu conferințe, bursier Fulbright  etc. cîștig mai puțin decît un pompier din tvr sau decît un redactor oarecare. D-aia nici nu pleacă la o televiziune privată. Salariu, salariu, învîrtelile, învîrteli. Faci parte din SISTEM. Avantaje cite poftești. Vorba lui Mircea – Cîinele nu pleacă niciodată din măcelarie.