Sînt un iubitor de animale.

Am acasă în îngrijire doi motani și o pisică.

În afară de obligatoriul ieșit la cumpărături, am fost în oraș doar pentru a duce pisica la operație.

Dacă aș avea un cîine, firește că m-aș bucura de dreptul omului, cîștigat prin Revoluția franceză și consfințit de Revoluția română, de a ieși din casă pe perioada Stării de urgență ca să plimb cîinele.

Cu toate acestea nu pot să nu mă întreb:

Dar copiii, ce facem cu copiii?

Aceștia n-au dreptul de a fi scoși de părinți la plimbare?

Știu ce înseamnă pentru un animal de companie statul obligatoriu în casă.

Cei doi motani ai mei sar pe pervazul ferestrei și se uită afară cu o nostalgie echivalentă celei cu care se uita tot pe fereastră, la Hyperion, Cătălina din Luceafărul lui Eminescu.

Știu însă și ce înseamnă pentru un copil arestarea la domiciliu.

Nu s-ar putea face copiilor o concesie asemănătoare celei făcute cîinilor?

 Să poată fi scoși la plimbare de părinți?

  1. Avangarde a realizat sondajul de opinie Percepții publice referitoare la virusul Covid 19. O inițiativă salutară și – adaug – de urmat și de alte institute de radiografiere a stării de spirit a populației. Astfel de investigații sînt utile deopotrivă politicienilor, dar și celor care urmăresc reacția omului la marea încercare. Dintre rezultatele cercetării mi-au atras atenția cîteva constatări.

La întrebarea Dumneavoastră personal credeți că acest virus a apărut prin transferul de la animal la om (varianta oficială) sau credeți c-a fost creat în laborator? 52% au răspuns Creat în laborator, 14%, Transfer de la animal la om și 34% Nu pot aprecia.

Ipoteza creării în laborator, ținînd de teoria conspirației, a fost evitată pe televiziuni. E sigur că Internetul a impus-o.

La întrebarea Dumneavoastră personal credeți că Uniunea Europeană putea lua măsuri mai eficiente prin care să prevină extinderea virusului în Europa? 74% au răspuns Da

Imaginea UE e la pămînt în România. Și nu numai în România. Dacă birocrații de la Bruxelles nu se trezesc din siesta privilegiilor de lux, după Criză s-ar putea să ne confruntăm cu o cascadă de Exituri.

La întrebarea În opinia dumneavoastră care este țara de la care așteptați ajutor în vederea eradicării pandemiei din România? 22% au răspuns China, 14% UE și doar 10% SUA. Alarmă pentru promotorii rămînerii în alianțele de pînă acum! Să insiste pe lîngă UE și SUA ca să dea ajutor proporului român. Altfel va fi greu după Criză să cultivi mai departe imaginea bună a partenerilor strategici.

La întrebarea Credeți că în următoarea perioada de timp România va intra într-o criză economica? un procentaj de 92% au răspuns Da, și doar 3% au zis Nu. Asta înseamnă că regimul Iohannis, chiar dacă va ieși satisfăcător din Criza de Sănătate, va fi confruntat cu un examen mult mai dificil. Criza economică.

 Sondajul a pus și întrebarea deschisă Cîtă încredere aveți în modul în care următorii au gestionat și vor gestiona criza virusului Covid 19?

Clasamentul dat de răspunsurile Foarte multă și Multă e următorul:

Raed Arafat: 25% și 54%.

Profesorul Streinu Cercel: 16% și 44%.

Ministrul Sănătății Nelu Tătaru: 6% și 28%.

Președintele României Klaus Iohannis: 5% și 42%.

Primul ministru Ludovic Orban: 4% și 33%.

Ministrul de Interne Marcel Vela: 4% și 30%.

Situarea lui Raed Arafat pe primul loc în timp ce președintele e doar pe locul 4 oglindește o realitate. Raed Arafat a reușit să convingă nu atît prin competență, cît mai ales prin talentul de comunicator în vremuri de criză, talent care cuprinde în mod deosebit crearea impresiei de siguranță. Nici un politician, nici măcar premierul n-a reușit să dea această impresie de ținere sub control a situației, de Aveți încredere în mine!

 

  1. În deschiderea ședinței de Guvern de luni, 30 martie 2020, Ludovic Orban a frecat podelele cu șuvița de păr a lui Florin Cîțu. Să vadă acesta ce înseamnă să crezi la un moment dat că-i poți lua locul Șefului. 

 

  1. Citesc în Zile blestemate, jurnalul lui Ivan Bunin din vremea restriștii bolșevice, această însemnare de la Odessa, 1919, la vreme de foamete: 

„Acum (ora unsprezece, noaptea), am deschis fereastra, am privit spre stradă, luna era jos, dincolo de case, nicăieri nici un suflet și e atît de liniște, încît se aude cum undeva pe caldarîm un cîine roade un os, – și de unde ar fi putut el lua acest os? Iată unde am ajuns, – te miri chiar și de un os!”

Dacă deschid și eu fereastra, și văd un cîine rozînd un os îl invidiez. Nu pentru că a găsit un os, ci pentru că nu vine nimeni să-l întrebe cum de încalcă Ordonanța militară care interzice ieșirea din case pe timp de noapte.