Manualul jihadist care justifica atrocitățile Statului Islamic a fost dezvăluit într-o analiză a textului scris de ideologul ISIS.
Manualul, scris de Abu Adullah Al-Muhajir, încearcă să legitimeze barbariile grupării jihadiste, cum ar fi mutilarea cadavrelor, comerțul cu organe umane, decapitarea, uciderea copiilor și a necombatanților, luarea de sclavi și de ostatici, ca și atentatele teroriste din întreaga lume.
După doi ani de cercetări și transcrieri ale textului, experții grupului anti-extremist Quilliam au încheiat evaluarea meticuloasă a cărții de căpătâi a teroriștilor împreună cu o respingere cu argumente teologice solide a interpretării sale deformate a învățămintelor islamice.
„În aproape toate cercurile științifice occidentale și arabe există o uluitoare lipsă de studiu și de preocupare față de acest text odios și periculos”, arată raportul citat de The Guardian. „Sperăm să expunem și să desființăm acest text dezgustător, dar profund insidios și dăunător.”
Manualul jihadist se numește Fiqh al-Dima (Jurisprudența Sângelui).
Cercetătorii de la Quilliam au reușit să pună mâna pe o copie a manualului online din 2015, după ce au descoperit că Fiqh al-Dima era utilizat la instruirea noilor recruți ai Califatului din Siria și Irak.
În acea perioadă, autoproclamatul Stat Islamic cuprindea vaste întinderi din Siria și Irak și o populație de opt milioane de locuitori. De atunci, ISIS a pierdut 98% din teritorii și se reduce acum la o fâșie de deșert de-a lungul frontierei siriano-irakiene.
Manualul conține o grupare de sfaturi privind „retragerea militară”, cu un capitol consacrat chestiunii „a se preda sau a se bate până la moarte”, care afirmă că juhadiștii ar trebui să aleagă moartea.
Șeic Salah Al-Ansari, cercetător principal la Quilliam, care a tradus manualul din arabă și a scris textul care îl combate, susține că nu există nici o exigență religioasă pentru „a se bate până la moarte” și că tradiția islamică de război încurajează tratamentul uman al prizonierilor.
„Lucrarea noastră demistifică și respinge complet argumentele proto-islamice ale lui ISIS, demonstrând ignoranța lor și disprețul pentru studiile islamice tradiționale, ca și pentru valorile umane și islamice fundamentale ale milostivirii și compasiunii”, mai spune Șeicul.
Printre titlurile celor 20 de capitole ale textului se află unele precum „Decapitarea și mutilarea”, „Răpirile care îi îngrozesc pe necredincioși” sau „Cum să-i omori pe spioni”.
Un alt capitol, intitulat „Moarte fără discriminare pentru necredincioșii combatanți” se deschide cu un mesaj incendiar care cheamă la utilizarea forței împotriva necredincioșilor: „Ucideți-i, luptați împotriva lor prin orice mijloace care le-ar putea smulge sufletele, izgoni spiritele din corpuri, curăța pământul de mizeria lor și lichida flagelul lor dintre oameni.”
Un capitol separat documentează încercările pentru a justifica utilizatea armelor de distrugere în masă: „Scopul principal pentru care luptăm - și o facem cu toată forța de care dispunem – este dobândirea de arme, arme de distrugere în masă, căci altfel este imposibil să ne apărăm împotriva acestor pervertiți ai istoriei și să punem capăt agresiunii”, scrie Muhajir, autorul ISIS.
Textul este respins punct cu punct din punct de vedere teoretic de Quilliam, folosindu-se de Coran,de învățămintele islamice și de referințele la actele interzise de etică în războaiul islamic și în moralitea islamică.
Unul din elementele sale centrale este deosebirea dintre „teritoriile Islamului” și „teritoriile necredincioșilor” (kufr) și ideea că musulmanii au dreptul să lupte împotriva necredincioșilor.
„Această întreagă construcție binară este o invenșie posterioară a teologilor musulmani care este acum desuetă, deci și justificarea excomunicării (takfir) și a atacurilor militare împotriva civililor pe această bază este absurdă”, arată raporul Quilliam.
„Un lector sensibil și vulnerabil, care nu are formația necesară prealabilp în jurisprudența islamică ar putea cu ușurință fi sedus de această carte, deoarece este scrisă de o manieră care dă impresia că are greutate religioasă. Deși textul se bazează într-o anumită măsură pe scrierile tradiționale, el nu reflectă complexitățile diverse și pluraliste ale regulilor islamice”, afirmă Ansar.