S-au împlinit de curând (20 martie) 113 ani de la decesul, în suburbia ieșeană Bucium, al lui Vasile Pogor, decan de vârstă al fondatorilor Junimii și botezător al ei, prilej nimerit pentru o meritată evocare

Casa care-i poartă numele, devenită azi sediu al Muzeului Literaturii din Iași, a fost prima locuință care a găzduit cenaclul Junimea în perioada sa „băiețească”.

Delăsător prin vocație, Vasile Pogor era acolo zeflemistul de serviciu, principal responsabil cu ridiculizările, șotiile, vorbele de spirit; „anecdota primează” e o formulă care-i aparține - apreciază criticul literar Paul Cernat.

Portretul schițat de Cernat prinde în culori calde trăsăturile intime ale năbădăiosului intelectual ieșean: „Intimida, altfel, prin vastitatea lecturilor și causticitatea spiritului critic «oral», care l-a impulsionat pe cel scris al lui Maiorescu. Tot Pogor a făcut rost, pe o filieră basarabeană, de prima tipografie unde au apărut Convorbirile literare”.

Legătura cu Eminescu

Vasile Pogor s-a născut pe 20 august 1833 la Iași, tatăl său, comisul, fiind tot un Vasile și tot un poet clasicist satiric cu potențial ratat. „Par delicatesse j`ai perdu mon oeuvre”, ar putea spune fiul, parafrazându-l pe Rimbaud - din care însă n-a tradus; a tradus, în schimb, câte ceva din alți poeți francezi contemporani: primele două poeme baudelairiene în limba română au apărut - ca să vezi! - în același număr din Convorbiri literare unde Eminescu își făcea intrarea tot cu două poezii - perorează, cu miez, scriitorul Paul Cernat.

Poeme pornografice pierdute

Pogor a fost, între germano- și austrofilii fondatori ai grupării, cel mai francofon & francofil, cu studii juridice la Paris etc. N-a excelat nici în magistratură (unde a ajuns, vremelnic, destul de sus), nici în politică (deputat, ministru al Cultelor), preferând administrația; a fost primar al Iașiului în câteva rânduri, în tandem cu colegul (mai norocos) Nicolae Gane. Bun primar altfel, cu multe proiecte începute și continuate de alții. În continuare, Paul Cernat n-a ezitat să spună lucrurilor pe nume: „Poezia lui, puțintică dar inteligentă, e a unui clasicist dedat «en marge des vieux livres» la satire și giumbușlucuri care nu s-au învechit prea mult. Folclorul Junimii și jurnalul lui Maiorescu consemnează existența unor poeme «pornografice» ale acestuia, care (pare-se) nu s-au păstrat. A falsat însă în poezia de meditație metafizică (Nirvana. Calea vieții). S-a exersat, sporadic, și în proză (savuroasa Cele cinci surori de la Tîrgul Neamțului) dar a abandonat și aici repede”.

 

Primul tălmăcitor al lui Faust

Vasile Pogor a fost un deschizător de drumuri în domeniul traducerilor. Depune mărturie Paul Cernat: „Primul tălmăcitor în românește (tot frugal...) din Baudelaire și Poe a fost, mai înainte, și primul traducător român al lui Faust (în tinerețe - 1862 - l-a tradus împreună cu N. Skelitti, în versuri; mai târziu, nemulțumit, l-a reluat singur, în proză, dar pe bucăți). A tradus, prin interpuși, și din poezia chineză”.