Julianne Moore: "Nimeni nu se aşteaptă ca o femeie să candideze la preşedinţie" | VIDEO

Celebra actriţă a vorbit pentru EVZ despre cum a portretizat-o pe Sarah Palin în filmul "Game Change"

Julianne Moore este o democrată convinsă, iar când regizorul Jay Roach i-a oferit rolul lui Sarah Palin, Guvernatoarea Republicană a Statului Alaska care a devenit celebră după ce a candidat la postul de Vicepreşedinte al Statelor Unite ale Americii, actriţa a simţit că portretizarea unei persoane care face parte dintr-o altă sferă politică decât a ei va fi cea mai mare provocare din cariera sa. Dar s-a simţit provocată la fel de mult şi de felul în care Palin a reuşit să jongleze cu rolul de soţie, cu cel de mamă a cinci copii şi cu o ambiţie profesională la fel de mare ca renumita clădire Empire State. Actorii sunt nişte vietăţi sensibile care, imediat cum sunt respinşi, îşi pierd încrederea în ei, dar doar până când devin celebri. Şi chiar dacă obţin o viaţă profesională împlinită şi stabilitate financiară, ei continuă să se întrebe în fiecare zi dacă sunt îndeajuns de talentaţi, îndeajuns de frumoşi, îndeajuns de celebri, îndeajuns de experimentaţi pentru a primi roluri noi, pentru că celebritatea poate dispărea de la o zi la alta. Într-un mod miraculos, Sarah Palin a acceptat să candideze alături de John McCain fără să ezite, tocmai atunci când reprezentanţii lui căutau o femeie albă carismatică, care să deţină aptitudinile necesare pentru a-l ajuta pe preşedintele republicanilor să câştige alegerile prezindenţiale. A stat alături de el cu fruntea sus şi plină de optimism, fiind aproape inconştientă de faptul că este necalificată pentru postul său. Nu a fost vina ei, dar poate că pe parcursul campaniei şi-a dat seama într-o anumită măsură că şi-a supraestimat aptitudinile, capacitatea şi experienţa sa din viaţa politică. Filmul "Game Change" se va difuza pe HBO România pe data de 1 septembrie, de la ora 20.30. Îţi mai aminteşti ce părere ai avut despre Sarah Palin când ai văzut-o prima oară la televizor sau când i-ai auzit vocea? Am văzut-o odată cu toată lumea atunci când i s-a anunţat candidatura. A fost uimitor deoarece îmi imaginez că pentru majoritatea oamenilor era o tânără necunoscută, din clasa mijlocie a societăţii, şi deşi era o mamă care muncea şi care părea fie un bun orator, era destul de încrezătoare în ea, emana energie şi carismă şi s-a impus pe scena politică într-o perioadă în care multe femei, cum este Hillary, dispăruseră din peisajul politic. Cred că femeile din SUA au fost foarte dezamăgite. Au fost entuziasmate la început pentru că aşteptau demult o femeie care să candideze la postul de vicepreşedinte, dar nu a fost persoana potrivită şi este a doua oară în istoria noastră când o femeie candidează pentru un asemenea post. Este o situaţie şocantă, dacă o compari cu celelalte ţări. Cred că toată lumea din America s-a întrebat de unde a apărut această femeie. În timpul pregătirilor pentru rol, cum ai încercat să eviţi parodierea vocii sale? Nu am vrut să schimbăm nimic. Am vrut să prezentăm povestea celor 60 de zile, începând cu anunţarea candidaturii ei şi terminând cu discursul final a lui McCain. Desigur că Mark Halperin şi John Hellemann au vorbit în mod excesiv despre asta în cartea lor, iar, ulterior, Danny Strong a făcut şi mai multe investigaţii, apoi ne-am folosit de sursele din cartea ei şi am privit-o din perspectiva cărţii. Am încercat să aflăm povestea din spatele evenimentelor, iar situaţia ei a fost, într-adevăr, nesusţinută. Nu a fost testată suficient şi, aşa cum ştim toţi, a avut la dispoziţie doar 5 zile ca să se pregătească. Nu ştiau nimic despre ea, dar chiar şi aşa a reuşit să câştige încrederea politicienilor la nivel de stat, naţional, poate chiar şi global. Totul s-a petrecut în 60 de zile şi am urmărit să prezentăm realitatea. Crezi că oamenii au dispreţuit-o pentru că şi-au dat seama cine era? Da, aşa este. Unul dintre lucrurile pe care oamenii le-au spus despre Sarah Palin a fost că munceşte foarte mult. A muncit atât cât a putut. John McCain a spus despre ea că a fost cel mai bun partener de campanie al său. Cred că au sfătuit-o ca atunci când nu ştie ceva, să muncească foarte mult şi să înveţe. În unele momente din film veţi observa că nu era pregătită. Dar cele 60 de zile au fost foarte grele pentru ea. Cunoscând-o atât de bine acum, crezi că într-un fel ne-a ajutat să ajungem mai aproape de a alege o femeie preşedinte? Din păcate, nu cred că am ajuns în punctul în care să credem că aşa ceva este normal. Nimeni nu se aşteaptă ca o femeie să candideze la preşedinţie. A fost nemaipomenit să o privim pe Hillary Clinton în ultimii patru ani şi cât de bine a fost primită de oameni pentru munca minunată pe care a desfăşurat-o ca Secretar de Stat. Mi-ar plăcea să avem mai multe femei eligibile pentru posturile de conducere, dar din păcate acestea nu există. Nu sunt îndeajuns de multe şi nu cred că situaţia se va schimba. Nu înţeleg de ce SUA au fost atât de lentă în această privinţă, faţă de celelalte ţări. Chiar ieri m-am gândit la acest subiect, la Golda Meir, Benazir Bhutto, Margaret Thatcher şi Angela Merkel şi cred că poate funcţiona. Deci acest lucru spune că America nu este pregătită pentru o femeie preşedinte. Mi-ar plăcea să avem o femeie la putere. Ar fi minunat şi cred că acum este momentul potrivit. Evident că nu ştiu dacă va candida la preşedinţie. Niciodată nu a fost clară cu intenţiile ei de a candida. Cred că anul trecut, când lucram la filmul "Game Change", tocmai plecase în turneu cu autobuzul şi nimeni nu ştia dacă îşi va anunţa candidatura. Cred că nu este în interesul ei să facă asta şi preferă să păstreze o relaţie ambiguă cu viaţa politică. Ai cunoscut-o? Nu ne-am întâlnit. Când am început să lucrăm la film, Jay Roach a contactat-o, iar ea i-a comunicat că nu doreşte să fie implicată în acest proiect. Deci nu am cunoscut-o. Când ai primit scenariul, ce ai simţit faţă de acest rol? Am fost foarte entuziasmată când am citit scenariul. A fost o oportunitate unică şi nu m-am gândit prea mult la ea. Iniţial nu m-am gândit la implicaţii şi abia după ce am încheiat convorbirea telefonică cu Jay mi-am dat seama ce am făcut. Nu ştiam de unde să încep. Dar a fost un proiect uimitor, foarte provocator şi extrem de interesant pentru toată echipa, în special pentru oamenii de la coafură şi machiaj. Elaine şi cu mine ne-am şimţit minunat pentru că am încercat să redăm un look specific, iar pentru ei a fost o mare provocare. Am avut diferite fotografii cu ea, peste tot, în cabină. Tot procesul dura două ore şi jumătate, începând cu schimbarea culorii tenului, machiajul ochilor, schimbarea formei buzelor, prinderea perucii şi a altor şuviţe de păr. Alan avea poze cu coafura ei, din faţă, din spate şi din lateral. Am încercat să o realizăm la fel de fiecare dată. Ce anume te-a uimit cel mai mult la ea? Cât de mult a putut să muncească, pentru că cei din afară nu ştiu cât de greu este să munceşti pentru o campanie. Când te uiţi la televizor şi urmăreşti un proces electoral sau evoluţia unei campanii nu înţelegi efortul fizic pe care-l depun aceşti oameni atunci când trebuie să călătorească dintr-un oraş în altul, unde sunt nevoiţi să ţină tot felul de discursuri, să vorbească cu oamenii şi să lucreze la imaginea lor. Dar oamenii nu simt acest efort, iar eu am fost uimită să descopăr cât de mult a muncit pentru campania aceea. Dintr-o perspectivă internaţională, crezi că este şocant ca un posibil vicepreşedinte al ţării să ştie atât de puţin despre politica externă? Este vina şcolilor din America de Nord. Vrei să vorbim despre problema educaţiei din această ţară? În SUA, un copil din cinci face parte dintr-o familie săracă, iar asta înseamnă că primeşte o educaţie proastă. Toată lumea ar trebui să beneficieze de acelaşi nivel de educaţie. Dar nu se întâmplă aşa. Nivelul de educaţie din şcolile de stat depinde de normele de taxare din fiecare stat, aşa că da, este posibil ca în SUA să termini un liceu fără să primeşti o educaţie publică decentă. Dacă privim înapoi, la oamenii care au fost aleşi să candideze pentru postul de vicepreşedinte, suntem cunoscuţi pentru alegerea unor perechi aparte care să candideze la puterea statului. Dacă îţi aminteşti, la fel s-a întâmplat şi cu Dan Quayle, în urmă cu câţiva ani. Nu este ceva neobişnuit. Nu spun că este admirabil, dar nu este neobişnuit ca persoanele eligibile să nu aibă cunoştinţe despre politica internaţională. În film este prezentat foarte clar faptul că Palin nu a fost testată suficient, iar unul dintre lucrurile pe care le-au descoperit pe parcursul candidaturii sale a fost că nu era pregătită pentru acel post. Ce mi se pare extraordinar în legătură cu interpretarea ta este că ai reuşit să rămâi neutră faţă de ea. S-a datorat faptului că esti mamă la rândul tău? Unul dintre lucrurile care m-a convins în legătură cu Sarah Palin a fost că are copii mici şi munceşte şi aşa ceva nu vezi prea des în lumea politică. De obicei, politicienii au copii mari sau câte un partener căruia îi place să aibă grijă de copii în timpul campaniei. Sarah Palin a avut copiii alături de ea în timpul campaniei, chiar dacă soţul ei ar fi putut să aibă grijă de ei, dar a vrut să-i îngrijească şi ea. Mi s-a părut interesant pentru că simt acelaşi lucru ca părinte, ca mamă, este ceva cu care mă confrunt tot timpul. Am un serviciu şi doi copii. Ea are cinci. Nu ştiu cum reuşeşte. Cred că părinţii care muncesc ştiu cât de complicat este. Mi se pare foarte interesant când interpretez pe cineva care se confruntă cu aceleaşi probleme, ca orice părinte. Care a fost cea mai mare provocare pentru tine când ai interpretat-o? Este destul de dificil să caracterizezi o persoană care trăieşte. A jucat un rol important în istoria noastră, este o figură culturală importantă şi mereu prezentă în minţile noastre. Apare la ştiri în fiecare zi şi deci fiecare are o impresie despre ea. Toţi au câte o părere despre ea, despre felul în care se mişcă, în care vorbeşte, despre ce vorbeşte, aşa că pentru mine a fost o mare provocare deoarece am încercat să o portretizez cât mai bine. Am încercat să-i imit vocea, manierele şi felul cum se mişcă, trăsăturile fizice de bază şi să-i înţeleg starea emoţională în anumite situaţii. Chiar şi aşa, tot nu poţi deveni o persoană complet diferită. Dacă ai avea ocazia să vorbeşti cu ea, care ar fi primele cinci întrebări pe care i le-ai pune lui Sarah Palin? Nu ştiu. E o întrebare destul de grea. Cred că mi-ar trebui 24 de ore ca să mă gândesc la un răspuns şi după aceea ţi-l pot da. Când am jucat în "Nouă săptămâni" îmi amintesc că eram foarte tânără şi nu aveam copii şi am stat de vorbă cu o femeie care urma să devină mamă şi i-am pus tot felul de întrebări, iar unul dintre răspunsurile pe care mi-l amintesc este că se simţea ca un delfin într-un banc de peşti. Am rămas uimită. Când stau de vorbă cu o persoană despre care nu ştiu nimic o întreb ce simte în unele situaţii, ce ar face, dar, în general, oamenii îţi răspund ceea ce vrei să auzi. Deci nu cred că dacă aş fi întâlnit-o, lucrurile ar fi stat altfel. Nu am avut această ocazie, aşa că am fost nevoită să mă descurc singură, cu parametri pe care i-am avut, ai propiei tale cercetări şi să înveţi să lucrezi pe parcurs cu ceea ce ai. Ai întrebări despre convingerile sale politice? Oamenii mă întreabă des despre Sarah Palin şi ce anume cred despre ea. Dar la sfârşitul zilei nu contează ce cred eu despre ea şi nu este de datoria mea să o interpretez pe Sarah Palin şi cine este Sarah Palin, ci să o interpretez şi să o prezint pe Sarah Palin în cele 60 de zile, aşa că parametrii mei au fost foarte bine definiţi. Viaţa lui Sarah Palin după cele 60 de zile nu mă priveşte ca actor şi nu va influenţa ceea ce voi urma să fac. Ca să realizez o interpretare cât mai corectă şi ca să fiu precisă, a trebuit să mă concentrez doar pe perioada aceea. Prin urmare, părerea mea despre Sarah Palin nu mi-a influenţat interpretarea. Ce părere ai despre evoluţia ei din ultimii patru ani? Din punct de vedere politic şi ce a însemnat Sarah Palin pentru această ţară, cred că s-au discutat foarte multe despre schimbarea jocului, schimbarea noilor alegeri, schimbarea campaniei lui John McCain, despre unde şi când au întâmpinat probleme. După patru ani avem o Sarah Palin care lucrează pentru Fox, unde este comentatoare, este implicată în mass-media şi a devenit celebră. Momentan nu candidează. Nu ştiu dacă o va mai face. Asta o priveşte numai pe ea. Dar cred că cele mai multe schimbări s-au petrecut în Partidul Republican. Putem observa toate schimbările şi cât de fragmentat a devenit, pe de-o parte îi avem pe membri Tea Party, toţi neo-conservatorii, cei care au o poziţie neutră se poziţionează în altă parte, şi partidul Republican, care, ca de obicei, cred că duce lipsă de coeziune. Aceasta este trăsătura lui şi într-un mod interesant această diversitate s-a potrivit cu apariţia lui Sarah Palin. <iframe width="638" height="315" src="http://www.youtube.com/embed/QOa98P_Mv68" frameborder="0" allowfullscreen></iframe>