Judecătorul, apostolul dreptății noastre cea de toate zilele. Editorial de Ingrid Mocanu

Cei patru evangheliști judecători erau 3: Ionuț și Matei! A ieșit și Vanghelie și a mai „mințit”, ca un adevărat „penal”, diverse lucruri despre Ionuț Matei: că mapele galbene erau purtate la judecători de Ionuț Matei. Știți ce am mai auzit eu, pe lângă asta? Că repartizarea „aleatorie” se făcea tot de „apostolul dreptății”, Matei, iar mandatele de arestare se dădeau cu ștampila.

Acum se explică și cum ajungeau tot soiul de arestări și de cereri interesate pe la el, dar am înțeles și motivele pentru care cum ieșea un judecător dintr-un complet normal, cum – hop – nimerea în el Ionuț Matei … aleatoriu, desigur. La acești „aleși” ai celor numai de ei știuți, există o doză de „divinitate” mai sporită prin raportare la restul muritorilor, judecători de mâna a doua care nu au atâta „noroc” (sau „har divin”) la repartizări aleatorii.

Și uite așa, inexplicabila disproporție a numărului de cereri de arestare, care se repartizau „prin harul divin” numai celor aleși a rămas și ea necercetată de către Inspecția Judiciară și de CSM: ea a devenit doar o chestiune de har și de cantitate a harului, pe principiul din Pilda Talantului: „căci tot celui ce are i se va da și-i va prisosi, iar de la cel ce n-are, și ce are i se va lua”. Așadar, cred că aceasta devine singura explicație plauzibilă pentru care anumiți judecători de la Înalta Curte primeau „aleatoriu” mai multe propuneri de arestare ale DNA și de dosare „de culoar” decât alții: ei erau înzestrați cu mai multe daruri divine în materie de facere de dreptate și atunci „divinitatea” îi sprijinea în harul lor, dându-le din ce în ce mai multe și mai multe.

Tot așa se explică în ce mod o mână de judecători, după estimările mele, aproximativ 5-6 indivizi, de la Înalta Curte (adică un procent de 15-20% din totalul judecătorilor instanței supreme) au aruncat în pușcării peste 90% dintre marii „corupți” politici, pe toți cei de pe „culoar”, cei la care nimeni nu găsea fapte penale sau probe: ei aveau „talanți” (adică har divin de înfăptuire a dreptății) și li se dădeau din ce în ce mai multe astfel de persoane spre readucere pe calea cea dreaptă. Să poți găsi prin orice colțișor de hârtie o ilegalitate pe care s-o pervertești în abuz în serviciu, să crezi pe cuvânt martori scoși din pușcărie și care de două sau de nouă ori spun lucruri sub jurământul sfânt, de multe ori total diferit, pentru a scăpa ei înșiși de năpasta adusă asupra lor mai mult sau mai puțin corect, ai nevoie de mult „har”. Și pentru că ai, mai primești! De asta primeau și primesc apostolii nedreptății dosare fără număr (sau cu număr doar pe copertă), doar ei, căci lor li se cuvin. De asta a rămas fără niciun rezultat verificarea Inspecției Judiciare cu privire la repartizările dosarelor, pentru că explicația este una divină: au primit pentru că meritau.

OMS, stare de alertă la cel mai înalt nivel. Epidemia considerată urgenţă de sănătate

Facebook și TikTok, interzise de un mare angajator din România. Angajații sunt foc și pară

De asta eu nu cred o iotă din cele devoalate de „penalii” care vor să facă rău justiției, independenței ei, ba chiar preceptelor creștine care rezolvă clar „misterul” disproporției repartizărilor de la instanța supremă, a primirii de dosare în mod repetitiv de aceiași judecători și care nu a putut fi lămurit, nici măcar de fostul președinte al Secției Penale, care a recunoscut senin că mai făceau și ei „echilibrări”.

Explicații gen „mape galbene” sau metode gen „coperta” ori „blocarea completelor” sunt niște blasfemii menite să destrame spiritul creștin al acestui popor, care crede în minuni, înjurături politice și arhangheli aducători de cătușe pe Pământ.

Că de-asta vă zic vouă: cei patru evangheliști au fost mai mulți, dar cel mai important este Matei, iar spovedania multora va face să iasă la lumină, să sperăm cât mai curând, ritualurile de dobândire de har din partea „divinilor”… pentru mulți dintre aceștia.

Nu suntem noi în stare să ne reconstruim o țară? Dumnezeu a făcut lumea în 6 zile și o zi s-a odihnit … noi suntem în ziua de odihnă … încă… deh, ca românul, ocupat cu vacanțele!

Dar să nu uităm: la început a fost CUVÂNTUL!