Un judecător se supune numai legii. Aceasta este singura garanție a înfăptuirii dreptății. Judecătorul se bazează numai pe lege atunci când înfăptuiește actul de justiție. Numai că "trompetele" DNA nu sunt de acord.

Judecătorii sunt independenți şi se supun numai legii. Scrie în Constituția României, articolul 24. Ei sunt cei care realizează Justiția, adică pot pronunța hotărâri judecătorești cu caracter executoriu. Pentru asta trebuie să aibă libertatea deplină, să nu fie supuși nici unei presiuni, să aibă siguranța că-și desfășoară activitatea fără nici o constrângere. 

Judecătorul ar trebui să fie imparțial în analizarea probelor și să își desfășoare activitatea într-o ședință publică, fără nici o presiune, așa cum am mai spus.

Mai merită amintit un principiu, cel al procesului echitabil care este impus prin art.21 din Constituția României și art.6 pct.1 din CEDO și presupune:

• Instanța să respecte principiile fundamentale ale procesului, precum dreptul la apărare, contradictorialitatea, egalitatea și toate consecințele ce decurg din acestea.
• fiecare dintre părți să dispună de posibilități suficiente, echivalente și adecvate pentru a-și susține poziția asupra problemelor cauzei.

Acestea fiind spuse, cred că este destul de clar că vorbim de o putere aparte, care reglează raporturile în societate, decide asupra vieții oamenilor, poate schimba destine. 

De curând a apărut o structură nouă, înființată prin lege, Secția pentru Investigarea Infracțiunilor din Justiție. Care a creat o mulțime de reacții, fiind înregistrate și solicitări de desființarea ei. Poate că nu meritau un articol, dacă nu am văzut cantitatea de dezinformare care s-a aruncat pe piață, sprijinul pe care unii ziariști și judecători l-au dat acestei teze, într-o fractură logică care m-a lăsat perplex. 

Știam care sunt jocurile murdare din spatele cuvintelor alese. Așa că am căutat să înțeleg mai bine ce-i mână în luptă. Astfel am ajuns să citesc Raportul Inspecție Judiciare asupra modului în care DNA a soluționat cauzele penale vizându-i pe magistrați. Un control care a stârnit la vremea lui valuri de furie din partea fostei șefe Laura Codruța Kovesi, prea puțin dispusă să lase inspectorii să intre în cămara cu “bunătățuri” a DNA.

Astfel ajungem la prima dezinformare. Secția pentru Investigarea Infracțiunilor din Justiție nu este ceva nou. Magistrații erau anchetați și înainte pentru presupuse infracțiuni, dar de către Direcția Națională Anticorupție. Deci SIIJ nu reprezintă o noutate, ci doar o reglare corectă a raporturilor între judecători și procurori. Pentru că este total ilogic și profund neconstituțional ca în instanță procurorul să aibă pârghii oculte de influențarea deciziilor unui judecător. 

Ce vreau să spun? Ceva extrem de simplu. DNA a avut la structura centrală înregistrate aproape o sută de dosare care vizau 190 de judecători. 33 de judecători erau de la Înalta Curte de Casație și Justiție, iar 24 dintre aceștia judecau cauze penale. Vi se pare puțin? Păi, azi dimineață când am numărat la Secția Penală a ICCJ erau 32 de judecători. Probabil că o mare parte din aceste dosare nu vizează oamenii care ocupă aceste poziții în prezent, dar au vizat și vizează niște judecători de la Înalta Curte de Casație și Justiție care ar trebui să realizeze Justiția. Mergând pe o simplă aritmetică, cândva, din 32 de judecători de la ICCJ erau anchetați 24. 

Am stat să mă întreb cum decurgea un proces în care se judeca un caz de corupție instrumentat de DNA, cu un demnitar prins în hățișul cercetării judecătorești, în condițiile în care cel puțin unul din judecători era anchetat tot de DNA. Credeți că mai vorbim despre o judecată imparțială? Sau de un proces echitabil?

Pentru cei care nu știu, într-o sală de judecată se confruntă două puncte de vedere: ale acuzării și ale apărării. Oare cât de șmecherește se uita un procuror DNA la un dosar dacă știa că va fi judecat de cel care era la mâna lor. Cât de sigur era de rezultat, indiferent de calitatea rechizitoriului și soliditatea probelor. Răspunsul este simplu: Da! 

Poate ați uitat ce presupune o anchetă a DNA: ascultarea telefoanelor, filaj, audieri, ani de zile de incertitudine. Ca să nu mai spun că un judecător asupra căruia începe o procedură penală este suspendat automat, fără drepturi, la cheremul DNA. Iar judecătorii trăiesc din salariu, nu au afaceri, ci credite la bancă. Ani de zile pot sta pe tușă în așteptarea unui final. 

Nu vi se pare că DNA avea în mână pe lângă protocoalele secrete cu SRI și un ciocănel pe care îl arăta (din când în când) amenințător actului de justiție? 

Potrivit Raportului Inspecției Judiciare vorbim de mii de magistrați, judecători și procurori anchetați de DNA. Ca să nu credeți că DNA - Structura Centrală se ocupa doar de ICCJ vreau să vă spun că avea dosare despre 43 de judecători de la Curtea de Apel și 41 de Tribunalul București.

Situația este mult mai complicată, eu v-am dat doar o felie din ea, pentru că la DNA erau înregistrate dosare și la alte secții, sau erau disjunse, conexate, zăpăcite în așa fel încât să li se piardă urma. Concluzia Raportului este însă mai mult decât sugestivă: în dosarele instrumentate de DNA la nivel central și local, soluționate sau nu, au fost vizați 1962 de judecători, dintre care 351 judecători în materie penală, care puteau judeca cauze instrumentate de DNA.

Citind aceste lucruri, descrise mult mai amplu în Raportul Inspecției Judiciare, puteți înțelege de ce Consiliul Suprem al Magistraturii a decis scoaterea DNA din jocul de presiune asupra judecătorilor și înființarea Secției de Investigare a Infracțiunilor din Justiție, structură independentă. Repet, în condițiile în care DNA ancheta magistrați.

Ceea ce nu veți înțelege este de ce se opun unii judecători (puțini, ce-i drept) de tip Vasilică Danileț, și o mulțime de procurori activității acestei secții speciale. 

Vă spun eu. În primul rând pentru că unora le place să rămână “subordonați” toată viața. În al doilea rând pentru că le este frică. De lucrurile ilegale pe care le-au făcut și care vor ieși la iveală fără să mai aibă posibiltatea să se acopere între ei. Iar în al treilea rând, pentru că DNA pierde un instrument de presiune asupra judecătorilor extrem de eficient. 

Așa că așteptați-vă ca asaltul minciunilor savante să continue.