Tudor Gheorghe și al său spectacol "Degeaba" au stârnit reacții furtunoase. Atât de vehemente încât mi-au adus aminte de atacurile proletcultiste orchestrate de activiștii comuniști în anii '50.

Concertul cantautorului Tudor Gheorghe de acum câteva săptămâni, "Degeaba" a stârnit numeroase reacții vehemente. Un grup de intelectuali și ziariști, în frunte cu nelipsitul Andrei Caramitru, l-au atacat pe acesta pentru că ar fi făcut propagandă regimului comunist. Nu mai reiau atacurile, cred că v-ați săturat deja de ele, dar o să încerc să prezint lucrurile dintr-o perspectivă diferită.

"O ţară care plânge, care geme şi aşteaptă un decret de la Bruxelles sau Strasbourg", „Cui va mai rămâne această ţară?", "Procurorii sunt nişte veleitari, nişte oameni mici ce nu gândesc", "Lanţul de minciuni cu care ne-aţi vândut", dar "vine vremea să daţi seamă pentru câte rele ne-aţi adus", sunt o parte din versurile incriminate.

Citindu-le poți fi de acord cu ele sau nu. Eu sunt de acord, dar dacă nu aș fi fost nu aș fi atacat intenția autorului.

Pentru că mi-aș fi adus aminte că tot pentru niște versuri au intrat în pușcărie Valeriu Anania, Radu Gyr, Dinu Pillat, Nichifor Crainic, George Tomaziu și mulți alți. Mult prea mulți. Unii nu au mai apucat să vadă dacă au crezut Degeaba sau nu, alții da.

Modul în care atitudinea de tip progresist, adică neo-marxist, îi cucerește pe mulți intelectuali nu mă miră. Neo-marxismul a fost întotdeauna tentant. La fel de apetisant ca și precursorul său, ca să folosesc un termen din chimie. De ce chimie? Pentru că toate aceste "întâmplări" emană un miros sulfuros.

Ce îi îndreptățește pe cei care l-au atacat să-și dea cu părerea despre un act artistic? Poate că vocea și talentul. Sau doar familia...

Dar nu aș vrea să intrăm într-o asemenea abordare. Am dovedi că Poliția Gândirii devine o instituție banală.

Așa că la final așa vrea să citim în liniște ceea ce a declarat Tudor Gheorghe ziarului Adevărul:

„Dacă asculţi tot spectacolul, de la cap la coadă, îţi dai seama despre ce e vorba. Dar ei dacă nu au văzut spectacolul şi doar au luat fragmente... au scos din context. Spectacolul începe cu un omagiu profund, adevărat şi trist pentru cei care şi-au dat viaţa în ’89, pentru cei care au murit ca eu şi noi să stăm liniştiţi, să cântăm şi să putem să ascultăm aceste versuri.

Se cheamă «Degeaba», dar nu pentru că nu s-a făcut nimic în ţara asta, ci pentru că o generaţie întreagă nu mai are încredere. E ţipătul de disperare al unei generaţii care se vede debusolată, care nu mai are încredere în capacitatea creatoare a acestui popor, o generaţie care a fost păcălită, care a tot aşteptat şi a tot aşteptat şi nu se întâmplă nimic.

Despre asta e vorba, nu că nu s-a făcut nimic. S-au făcut lucruri. A, că avem de toate, da şi e normal să fie aşa. Fiecare înţelege ce vrea şi ce poate“, a mai spus Tudor Gheorghe.

Ca să spun așa, asta este viziunea artistului. Care nu are nici o legătură cu falsele frământări ale celor care l-au atacat. "Degeaba"...