Viața mondenă a Bucureștiului din anii ’90 nu era ca astăzi, dar avea vioiciunea ei. La numai câțiva ani după Revoluție, oamenii cu oarecare stare erau clienții noilor sexy-cluburi, apărute în locul fostelor cantine „împinge-tava” sau a defunctelor cârciumi comuniste – „unități de alimentație publică”, de categoria I, II sau III – convertite în cabarete oarecum desuete, cu dizeuze răsuflate și cântăreți care astăzi n-ar mai performa decât la nunți sătești.
Au fost, însă, și unii care au intuit că marii noștri artiști, cu care crescuserăm, au un potențial nevalorificat. Și anume „cântările” live, în cluburi. Două astfel de localuri erau ultracentrale. Unul dintre ele se numea „Club 30” și funcționa la demisolul fostei „Case de Prietenie Româno-Sovietice”, din spatele Intercontinentalului, pe strada Batiștei, fix în locul în care acum se găsește unul din restaurantele lanțului „Burebista”, iar al doilea era, doi pași mai încolo, la ultimul etaj al Teatrului Național București și avea un nume oarecum ciudat: „Lăptăria lui Enache”.
Culmea, găseai și lapte acolo, dar nu era exact preferința principală a clienților, iar vara distracția se muta chiar pe acoperișul TNB, unde se amenajase o terasă numită „La Motoare”, că erau acolo depozitate niște electromotoare scoase din uz.
În ambele cluburi cânta, pe atunci, marele nostru jazzman Johnny Răducanu. Într-unul era prezent marți și în celălalt, joi. Niciodată maestrul Johnny nu-și repeta repertoriul și, de cele mai multe ori, improviza la pian, spre deliciul publlicului bine alcoolizat, dar cunoscător. Alte vremuri, cu alt parfum.
Poza, în care jazzmanul ține în mână un exemplar din „Bulina roșie”, proaspăt ieșit din tiparniță, la miezul nopții, aparține fotoreporterului EVZ Cătălin Luțu și a fost făcută în „Lăptăria lui Enache”. Pe numele său din buletin Răducan Crețu, Johnny tocmai se pricopsise cu un diabet și renunțase la vin și alte băuturi care îi făceau plăcere. Se axase în aceea vreme doar pe clasicul cocktail „Bloody Mary”, în fapt o votcă amestecată cu suc de roșii, piper, sare și doi-trei stropi de Tabasco. Maestrul a murit, în 2011, la 80 de ani.
Recomandările noastre
