Jocurile Olimpice de la Tokyo au reprezentat o noutate pentru lumea sportului. Pentru prima dată în istorie o țară asiatică a găzduit competiția.

Jocurile au reprezentat un simbol al renașterii Japoniei postbelice și au marcat o etapă importantă în istoria Jocurilor Olimpice. Această ediție a scos în evidență diversitatea culturală a națiunilor. Sportul a fost perceput ca un instrument care unește națiunile.

Jocurile Olimpice din 1964

Jocurile Olimpice de la Tokyo din 1964 s-au desfășurat în perioada 10-24 octombrie, fiind cea de-a 15-a ediție a Jocurilor moderne.

Olimpiada din 1964 a introdus tehnologii îmbunătățite de cronometrare și notare, inclusiv prima utilizare a computerelor pentru păstrarea statisticilor.

După ce Taiwanul și Israelul au fost excluse de la Jocurile Noilor Forțe Emergente. Comitetul Internațional Olimpic (CIO) a declarat că orice atlet participant la acel festival sportiv nu va fi eligibil pentru Jocurile Olimpice. Indonezia și Coreea de Nord s-au retras apoi de la Jocurile de la Tokyo după ce mai mulți dintre sportivii lor au fost declarați neeligibili. De asemenea, de la Jocurile din 1964 a lipsit Africa de Sud, care fusese interzisă de CIO pentru politica sa rasistă.

La această ediție au concurat peste 5.000 de sportivi din 93 de țări. Voleiul și judo-ul au fost adăugate, iar cursa de 400 de metri a fost adăugată la lista de probe atletice feminine.

Recorduri noi stabilite la 27 de probe

Au fost stabilite noi recorduri olimpice în 27 din cele 36 de probe ale concursului de atletism. Performerul vedetă a fost Peter Snell din Noua Zeelandă. Acesta a cucerit medalia de aur atât la probele de 800 de metri, cât și la cele de 1.500 de metri. El a fost singurul non-american care a câștigat o probă masculină de atletism. Din echipa Statelor Unite au făcut parte Bob Hayes, care a câștigat proba de 100 de metri, și Billy Mills, câștigătorul surpriză al cursei de 10.000 de metri. Abebe Bikila din Etiopia a câștigat al doilea său maraton.

La concursul feminin au participat surorile Press, Irina și Tamara, din Uniunea Sovietică. Irina a câștigat medalia de aur la pentatlon, iar Tamara a câștigat aurul la aruncarea greutății și a discului. Concursul de înot s-a bucurat de noi recorduri olimpice la fiecare probă și de o duzină de recorduri mondiale. Din nou, echipele formate din australieni și americani au dominat. Aceștia au câștigat toate probele, mai puțin una. Americanul Don Schollander a câștigat două medalii de aur individuale și două de ștafetă.

Gimnasta Vera Caslavska din Cehoslovacia a câștigat prima dintre cele două medalii de aur individuale din carieră la exercițiile combinate. Gimnaștii sovietici Boris Shakhlin și Larisa Latynina și-au încheiat carierele olimpice cu medalii de aur. Luptătorul sovietic Aleksandr Medved a câștigat prima din cele trei medalii de aur din carieră. Olandezul Anton Geesink a fost campionul surpriză al competiției de judo, divizia open.

Billy Mills a obținut o victorie dramatică

Billy Mills a fost primul american care a câștigat o medalie olimpică de aur în cursa de 10.000 de metri. Acesta a obținut o victorie dramatică la Jocurile Olimpice din 1964 de la Tokyo.

Mills a crescut într-o rezervație indiană, după ce a rămas orfan la vârsta de 12 ani. El a urmat cursurile Haskell Institute, o școală indiană din Lawrence, Kansas. Acolo și la Universitatea din Kansas, a excelat în probele de atletism, dar apoi le-a abandonat timp de doi ani. În timp ce servea în Marina SUA, a revenit la curse în 1964, calificându-se pentru Jocurile Olimpice de la Tokyo din acel an.

Mills a fost puțin cunoscut în cursa de 10.000 de metri. Printre favoriții la victorie se afla Ron Clarke, din Australia, care deținea recordul mondial. Pe o pistă umedă, Mills a ținut pasul cu liderii până în ultimul tur, când Clarke și Mohamed Gammoudi, din Tunisia, l-au forțat să iasă în afara unui pluton aglomerat. În timp ce Clarke și Gammoudi se luptau pentru poziția de lider, Mills, într-un sprint final frenetic, i-a depășit și a obținut o victorie electrizantă.

Succesul său a continuat în 1965, când a stabilit un record mondial în aer liber în cursa de șase mile. Acesta a stabilit recorduri americane în cursele de 10.000 de metri și trei mile în sală.

Înotătoarea australiană care a dominat 3 ani la rând

Dawn Fraser este o înotătoare australiană, prima femeie care a câștigat medalii de aur la trei Jocuri Olimpice consecutive (1956, 1960, 1964). Între 1956 și 1964, a doborât de nouă ori consecutiv recordul mondial feminin pentru cursa de 100 de metri liber.

Recordul său de 58,9 secunde, stabilit la 29 februarie 1964, la North Sydney, nu a fost doborât până la 8 ianuarie 1972. Atunci Shane Gould, o compatrioată australiană, a atins 58,5 secunde la Sydney. La Jocurile Olimpice din 1956 de la Melbourne, Fraser a cucerit medaliile de aur în proba de 100 de metri liber și în cursa de ștafetă 4 × 100 de metri liber.

Ea și-a repetat triumful în proba de 100 de metri liber la Jocurile Olimpice din 1960 și 1964. Astfel, a adăugat medalii de argint în proba de 400 de metri liber (1956), ștafeta de 4 × 100 de metri liber (1960, 1964) și ștafeta de 4 × 100 de metri mixt (1960). Performanțele sale la Jocurile Olimpice din 1964 au fost deosebit de notabile. Aceasta fusese grav rănită într-un accident de mașină în luna martie a aceluiași an.

Sfârșitul carierei lui Fraser

În plus față de recordul său mondial neobișnuit de longeviv pentru 100 de metri, ea a stabilit standarde mondiale (toate depășite până la începutul anilor 1970) în înotul liber. Conflictele cu oficialii înotului australian i-au marcat sfârșitul carierei.

Watanabe Osamu este un luptător japonez de stil liber la categoria pană care a fost campion mondial neînvins în 1962 și 1963 și medaliat cu aur la Jocurile Olimpice din 1964. A concurat în mai mult de 300 de meciuri și nu a pierdut niciodată un meci în cariera sa.

Watanabe a câștigat primul său campionat național la vârsta de 19 ani și a apărat acest titlu de patru ori. În iunie 1962, a uimit observatorii câștigând cu ușurință atât titlul de amator al Statelor Unite la New York, cât și campionatul mondial la Toledo, Ohio. S-a retras după victoria olimpică din 1964 de la Tokyo pentru a lucra pentru o agenție de publicitate. Majoritatea celor 186 de victorii ale lui Watanabe pentru Japonia au fost câștigate prin cădere. Niciunul dintre adversarii săi din aceste meciuri nu a marcat niciun punct împotriva sa.