Jocurile Olimpice din 1948. Femeia de aur a Olandei care a câștigat finala probei de ștafetă plecând de pe locul patru

Istoria Jocurilor Olimpice moderne este plină de date, locuri și statistici, de la orașe gazdă până la recorduri mondiale. Competiția de la Londra din 1948 a devenit cunoscută sub numele de „Olimpiade de Austeritate”, din cauza bugetului limitat de care a dispus ediția. Prin urmare sportivii britanici au trebuit să își furnizeze singuri echipamentele sportive.

Din cauza bugetului, organizatorii purtau discuții cu privire la cantitatea exact de calorii necesare pentru un atlet. Cu toate acestea, Olimpiada a fost văzută ca o ușurare venită în urma celui de-al Doilea Război Mondial, cunoscând o popularitate sporită.

Jocurile Olimpice din 1948

Jocurile Olimpice de la Londra din 1948  au avut loc în perioada 29 iulie–14 august 1948, reprezentând a 11-a  ediție a competiției moderne.

În urma Jocurilor Olimpice din 1940 și 1944 care au fost anulate, din cauza celui de al doilea lea război mondial și de conflictul dintre China și Japonia, Germania și Japonia nu au fost invitate la această ediție.

În ciuda timpului limitat de pregătire și după multe dezbateri cu privire la necesitatea unui festival sportiv într-un moment în care multe țări încă se recuperau în urma declanșării celui de-al Doilea Război Mondial. Astfel, Jocurile Olimpice au fost foarte populare. De altfel, au fost percepute ca o ameliorare a tensiunilor cauzate de război.

Jocurile de la Londra nu aveau noile facilități care fuseseră folosite în Los Angeles și Berlin. Cu toate acestea, facilitățile sportive ale capitalei britanice supraviețuiseră războiului. Fiind în stare bună și adecvate pentru competiția olimpică.

Blankers-Koen femeia de aur a Olandei

Stadionul Wembley a găzduit ceremoniile de deschidere, competiția de atletism și alte evenimente. Nu exista un Sat Olimpic, iar sportivii bărbați au fost găzduiți într-o tabără militară din Uxbridge, în timp ce femeile au rămas în cămine la Southlands College.

Peste 4.000 de sportivi din 59 de țări au participat la Jocuri. Vremea proastă și o pista neglijată au încetinit competiția de atletism, în care s-au stabilit cele mai puține recorduri olimpice din istoria Jocurilor. Competiția feminină a fost extinsă la 10 evenimente, fiind adăugată alergarea de 200 de metri și săritura în lungime. Fanny Blankers-Koen, o tânără de 30 de ani, mamă a doi copii, a câștigat patru medalii de aur pentru Olanda.

Emil Zatopek din Cehoslovacia a câștigat cursa de 10.000 de metri, prima dintre cele patru medalii de aur din cariera sa. În timp ce americanul Bob Mathias a devenit cel mai tânăr medaliat cu aur la decatlon, câștigând evenimentul la vârsta de 17 ani.

Americanii, conduși de scafandrul Sammy Lee, au câștigat fiecare eveniment de înot și scufundări masculin. Victoria Draves din Statele Unite a câștigat o medalie de aur atât la scufundări pe platformă, cât și la trambulină.  Jocurile Olimpice din 1948 au prezentat debutul mai multor artiști olimpici legendari. Laszlo Papp din Ungaria a câștigat prima dintre cele trei medalii de aur la box.

Paul Elvstrom din Danemarca a câștigat prima dintre cele patru medalii de aur la yachting. Gert Fredriksson din Suedia a câștigat primele două dintre cele șase medalii de aur la caiac.

Succesul sportivei la Jocurile Olimpice

Fanny Blankers-Koen  a fost o sportivă olandeză versatilă de atletism, care, la Jocurile Olimpice din 1948 de la Londra a devenit prima femeie care a câștigat patru medalii de aur la un singur Joc. De-a lungul carierei sale a stabilit recorduri mondiale în opt evenimente diferite.

Blankers-Koen a obținut succesul pentru prima dată în adolescență, câștigând un campionat național olandez la 800 de metri în 1935. În anul următor, la vârsta de 17 ani, ea s-a clasat pe locul șase la săritura în înălțime și a concurat la ștafeta 4 × 100 de metri la Jocurile Olimpice din 1936 de la Berlin.

Timpul ei de 11,0 secunde în cursa de 100 de metri din Amsterdam în 1938 a egalat un record mondial. S-a căsătorit cu antrenorul ei, fostul triplu săritor olimpic Jan Blankers, în 1940.  În 1942 și 1943 a stabilit recorduri mondiale la 80 de metri cu garduri (11,0 sec), săritura în înălțime (1,71 metri) și săritura în lungime (6,25 metri).

Înainte de Jocurile Olimpice de la Londra din 1948, unii experți credeau că Blankers-Koen, care avea 30 de ani, era prea în vârstă pentru a fi campion olimpic la sprint. Alții au denunțat -o pentru că nu și-a îndeplinit îndatoririle de soție și mamă a doi copii.

În plus, de multe ori se antrena doar de două ori pe săptămână. Regulile olimpice au limitat-o pe Blankers-Koen să participe la doar trei evenimente individuale la Jocurile din 1948. În ciuda recordurilor, ea a preferat evenimentele pe pistă. Sportiva  a câștigat sprintul de 100 de metri cu o marjă confortabilă, dar la 80 de metri cu garduri a trebuit să depășească atât un start lent, cât și un obstacol lovit pentru a-și asigura o victorie îngustă.

„Gospodina Zburătoare” a câștigat proba finală

În ciuda faptului că a câștigat aurul în primele două evenimente. Blankers-Koen nu a fost încrezătoare să participe la proba de 200 de metri. Simțindu-se atât presată să câștige, cât și insultată pentru că a participat. Concurenta  a izbucnit în lacrimi și i-a spus soțului ei că vrea să se retragă. S-a resemnat, însă, și a câștigat finala cu o marjă decisivă, în ciuda condițiilor noroioase.

La ultimul ei eveniment, ștafeta 4×100, ea a primit ștafeta pe locul al patrulea și l-a prins pe alergătorul principal la linia de sosire. Supranumită „Gospodina zburătoare” de presă, Blankers-Koen a primit un bun venit de erou când s-a întors în Olanda. Ulterior a fost dezvăluit faptul că a fost însărcinată în timpul Jocurilor.

În 1951, Pentatlonul a fost modificat. Astfel la aruncarea loviturii, săritura în înălțime, sprintul de 200 de metri, 80 de metri obstacole și săritura în lungime, Blankers-Koen a stabilit primul record de pentatlon modern, cu 4.692 de puncte. Cu toate acestea, ea nu a reușit să câștige o medalie la ultima ei apariție olimpica, la Jocurile de la Helsinki din 1952.

Blankers-Koen s-a retras ulterior, după ce a stabilit recordurile mondiale de 16 ori în opt evenimente diferite, inclusiv în pentatlonul din 1951. Ea câștigase cinci titluri europene între 1946 și 1950 și a câștigat 58 de titluri de campionat național olandez. Din 1958 până în 1968, Blankers-Koen a fost liderul echipei olandeze de atletism. În 1999, a fost desemnată cea mai bună sportivă feminină a secolului XX de către Federația Internațională de Atletism Amatori.