Opinii EVZ
Joaca cu focul: Armenia a decretat Nagorno-Karabakh și celelalte 7 districte azere ocupate drept părți ale statului armean | PULSUL PLANETEI
Pe 26 septembrie, președintele armean, Serj Sargsyan, a proclamat Republica Nagorno- Karabah (RNK) și cele 7 regiuni adiacente ocupate ca părți integrante ale Armeniei.
Proclamația făcută în cadrul celei de-a șasea întâlniri a Comisiei de stat pentru coordonarea evenimentelor pentru centenarul genocidului armean schimbă fundamental poziția și susținerea Armeniei de până la această dată care a constat în refuzul oricărui tip de recunoaștere a regiunii separatiste Nagorno-Karabakh, cu atât mai puțin a celorlaltor 7 districte azere ocupate, și în nici un caz nu s-a pus problema în a le recunoaște ca parte componentă a Armeniei.
A doua zi, pe 27 septembrie, serviciul de presă al Ministerului azer de Externe a ținut să precizeze că declarația președintelui armean constituie o dovadă în plus asupra caracterului de «teritorii ocupate» ale Azerbaidjanului. Hikmet Hajiyev a catalogat drept iresponsabilă declarația lui Sarsgsyan, care reprezintă o gravă încălcare a suveranității Azerbaidjanului, iar anexarea teritoriilor azere este mărturie despre sindromul impunității, arbitrariului, lipsei de respect pentru dreptul internațional, pentru Carta ONU, pentru rezoluțiile Consiliului de Securitate al ONU (UNSC) și pentru comunitatea internațională.
Acțiunea a avut loc într-o perioadă ce preceda reuniunea anuală a Adunării Generale a ONU și eventualele negocieri între părți și a fost dublată de o puternică accentuare pe teren a luptelor. Deși numărul de soldați uciși și răniți de fiecare parte nu poate fi stabilit independent și se află întotdeauna în dispută, tirurile de artilerie grea asupra liniei de demarcație și satelor din preajmă au fost susținute și s-au înregistrat victime și de o parte, și de alta. Agravarea situației de pe teren și înregistrarea morților și răniților este o practică uzuală a celor două părți îna intea reuniunilor internaționale sau a vizitelor importante, tocmai pentru a atrage atenția și a repune pe agendă conflictul, doardoar va exista interes al comunității internaționale pentru un nou efort de mediere sau pași spre soluționarea conflictului. E adevărat că ambele părți nu acceptă formule de monitorizare și control pe linia frontului. Faptul că Armenia, membru CSTO, a făcut pasul privind proclamarea teritoriului azer cucerit în urma războiului din 1992 drept teritoriu armean este un nou semnal important care modifică echilibrul din Caucaz și care, în orice caz, nu ar fi putut avea loc fără consultarea, acceptul, ca să nu spunem că sigur a existat chiar imboldul Rusiei. El ajută la două procese: cel de a ține ocupate statele din regiune cu o nouă criză – după cea a imigranților pentru Europa, implicarea rusă în Siria cu crearea zonei de interdicție aeriană și navală în Estul Mediteranei și a coalițiilor sectare pentru Orientul Mijlociu, asta după anexarea și militarizarea Crimeii și lansarea agresiunii militare în Estul Ucrainei.
Ne puteți urmări și pe Google News
În cel de-al doilea rând, Rusia presează fundamental Azerbaidjanul, deja văduvit de alternative, după înrăutățirea relațiilor sale cu UE și Occidentul pe tema drepturilor omului și libertății presei, și în mod indirect Turcia, deja sub presiunea militară a acțiunilor ruse în Crimeea, Marea Neagră și Siria. Azerbaidjanul intră în formula imposibilității negocierii și a soluțiilor alternative, iar Turcia este împinsă într-o postură de conflict cu Rusia și direct, și prin presarea Azerbaidjanului.
Dar partea cea mai gravă este asumarea de către Armenia a statutului de stat agresor și a modificării frontierelor în Europa prin forța armelor, și aruncarea în aer a oricărei forme de acord și negociere în privind situației din Nagorno Karabakh. Armenia scoate astfel Rusia din situația singulară în care se plasase, și se expune reacției internaționale. Gestul ar mai putea fi explicat și de decizia Adunării Generale a ONU în cazul Ucrainei care a stabilit clar ierarhia integrității teritoriale a statelor deasupra dreptului de autodeterminare, care se referă strict la popoare, la ieșirea din imperii și procesul de decolonizare.
Opiniile exprimate în paginile ziarului aparțin autorilor.
Recomandările noastre
